Curtea Constitutionala a admis obiectia de neconstitutionalitate a Legii mijloacelor de publicitate

In data de 18 ianuarie 2012, Curtea Constitutionala a adoptat decizia nr. 26 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2), art. 49 alin. (2), art. 54 si art. 56 din Legea privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate.

Decizia Curtii Constitutionale a fost publicata in Monitorul Oficial 116/2012.

In motivarea sesizarii de neconstitutionalitate au fost aduse urmatoarele argumente:

In maniera in care sunt redactate, art. 54 si urmatoarele din Legea privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate produc efecte in mod retroactiv, aplicandu-se si actelor si faptelor juridice ce au fost incheiate sau ivite inainte de intrarea sa in vigoare, ceea ce contravine prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2). Principiul neretroactivitatii legii este un principiu fundamental pentru legiuitor, care nu poate legifera in mod contrar decat in cazurile expres prevazute de Constitutie. Se constata, astfel, ca dispozitiile legii criticate ar trebui sa se aplice inclusiv situatiilor juridice ivite inaintea intrarii in vigoare a acestuia, aspect interzis de prevederile imperative ale Constitutiei.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate, reprezentantii autoritatilor locale au posibilitatea sa patrunda pe proprietatea privata a persoanelor fizice si juridice in scopul desfiintarii mijloacelor de publicitate, incalcandu-se astfel principiul inviolabilitatii domiciliului.

O astfel de masura constituie in sine o grava incalcare a principiului inviolabilitatii domiciliului persoanelor, fiind astfel in contradictie flagranta cu prevederile art. 27 din Legea fundamentala.

Atat in vechiul Cod civil (art. 5), cat si in noul Cod civil (art. 1.169) a fost instituit, respectiv mentinut principiul constitutional al libertatii contractuale in conformitate cu care partile sunt libere sa incheie orice contracte si sa determine continutul acestora in limitele impuse de lege, ordinea publica si bunele moravuri. Or, dispozitiile art. 56 din legea supusa controlului are efecte retroactive, aplicandu-se si contractelor care au fost legal incheiate inainte de intrarea sa in vigoare, incalcand totodata si principiul libertatii contractuale prin modificarea contractelor existente, cu toate ca intre parti exista deja un acord de vointa cu privire la reglementarea unui raport juridic dintre ele.

In continuare, avand in vedere dispozitiile art. 54 si coroborand prevederile art. 5 alin. (2) si (3) cu art. 56, se observa ca mijloacele de publicitate, autorizate si legal amplasate inainte de intrarea in vigoare a acestei legi, urmeaza sa fie desfiintate la expirarea termenului prevazut in lege, desi acestea au necesitat investitii financiare importante.

Atat presedintele Senatului cat sic el al Camerei Deputatilor au transmis Curtii Constitutionale punctul lor de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Obiectul controlului de constitutionalitate, astfel cum rezulta din adresa de comunicare a sesizarii de catre secretarul general al Camerei Deputatilor, il constituie dispozitiile Legii privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate.

In realitate, se constata ca, potrivit sesizarii de neconstitutionalitate, constituie obiect al controlului de constitutionalitate dispozitiile art. 5 alin. (2), art. 49 alin. (2), art. 54 si art. 56 din Legea privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate.

Examinand obiectia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:

• Pana in prezent regulile care guvernau amplasarea si autorizarea mijloacele de publicitate erau prevazute de dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 71/2002 privind organizarea si functionarea serviciilor publice de administrare a domeniului public si privat de interes local; Hotararea Guvernului nr. 955/2004 pentru aprobarea reglementarilor-cadru de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 71/2002 privind organizarea si functionarea serviciilor publice de administrare a domeniului public si privat de interes local si Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii.
• Totodata, Curtea constata ca unele dintre unitatile administrativ-teritoriale au deja adoptate regulamente locale referitoare la amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate. Exemple in acest sens sunt localitati precum Cluj-Napoca si Brasov.
• Analizand continutul acestor regulamente locale, se poate observa ca exista diferente intre cerintele impuse pentru amplasarea mijloacelor de publicitate, precum si intre obligatiile operatorilor de publicitate referitoare la elementele ce trebuie inscriptionate pe respectivele obiective. Din corelarea si analiza continutului actelor normative ce reglementeaza amplasarea si autorizarea mijloacele de publicitate si a regulamentelor locale in domeniu rezulta ca regulile impuse de dispozitiile legale in vigoare sunt minimale, lasandu-se posibilitatea reglementarii la nivel local a unor reguli in acest domeniu. Aceasta situatie a dus la posibilitatea adoptarii la nivel local a unor reglementari diferite in domeniu.
• Curtea retine, in continuare, ca legea criticata prevede obligatia autoritatilor administrativ-teritoriale locale de a adopta regulamente locale referitoare la amplasarea mijloacelor de publicitate sau de a pune de acord regulamentele deja existente cu dispozitiile legii. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 52 din legea criticata, autoritatile administratiei publice locale vor asigura elaborarea ori, dupa caz, actualizarea regulamentelor locale si identificarea amplasamentelor aflate pe domeniul public si privat al statului si al autoritatii locale pe care se pot amplasa mijloace de publicitate, precum si aducerea acestora la cunostinta publicului.

Totodata, dispozitiile legii criticate prevad in sarcina operatorilor de publicitate obligatii noi in ceea ce priveste identificarea panourilor publicitare prin inscriptionarea acestora cu informatii privind denumirea operatorului, Codul de Identificare Fiscala a acestuia si numarul autorizatiei de construire, precum si reguli tehnice de amplasare a mijloacelor publicitare.

Una dintre criticile aduse proiectului de lege privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate este aceea ca dispozitiile criticate incalca principiul neretroactivitatii legii. In legatura cu aceasta critica, Curtea retine ca, in jurisprudenta sa, a aratat ca principiul neretroactivitatii este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia. Singura exceptie pe care o ingaduie norma constitutionala priveste legea penala sau contraventionala mai favorabila.

In continuare, Curtea observa ca scopul legii, astfel cum acesta este prezentat la art. 1, este acela de a asigura conditiile pentru un cadru construit coerent, armonios, sigur si sanatos, pentru protectia valorilor mediului natural si antropic, pentru prezervarea calitatii peisajului si a cerintelor privind asigurarea calitatii in constructii. Totodata, potrivit expunerii de motive, actele normative in vigoare ce se aplica acestui domeniu nu ofera un cadru coerent si corelat, determinand o ocupare excesiva si haotica a spatiului public, cu mijloace de publicitate care au efect negativ asupra calitatii mediului de viata al locuitorilor.

In ceea ce priveste aspectele referitoare la criteriile de claritate, precizie, previzibilitate si predictibilitate pe care un text de lege trebuie sa le indeplineasca, Curtea constata ca autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, are obligatia de a edicta norme care sa respecte trasaturile mai sus aratate.

Referitor la aceste cerinte, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in mod constant, statuand ca o norma este previzibila numai atunci cand este redactata cu suficienta precizie, in asa fel incat sa permita oricarei persoane – care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate – sa isi corecteze conduita iar cetateanul trebuie sa dispuna de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile intr-un caz dat si sa fie capabil sa prevada, intr-o masura rezonabila, consecintele care pot aparea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie sa fie, in acelasi timp, accesibila si previzibila.

In final, Curtea Constitutionala a admis obiectia de neconstitutionalitate si constata ca sintagma „dar nu mai tarziu de 1 ianuarie 2012“ cuprinsa in art. 56 alin. (1) din Legea privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate este neconstitutionala. Admite obiectia de neconstitutionalitate si constata ca sintagma „dar nu mai tarziu de 1 ianuarie 2012“ cuprinsa in art. 56 alin. (1) din Legea privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate este neconstitutionala.

Sursa: Infolegal