Aspecte civile ale rapirilor internationale de copii
Avocat Veronica Dobozi
SCA Stoica & Asociatii
In plan international, Conventia de la Haga asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii a fost completata cu unele instrumente juridice subsidiare, cum ar fi Recomandarea 874 (1979) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei si Raportul explicativ Perez-Vera asupra Conventiei de la Haga, menite a ajuta judecatorii nationali in aplicarea elementelor definitorii ale Conventiei, avand in vedere mai ales diversitatea de notiuni si situatii ce pot fi aplicate in fiecare stat contractant in domeniul dreptului familiei.
In plan national, Conventia a fost transpusa printr-o lege de aplicare, respectiv prin Legea nr. 369/2004 publicata in Monitorul Oficial nr. 888 din 29 septembrie 2004.
Conventia de la Haga asupra aspectelor civile ale rapirii de copii se aplica unor situatii de urgenta, acoperind perioada de timp de la momentul deplasarii copilului din resedinta sa obisnuita si pana la momentul la care minorul este readus in statul membru al Conventiei unde se afla resedinta sa obisnuita la data deplasarii ilicite. De esenta acestui tratat international este caracterul temporar al masurii de inapoiere a minorului dispusa de instanta statului pe teritoriul caruia se afla copilul la momentul pronuntarii hotararii.
Astfel, art. 1 din Conventie delimiteaza obiectul acesteia, in sensul ca este menita sa asigure inapoierea imediata a copiilor deplasati sau retinuti ilicit in orice stat contractant, precum si de a face sa se respecte efectiv in celelalte state contractante drepturile privind incredintarea si vizitarea.
Tocmai de aceea, principalele criterii legale – explicit prevazute de art. 3, 4 si 5 din Conventia de la Haga – sunt:
(1) caracterul ilicit al deplasarii sau neinapoierii, strans legat de existenta unor drepturi parintesti apartinand petentului;
(2) resedinta obisnuita a minorului inainte de deplasare si
(3) lipsa unui pericol la care ar putea fi expus minorul ca urmare a inapoierii in statul resedintei sale obisnuite.
Toate aceste criterii constituie aspecte intens discutate in doctrina de specialitate, fiind explicitate prin unele instrumente juridice internationale subsecvente Conventiei, cum sunt Recomandarea 874 (1979) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei si Raportul explicativ Perez-Vera asupra Conventiei de la Haga. Scopul acestui articol nefiind o disputa doctrinara, ne vom limita la chestiuni practice, care au un impact imediat pentru juristii practicieni.
Puteti citi articolul integral in Curierul Judiciar nr. 6/2011.
