RIL promovat. Cumulul indemnizatiei pentru stramutare cu indemnizatia pentru domiciliu fortat
Procurorul General al Romanieia promovat un RIL privind dreptul unor persoane persecutate din motive politice de dictatura instaurata in Romania cu incepere de la 6 martie 1945 de a cumula indemnizatia pentru perioada de stramutare cu cea prevazuta pentru perioada de domiciliu fortat, atunci cand aceste perioade au coincis.
Textul RIL-ului promovat are in vedere practica judiciara neunitara cu privire la „Interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. d) si e) raportat la art. 4 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, privind dreptul unor persoane persecutate din motive politice de dictatura instaurata in Romania cu incepere de la 6 martie 1945, de a cumula indemnizatia pentru perioada de stramutare cu cea prevazuta pentru perioada de domiciliu fortat, atunci cand aceste perioade au coincis”.
Astfel, unele instante au respins actiunile formulate de persoanele indreptatite si au apreciat ca atunci cand perioada de stramutare coincide cu perioada de domiciliu fortat, persoana in cauza poate beneficia de o singura indemnizatie prevazuta de lege, respectiv fie cea pentru perioada de stramutare, fie cea pentru perioada de domiciliu obligatoriu, deoarece aceste doua masuri sunt complementare, astfel incat persecutia s–a referit doar la dreptul persoanei de a avea un domiciliu liber ales.
Nu se poate disjunge restrictia imobiliara de masura stramutarii, deoarece, pe de o parte masura stramutarii se consuma instantaneu, prin mutarea persoanei la noul domiciliu, iar pe de alta parte nu ar mai avea sens dispozitia care prevede plata unei indemnizatii pentru fiecare an de stramutare. Or, stramutarea capata durata doar prin restrictiile imobiliare care s-au dispus, dureaza pe toata aceasta perioada si inceteaza in momentul ridicarii acestor restrictii, chiar daca persoana in cauza continua sa locuiasca in regiunea in care a fost stramutata.
Asadar, rezulta in mod indubitabil ca notiunile de „stramutare” si „domiciliu obligatoriu” sunt distincte, insa masura stramutarii implica in mod necesar si fixarea unui domiciliu obligatoriu, in timp ce domiciliul obligatoriu nu presupune stramutarea persoanei.
Prin stabilirea a doua indemnizatii pentru persoanele stramutate in considerarea faptului ca acestea au avut si restrictii imobiliare se ajunge ca aceste persoane sa fie despagubite cu o indemnizatie totala mai mare decat persoanele condamnate sau private de libertate in mod abuziv, ceea ce infrange vointa legiuitorului, a carui intentie a fost de a stabili despagubiri echitabile in considerarea persoanei persecutate politic si nu in raport de numarul situatiilor in care se poate incadra acea persoana persecutata politic.
Prin urmare, atunci cand cele doua masuri abuzive coincid ca si perioada, persoana indreptatita nu poate primi legal doua indemnizatii, ci doar una singura, deoarece nu se poate afla in cele doua situatii in acelasi timp.
Alte instante, in aceeasi ipoteza, admitand contestatiile reclamantilor au apreciat ca cele doua indemnizatii pot fi cumulate, intrucat cuantumul lor este prevazut distinct de Decretul-lege nr. 118/1990, iar interpretarea in sensul ca situatia de stramutare include si pe cea vizand domiciliul obligatoriu priveaza persoanele indreptatite de un drept prevazut de lege.
Procurorul General apreciaza ca primul punct de vedere este in acord cu litera si spiritul legii, deoarece atunci cand masura stramutarii coincide, ca perioada, cu cea a domiciliului obligatoriu, dislocarea intr-o alta localitate include in mod obligatoriu si restrictia domiciliara, astfel incat nu se poate acorda decat o singura indemnizatie lunara aferenta pentru fiecare an de stramutare, aceasta constituind masura abuziva cea mai grea care o absoarbe pe cea a domiciliului obligatoriu.
Sursa: Infolegal
