Pavalache impotriva Romaniei. Prezumtia de nevinovatie

Decizia este prezentata in extras si adnotata de
Lucian Criste in Curierul Judiciar nr. 12/2011, p. 631-632

 

 

CEDO, Sectia a III-a
Hotararea Pavalache c. Romania (plangerea nr. 38746/03) din 18 octombrie 2011

– in extras –

In data de 17 octombrie 2002, doi oameni de afaceri il denunta pe dnul Pavalache, la acel moment om de afaceri si consilier guvernamental, pentru savarsirea unor fapte de coruptie. A doua zi, in cadrul flagrantului organizat de PNA, denuntatorii s-au intalnit cu dnul Pavalache si cu sotia acestuia. Cei doi soti au fost retinuti de catre organele de urmarire penala, iar cu ocazia efectuarii perchezitiei corporale, in geanta sotiei, s-au gasit doua plicuri care contineau cate 10 000 de dolari. Impotriva dnului Pavalache s-a dispus luarea masurii arestarii preventive pentru o perioada de 30 de zile, fiind acuzat de savarsirea infractiunii de trafic de influenta. Masura arestarii a fost prelungita, in mod succesiv, pe parcursul urmaririi penale pana pe data de 22 aprilie 2003, cand a fost trimis in judecata. Instantele de fond au dispus, in mod repetat, mentinerea arestarii preventive, pana pe 7 octombrie 2004, cand ICCJ a decis, printr-o decizie definitiva, condamnarea inculpatului la 6 ani de inchisoare cu executare. In iunie 2006, reclamantul a fost eliberat conditionat.

In paralel cu desfasurarea procedurilor judiciare, cazul dnului Pavalache a starnit in mod deosebit atentia presei. Ziarele din acea perioada au dat publicitatii declaratiile unor reprezentanti ai autoritatilor care investigau cauza reclamantului. De pilda, pe 23 octombrie 2002, cotidianul Adevarul a publicat o declaratie a procurorului-sef PNA din care reiesea faptul ca suma pretinsa de dnul Pavalache era, de fapt, de patru milioane de dolari, iar acesta era doar un intermediar in cadrul unei filiere mult mai ample.

Dnul Pavalache s-a adresat CEDO cu o cerere prin care a solicitat, pe de-o parte, constatarea incalcarii prevederilor art. 3 din Conventie, dat fiind tratamentul la care a fost supus pe parcursul zilelor de detentie, iar pe de alta parte, a reclamat de violarea prevederilor art. 6 §2 din Conventie, care garanteaza prezumtia de nevinovatie.

Relativ la prevederile art. 3 al Conventiei, reclamantul s-a plans ca a trebuit sa suporte conditii de incarcerare improprii in timpul detentiei sale. Mai precis, in cursul arestului preventiv, a fost obligat sa imparta celula cu detinuti fumatori, fapt care i-a favorizat producerea unui infarct si a unor boli cardiovasculare si pulmonare. Potrivit Curtii Europene, in mod obisnuit, masurile privative de libertate implica anumite inconveniente persoanelor fata de care se dispun, fapt ce nu este prin el insusi contrar exigentelor impuse de Conventie. Totusi, in anumite cazuri, persoana incarcerata poate sa aiba nevoie de o protectie mai ridicata, in functie de vulnerabilitatile sale si dat fiind faptul ca se afla in grija autoritatilor statului. Din acest punct de vedere, dupa cum s-a mai aratat si in jurisprudenta anterioara, statul are obligatia pozitiva de a proteja persoana detinuta impotriva efectelor fumatului pasiv in situatia in care acest fapt se impune in virtutea recomandarilor date de medici. Din datele spetei reiese ca la momentul in care s-a dispus masura arestarii preventive, reclamantul avea o stare de sanatate buna. Cu toate acestea, dupa cateva luni de detentie si dupa o perioada de spitalizare, dnul Pavalache a fost diagnosticat cu bronsita astmatica si hipertensiune arteriala. Diagnosticul a fost confirmat de mai multi medici, dar, in ciuda recomandarilor date de acestia, reclamantul a fost incarcerat intr-o celula suprapopulata, in care se fuma.

Instanta europeana a mai precizat ca statul trebuie sa dea explicatii plauzibile atunci cand o persoana fara probleme de sanatate la data arestari dobandeste anumite maladii dupa o oarecare perioada de timp petrecuta in arest. Or, in cazul de fata, Guvernul nu a oferit Curtii nicio explicatie cu privire la aparitia si agravarea bronsitei astmatice cronice si nu a indicat nici in ce fel de celule a stat reclamantul incarcerat. Din aceste motive, Curtea a facut aplicarea principiului affirmanti incumbit probatio, in conditiile in care Guvernul era singurul care ar fi avut acces la informatiile susceptibile de a confirma sau infirma afirmatiile reclamantului. In concluzie, judecatorii de la Strasbourg au apreciat ca Statul roman nu a depus toate diligentele necesare ca sa-i asigure reclamantului conditii de detentie compatibile cu respectarea demnitatii umane si ca, in consecinta, a incalcat prevederile art. 3 din Conventie.

In ceea ce priveste dispozitiile art. 6 §2 din Conventie, reclamantul a aratat ca, prin prelungirea si mentinerea arestarii preventive, autoritatile statului au atentat la dreptul sau de a fi prezumat nevinovat pana la stabilirea vinovatiei pe cale judecatoreasca. Deopotriva, s-a plans si de faptul ca declaratiile date in presa de catre anumiti oameni politici i-ar fi adus atingere prezumtiei sale de nevinovatie.

Potrivit Curtii Europene, prezumtia de nevinovatie poate sa fie incalcata nu doar de catre un judecator sau de o instanta, ci si de catre alte autoritati. In cauza de fata, fiind vorba de declaratii care au emanat de la diversi oameni politici, Curtea a apreciat ca acestea se situeaza in contextul luptei impotriva coruptiei, subiect care preocupa intreaga societatea romaneasca. Din acest motiv, declaratiile respective au fost apreciate ca fiind doar de natura politica si, prin urmare, nu pot influenta in niciun fel actul de justitie. In schimb, judecatorii de la Strasbourg au notat faptul ca, atunci cand a informat presa in legatura cu arestarea preventiva a reclamantului, procurorul de caz a afirmat ca toate probele duc la stabilirea cu certitudine a vinovatiei acestuia, iar condamnarea era inevitabila: „nimeni si nimic nu-l mai poate scapa de raspunderea penala”.

In continuare, s-a aratat ca aceste date au fost relatate presei intr-un context independent procedurii penale, motiv pentru care publicul l-a considerat pe reclamant vinovat de coruptie si astfel aprecierea judecatorului ar fi fost prejudiciata.

In final, Curtea a estimat ca declaratiile date de catre procuror au adus atingere prezumtiei de nevinovatie, iar prevederile art. 6 §2 au fost astfel incalcate.

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close