Noua abordare judiciara a taxei pe poluare
Conf. univ. dr. Aurelia Cotutiu
Dupa aproape un an de la sesizarea celor mai inalte foruri judiciare despre existenta unei jurisprudente diverse si contradictorii in legatura cu solutionarea unor actiuni cu sorginte in caracterul contrar prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene a OUG 50/2008, privind taxa pe poluare, Inalta Curte de Casatie si Justitie a dat urmatorul comunicat: „In sedinta din 14 noiembrie 2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii, legal constituit in fiecare dintre cauze, a solutionat un numar de 4 recursuri in interesul legii, fiind pronuntate urmatoarele solutii:
Decizia nr. 24 in dosarul nr. 9/2011
Admite recursurile in interesul legii formulate de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Iasi si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Cluj si stabileste ca:
1. Actiunea avand ca obiect obligarea Institutiei Prefectului prin serviciul de specialitate, la inmatricularea autovehiculelor second-hand achizitionate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fara plata taxei de poluare prevazuta de OUG 50/2008 si fara parcurgerea procedurii de contestare a obligatiei fiscale prevazute de art. 7 din OUG 50/2008, este admisibila.
2. Procedura de contestare prevazuta de art. 7 din OUG 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare intemeiate pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din acelasi cod.
Obligatorie, potrivit art. 3307 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 14 noiembrie 2011.
Dupa redactarea considerentelor si semnarea deciziilor, acestea se vor publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I”.
La data publicarii editorialului, aceasta decizie nu este publicata in Monitorul Oficial, astfel ca nu ne sunt cunoscute considerentele ei. * Decizia ICCJ nr. 24/2011 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 1/2012 (n.r.)
Faptul nu ne impiedica sa salutam, si de aceasta data, instanta suprema pentru solutia pronuntata in scopul imediat al unificarii modului de solutionare al tuturor cauzelor avand acelasi obiect, aflate pe rolul tribunalelor si curtilor de apel la aceasta data, precum si a celor viitoare, dar mai ales pentru efectul deciziei de a constrange institutiile statului de drept sa renunte la o legislatie contrara normelor obligatorii ale dreptului Uniunii Europene.
Cum s-a ajuns ca sa se aplice in Romania, chiar incepand cu data aderarii la Uniunea Europeana, 1 ianuarie 2007, astfel de reglementari?
Cel mai simplu si veridic raspuns sta in decizia guvernului de a substitui taxele vamale de import pentru autovehiculele achizitionate de pe piata interna a Uniunii Europene, la care era obligat sa renunte, cu un alt venit bugetar, avand dimensiuni similare, cert, facil de perceput, ce trebuia gasit repede si implementat fara o logistica specifica.
Ca urmare, s-a modificat si completat Codul fiscal [1] prin Legea 343/2006 [2], introducandu-se un nou capitol „Taxe speciale pentru autoturisme si autovehicule”, cu consecinta platii acestora cu ocazia primei inmatriculari in Romania a autoturismelor si autovehiculelor, inclusiv a celor comerciale.
Reglementarea a fost contestata in justitie, iar Tribunalul Arad [3], prima instanta sesizata, a decis ca Legea 343/2006 „introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in Romania din Comunitatea Europeana in scopul reinmatricularii lor in Romania, in situatia in care acestea au fost deja inmatriculate in tara de provenienta, in timp ce pentru reinmatricularea autovehiculelor inmatriculate deja in Romania, taxa nu se mai percepe… Ca urmare a efectului direct al art. 90 alin. (1) din Tratat pentru ordinea juridica interna a Romaniei, instanta este datoare sa constate ca art. 2141 -2143 din Codul fiscal sunt reglementari contrare si ca nu pot fi mentinute in continuare ca aplicabile in cauza de fata. Neputand fi aplicabile in dreptul intern, aceste reglementari impun concluzia ca taxa speciala achitata pentru reinmatricularea autoturismului de catre reclamanta, in cuantum de 6.287 lei, a fost incasata in contul bugetului statului, cu incalcarea art. 90 alin. (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana, ratificat de Romania prin Legea 157/2005, care prevede ca de la data aderarii, dispozitiile tratatelor originare… inainte de aderare, sunt obligatorii pentru… Romania si se aplica in conditiile stabilite prin Tratate si prin actul de aderare”.
A fost suficienta aceasta premiera pentru ca instantele din tara sa pronunte, in actiunile ce s-au succedat, hotarari de obligare a autoritatilor fiscale la restituirea taxelor de inmatriculare a autovehiculelor, ca o consecinta a caracterului actului normativ national contrar art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene.
Pe plan legislativ situatia s-a mentinut, iar apoi s-a inrautatit. Desi legea mentionata a fost abrogata, taxa de inmatriculare a fost inlocuita cu taxa pe poluare, introdusa prin OUG 50/2008 [4] care a mentinut reglementarii nationale acelasi caracter discriminatoriu si contrar art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene.
Dupa modificarea acestui act normativ prin OUG 218/2008 [5], care a exceptat de la plata taxei pe poluare, pentru perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se inmatriculeaza pentru prima data in Romania, actul normativ a devenit si mai discriminatoriu si totodata protectionist, intrucat, deloc intamplator, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei pe poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse in Romania.
Ca si cand incalcarea reglementarilor fundamentale ale Uniunii Europene de catre Guvernul, Parlamentul si Presedintele Romaniei nu ar fi ajuns, si instantele de judecata au coborat jurisprudenta sub orice nivel juridic si, ignorand noua ordine juridica a Uniunii Europene, obligatorie pentru toate statele membre, precum si jurisprudenta nationala unitara anterioara, si-au diversifica practica judiciara, facand-o contradictorie, unele instante, putine, considerand taxa pe poluare incompatibila cu dreptul Uniunii Europene, in timp ce majoritatea instantelor a apreciat-o corespunzatoare.
Imposibil de explicat juridic si de inteles de catre orice minte cum este posibil ca in situatii de fapt identice unele instante sa admita actiunile pentru restituirea taxei pe poluare si sa oblige autoritatile fiscale sa restituie taxele incasate cu incalcarea noii ordini juridice comunitare si chiar sa plateasca reclamantilor dobanzi fiscale pana la data restituirii, iar alte instante sa respinga acelasi tip de actiuni, a fost necesar recursul in anulare.
Scopul acestuia, declarat de art. 329 C.proc.civ., este sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti.
Dar cu ce propuneri a fost inaintat spre solutionare Inaltei Curti de Casatie si Justitie recursul in interesul legii de catre Procurorul General al Romaniei?
Pentru ambele categorii de litigii, prima avand ca obiect obligarea Institutiei Prefectului prin serviciul de specialitate, la inmatricularea autovehiculelor second-hand achizitionate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fara plata taxei pe poluare prevazuta de OUG 50/2008 si fara parcurgerea procedurii de contestare a obligatiei fiscale prevazute de art. 7 din acelasi act normativ, a doua, daca procedura de contestare prevazuta de art. 7 din OUG 50/2008 raportat la art. 205-218 C.proc.fisc. se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare intemeiate pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) C.proc.fisc., Procurorul General a apreciat ca fiind in litera si spiritul legii solutia de respingere a actiunilor in care nu s-a urmat procedura de contestare a obligatiei fiscale prevazuta de art. 7 din ordonanta mentionata.
Astfel, „organul specializat din cadrul Institutiei Prefectului nu poate fi obligat la inmatricularea autovehiculelor si nici sumele achitate cu titlu de taxa pe poluare nu pot fi restituite, fara ca nelegalitatea stabilirii si/sau perceperii acestei taxe sa fi fost constatata, in prealabil, prin decizii sau dispozitii ale autoritatii fiscale…” [6].
La baza concluziei Procurorului General sta si considerentul cu totul lipsit de coerenta si ratiuni juridice ca „in primul rand, pe langa taxa pe poluare, serviciul de specialitate din cadrul Institutiei Prefectului analizeaza si alte conditii de natura juridica si tehnica privitoare la autoturismul a carui inmatriculare se cere, iar, in al doilea rand, este rolul judecatorului national sa refuze aplicarea unor dispozitii nationale contrare Tratatului Uniunii Europene, competenta ce-i este atribuita, in mod exclusiv, dar numai dupa verificarea indeplinirii procedurii prealabile stabilite de legiuitor, in conditiile prezentate”.
Opinia Procurorului General este si surprinzatoare, fiind exprimata dupa hotararea preliminara a Curtii Europene de Justitie in cauza Ioan Tatu c. Romania in cauza C 402/09, avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari in temeiul art. 234 TCE, formulata de Tribunalul Sibiu (Romania), prin decizia din 18 iunie 2009, primita de Curte la 16 octombrie 2009.
La intrebarea instantei nationale, reformulata, de a se stabili daca art. 110 din Tratatul de functionare a Uniunii Europene, al carui text este identic cu cel al art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene, trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare care se aplica unor autovehicule cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a aratat urmatoarele: „potrivit unei jurisprudente constante, interdictia prevazuta la art. 110 TFUE trebuie sa se aplice de fiecare data cand un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizand produsele nationale… Astfel, art. 110 TFUE ar fi golit de sensul si de obiectivul sau daca statelor membre le ar fi permis sa instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vanzarii de produse importate in favoarea vanzarii de produse similare disponibile pe piata nationala si introduse pe aceasta piata inainte de intrarea in vigoare a taxelor mentionate. O astfel de situatie ar permite statelor membre sa eludeze, prin instituirea unor impozite interne al caror regim este stabilit astfel incat sa aiba efectul descris mai sus, interdictiile prevazute la art. 28, 30 si 34 TFUE”.
Iata si concluzia Curtii: „Art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala”.
Dar instanta europeana are si o recomandare pentru autoritatile romane: „obiectivul protectiei mediului mentionat de Guvernul roman, care se materializeaza in faptul, pe de o parte, de a impiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulatia in Romania a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 si Euro 2 si care au o capacitate cilindrica mare si, pe de alta parte, de a folosi veniturile generate de aceasta taxa pentru finantarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet si mai coerent aplicand taxa pe poluare oricarui vehicul de acest tip care a fost pus in circulatie in Romania. O astfel de taxare, a carei punere in aplicare in cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibila, nu ar favoriza piata nationala a vehiculelor de ocazie in detrimentul punerii in circulatie a vehiculelor de ocazie importate si ar fi, in plus, conforma principiului poluatorul plateste”.
Editorialul nostru ar fi incomplet daca, reiterand dispozitiile art. 148 al Constitutiei, nu am lansa intrebarea cum este posibil ca toate organele puterii Statului democrat roman, in toata perioada de la aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, 1.01.2007, pana in prezent, sa nesocoteasca in cel mai vadit mod obligatia de a legifera, de a organiza aplicarea legii si de a solutiona cauzele litigioase, in domeniul inmatricularilor de autovehicule, in acord cu noua ordine de drept a Uniunii Europene?
_________________________________
[1] M.Of. nr. 927/23.12 2003. Codul fiscal a fost modificat ulterior.
[2] M.Of. nr. 662/01.08.2006.
[3] Trib. Arad, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, sentinta civila nr. 2563/07.11.2007, irevocabilă prin respingerea recursului.
[4] M.Of. nr. 327/25.04.2008.
[5] M.Of. nr. 836/11.12.2008.
[6] Concluzia Procurorului General, Laura Codruta Kovesi, la recurs in interesul legii expediat la Inalta Curte de Casatie si Justitie la 12 mai 2011, sub nr. 7162/7871/III-5/2010.
–
Inmatricularile auto in Romania
“Ce trebuie sa stim despre ….
– taxele vamale auto
– inmatricularea/ inregistrarea autovehiculelor
– prima taxa de inmatriculare” – Aurelia Cotutiu, Ovidiu Cotutiu
.
–
.
.
Alte recomandari Editoriale
Infractiuni contra mediului inconjurator
