Riscul neexecutarii contractului in Noul Cod civil
Prof.univ.dr. Ioan Adam
Universitatea Transilvania din Brasov
Sub imperiul Noului Cod civil, in materia contractelor translative de proprietate este consacrata regula generala res perit debitori. Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 1274 NCC: „(1) In lipsa de stipulatie contrara, cat timp bunul nu este predat, riscul contractului ramane in sarcina debitorului obligatiei de predare, chiar daca proprietatea a fost transferata dobanditorului. in cazul pierii fortuite a bunului, debitorul obligatiei de predare pierde dreptul la contraprestatie, iar daca a primit-o, este obligat sa o restituie. (2) Cu toate acestea, creditorul pus in intarziere preia riscul pierii fortuite a bunului. El nu se poate libera chiar daca ar dovedi ca bunul ar fi pierit si daca obligatia de predare ar fi fost executata la timp.”
De lege lata, precizam faptul ca NCC instituie ca regula generala, in contractele translative de proprietate, stramutarea riscului odata cu predarea bunului.
In ceea ce priveste riscul in materia drepturilor reale, art. 1273 alin. (1) teza finala NCC prevede ca drepturile reale asupra unor asemenea bunuri se constituie si se transmit nu prin simplul acord de vointa, ci numai in momentul in care bunurile de gen au fost individualizate.
Transferul proprietatii, atat intre parti, cat si fata de terti, a bunurilor imobile in sistem de carte funciara opereaza numai in momentul intabularii.
Potrivit art. 885 alin. (1) NCC, drepturile reale asupra imobilelor inscrise in cartea funciara se dobandesc, atat intre parti, cat si fata de terti, numai prin inscrierea lor in cartea funciara pe baza actului sau faptului care a justificat inscrierea, cu exceptia situatiilor dobandirii drepturilor extratabulare prevazute de art. 887 NCC.
Astfel, conform textelor invocate mai sus, proprietatea asupra unui bun imobil nu se transmite prin simplul acord de vointa, ci din momentul intabularii in cartea funciara, fiind o consacrare a principiului efectului constitutiv de drepturi al inscrierii in cartea funciara.
In ce priveste riscul in cazul contractelor translative de proprietate avand ca obiect bunuri imobile, art. 1274 alin. (1) NCC statueaza ca, chiar daca proprietatea s-a transmis prin intabularea in cartea funciara a dreptului catre dobanditor, riscul contractului ramane in sarcina debitorului (instrainatorului) obligatiei de predare, conform regulii res perit debitori.
Mai trebuie sa precizam ca regula instituita de art. 1274 NCC vizeaza riscul in contractele translative de proprietate fara sa faca distinctia intre bunuri mobile sau imobile, ca atare principiul enuntat mai sus se aplica si in cazul obligatiei de a transfera bunuri mobile. in ce priveste insa transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, legiuitorul instituie o conditie in plus, si anume intabularea in cartea funciara in conformitate cu art. 885 NCC.
Pentru o abordare extinsa va recomandam Drept civil. Obligaţiile. Contractul
SUNT UNUL DINTRE MOSTENITORI, TATAL MEU A,, VANDUT,, O CASA IN ANUL 1967 FARA CONTRACT.PROPRIETATUL DORESTE SA ,,PERFECTEZE CONTRACTUL DE V-C, SOLICITAND FIILOR MOSTENITORI COMUNICAREA LA NOTAR PRIN FAX A C.I SI A DECLARATIEI CA SUNT DE ACORD CU VANZAREA.IMPOZITUL PE CASA A FOST TRECUT RECENT DE ACTUALUL PROPRIETAR PE NUMELE TATALUI MEU.
CE RISCURI PENTRU MOSTENITORI POT APARE PRIVIND INTOCMIREA IN ACEST MOMENT AL CONTRACTULUI DE V-C? DUPA PATRUZECI SI CINCI DE ANI PROPRIETARUL ACTUAL NU POATE OBTINE ALTFEL DREPTUL DE PROPRIETATE CA TITULAR ?