Reduceri salariale si domeniul de aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a UE
Mihai Banu
Cercetator stiintific asociat in cadrul CSDE
– in extras –
O recenta incheiere provenita de la o instanta judecatoreasca din tara noastra – Tribunalul Alba – prin care s-a dispus sesizarea Curtii de Justitie pe cale preliminara, ridica un aspect esential in privinta stabilirii domeniului de aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Intr-o cauza avand ca obiect Legea privind functionarii publici (Legea nr. 188/1999), mai precis aspectul reducerilor salariale (de 25%), reclamantul – Corpul National al Politistilor – a cerut sesizarea Curtii de Justitie pentru pronuntarea unei hotarari preliminare; Tribunalul Alba a admis (in parte) cererea si a dispus sesizarea Curtii de Justitie cu o intrebare preliminara, avand urmatoarea formulare: „Prevederile art. 17 alin. (1), art. 20 si art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate in sensul ca se opun unor reduceri salariale precum cele operate de [s]tatul roman prin Legea nr. 118/2010 si Legea nr. 285/2010”.
In situatii asemanatoare celei ridicate in incheierea Tribunalului Alba, Curtea de Justitie a retinut ca decizia de trimitere nu continea vreun element concret care sa permita sa se considere ca norma interna ar fi constituit o masura de punere in aplicare a dreptului Uniunii sau ar prezenta alte elemente de legatura cu acela din urma; in consecinta, competenta Curtii de a raspunde la trimiterea preliminara nu era dovedita; altfel spus, instanta UE nu dispunea de competenta.
Rubrica permanenta in Revista Curierul Judiciar
Interpretarea si Aplicarea Dreptului Uniunii Europene
de catre instantele din Romania
In plan metodologic, este esential ca instanta de trimitere sa identifice in primul rand dispozitia de drept al Uniunii care este pusa in aplicare (sau transpusa – in cazul unei directive) de (sau in) statul membru ori care are incidenta in acesta, dispozitie care reprezinta legatura litigiului principal cu dreptul Uniunii, sau, intr-un alt sens, tot potrivit terminologiei Curtii, este esential ca instanta de trimitere sa indice motivul pentru care situatia persoanei (persoanelor) din actiunea principala era de natura sa prezinte vreo legatura cu dreptul UE. Intr-o alta cauza, Curtea a mai retinut ca instanta de trimitere nu precizase care erau drepturile conferite prin ordinea juridica a Uniunii pe care reclamanta din actiunea principala le-ar fi putut pretinde. Intr-o situatie de acest fel, atunci cand instanta examineaza posibilitatea sesizarii Curtii de Justitie, ar fi asadar de recomandat intreprinderea unei reflectii serioase cu privire la (banala) chestiune(a) a raportului dintre dreptul national (aplicabil in cauza) si dreptul Uniunii Europene.
In concluzie, este previzibil ca, in speta, in situatia in care Curtea de Justitie va constata ca este in mod vadit necompetenta pentru a judeca cererea, ea sa aplice art. 92 alin. (1) din Regulamentul sau de procedura si, dupa ascultarea avocatului general, fara continuarea procedurii, sa se pronunte prin ordonanta motivata.
