Notiunea de operatiune administrativa complexa
Lector univ. dr. Ovidiu Podaru
Facultatea de Drept, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj Napoca
Cu un destin remarcabil in dreptul francez inca de acum treizeci de ani, notiunea in cauza este necunoscuta de doctrina si jurisprudenta noastra, desi, asa cum vom arata, legislatia noastra reglementeaza existenta unor asemenea operatiuni juridice.
Se impune astfel mai intai o definitie (1) dupa care stabilirea delimitarilor necesare de notiunile vecine de operatiune administrativa, respectiv de act administrativ complex (2).
1. Definitie
In esenta, o operatiune administrativa complexa reprezinta un lant de acte administrative (sau, mai larg, de acte juridice) si operatiuni material-tehnice, provenind de la autoritati administrative diverse, acte care se interconditioneaza si isi justifica reciproc existenta/ eficacitatea. Bunaoara, exproprierea, vazuta ca o procedura administrativa, reprezinta o asemenea operatiune: mai intai se emite actul de declarare a utilitatii publice de catre autoritatea competenta, act care are la baza o cercetare prealabila (operatiune administrativa neproducatoare de efecte juridice, avand natura unui aviz consultativ), apoi urmeaza intocmirea anchetei parcelare (executarea planurilor cuprinzand terenurile si constructiile propuse spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor si a ofertelor de despagubire), cu posibilitatea existentei si a unei hotarari (act administrativ-jurisdictional) de solutionare a unei intampinari formulate de catre expropriati impotriva propunerilor de expropriere, procedura finalizandu-se, in mod obisnuit, cu pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care se declara exproprierea si se stabilesc despagubirile. Or, fara indoiala ca elementele acestei proceduri se interconditioneaza reciproc: anularea sau revocarea declaratiei de utilitate publica impiedica continuarea procedurii; caducitatea acestui act juridic prin neinceperea lucrarilor de utilitate publica in termen de un an de la luarea bunului in posesie de catre expropriator (dublata de lipsa unei noi declaratii de utilitate publica) da nastere drepturilor speciale ale expropriatului la retrocedare (respectiv la cumpararea prioritara a bunului expropriat), facand, astfel, ineficace, hotararea judecatoreasca de expropriere.
2. Delimitari necesare
Adeseori terminologia poate fi sursa de confuzii. Este si cazul notiunii de fata, care n-are (aproape) nimic de-a face nici cu operatiunile administrative (simple) – (a), nici cu actele administrative complexe (b). Le vom analiza pe rand.
a) Distinctia fata de operatiunile administrative (simple). In esenta, acestea din urma se caracterizeaza prin aceea ca nu produc efecte juridice. Fie ca sunt anterioare actului administrativ (final), avand denumirea de avize, rapoarte, propuneri, acorduri etc., ori ulterioare acestuia – aprobari, confirmari sau operatiuni de divulgare a continutului actului (publicare, respectiv comunicare), acestea sunt simple elemente de procedura angrenate in construirea actului final. Consecinta acestei constatari este aceea ca, principial, controlul contencios asupra operatiunilor administrative este exclus (daca acestea sunt atacate in instanta in mod independent), cu exceptia actelor pregatitoare – operatiunile administrative anterioare emiterii actului final – a caror legalitate poate fi verificata de catre instanta de contencios administrativ in cadrul actiunii in anularea actului final. In schimb, operatiunea administrativa complexa presupune, pe de o parte, mai multe elemente angrenate in aceeasi procedura, iar, pe de alta, unele dintre aceste elemente sunt acte administrative veritabile, iar nu operatiuni material-tehnice neproducatoare de efecte juridice. in ciuda acestor diferente, asa cum vom vedea, operatiunea administrativa complexa imprumuta de la operatiunile administrative simple, in materie de procedura contencioasa, o anumita maniera de cenzura jurisdictionala.
b) Distinctia fata de actele administrative complexe. Asa cum am aratat cu alta ocazie, actele administrative complexe (sau actele care au cel putin doi autori) sunt acele manifestari de vointa emise in regim de putere publica, unilaterale, care au fost adoptate fie in comun de doua sau mai multe organe administrative, acestea avand o contributie juridica egala la confectionarea acestora, fie prin partajarea materiala a atributiei de a-l emite, unul dintre organele implicate in procedura stabilind continutul actului, celalalt conferindu-i forta executorie. Caracteristica esentiala a unui asemenea act este aceea ca el ramane unic; in schimb, o operatiune administrativa complexa presupune o succesiune de acte administrative strans legate intre ele, a caror existenta nu se justifica decat admitandu-le interdependenta. Desi difera fundamental, cele doua notiuni se apropie in materie contencioasa din punctul de vedere al stabilirii calitatii procesuale pasive: in ambele cazuri vor figura ca parati toti autorii actului/ operatiunii complex(e).
Puteti citi articolul integral in Curierul Judiciar nr. 6/2011.
