Procurorul general a promovat un RIL privind punerea in executare a amenzii penale aplicata de un stat strain

Procurorul General al Romaniei a sesizat Inalta Curte cu un recurs in interesul legii vizand posibilitatea recunoasterii si punerii in executare a amenzii penale in ipoteza speciala in care aceasta este aplicata de statul strain de condamnare alaturi de pedeapsa inchisorii, in cauzele avand ca obiect cereri de transfer de persoane condamnate.

In cadrul sesizarii se arata faptul ca examenul jurisprudentei penale actuale evidentiaza doua orientari cu privire la acest aspect si, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare.

Potrivit unei orientari jurisprudentiale s-a considerat ca, in ipoteza mentionata, instanta, investita cu solutionarea cererii de transfer a persoanei condamnate intr-un penitenciar din Romania, in vederea continuarii executarii pedepsei aplicate de instanta de judecata din statul solicitant, recunoaste si pune in executare si pedeapsa amenzii penale aplicata in statul strain de condamnare alaturi de pedeapsa inchisorii.

In acest sens s-a pronuntat si instanta suprema.

In argumentarea acestei solutii s-a retinut ca, in conformitate cu dispozitiile art.145 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciara in materie penala, modificata, in cazul in care statul roman opteaza pentru continuarea executarii pedepsei aplicate in statul de condamnare, el trebuie sa respecte felul si durata pedepsei prevazute in hotararea de condamnare.

Totodata, s-a retinut ca, potrivit art.122 alin.2 si 6 din Legea nr.302/2004, modificata, hotararile penale straine recunoscute si executate in Romania produc aceleasi efecte ca si hotararile pronuntate de instantele romane, iar inceperea executarii pedepsei in Romania are ca efect renuntarea statului strain la executarea pe teritoriul acestuia, cu exceptia cazului in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz in care acest stat redobandeste dreptul la executare.

S-a sustinut ca, in cazul pedepsei amenzii, statul strain redobandeste dreptul la executare, incepand din momentul in care este informat asupra neexecutarii totale sau partiale a acestei pedepse.

Cu privire la acelasi aspect s-a considerat ca nu se poate dispune recunoasterea alaturi de pedeapsa inchisorii si a amenzii penale, intrucat statul de condamnare nu a solicitat executarea sanctiunii pecuniare, aspect care rezulta din cererea de transfer formulata de statul strain.

In argumentarea acestui punct de vedere s-a aratat ca, executarea sanctiunilor pecuniare este reglementata in Sectiunea a II-a a Legii nr.302/2004 modificata, care contine dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei cadru nr.2005/215/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005, privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce a sanctiunilor pecuniare. Conform dispozitiilor mentionate, recunoasterea sanctiunilor pecuniare comporta o procedura diferita, care include prezentarea de catre statul solicitant a unui certificat emis conform anexei nr.3 din Legea nr.302/2004 modificata.

In continutul acestui certificat, statul solicitant trebuie sa precizeze daca permite aplicarea de catre statul de executare a unor sanctiuni alternative in eventualitatea imposibilitatii de a executa decizia care aplica sanctiunea pecuniara si care sunt sanctiunile care pot fi aplicate, respectiv felul sanctiunilor (privarea de libertate, munca in folosul comunitatii sau alte sanctiuni) si nivelul maxim al sanctiunii.

Or, in aceste situatii, s-a retinut ca obiectul sesizarii este strict delimitat de cererea de transfer, iar procedura de urmat trebuie sa corespunda acestei solicitari, respectiv transferul condamnatului numai pentru executarea pedepsei inchisorii, iar nu si pentru executarea sanctiunii pecuniare.

Transferarea persoanelor condamnate in vederea executarii pedepselor privative de libertate reprezinta o forma a cooperarii judiciare internationale in materie penala, reglementata pe plan european in „Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate” si Protocolul aditional adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997.

Articolul 9 paragraful 1 din Conventie, permite autoritatilor competente ale statului de executare (catre care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat) fie sa continue executarea condamnarii, fie sa schimbe condamnarea, printr-o hotarare a acestui stat data intr-o procedura judiciara sau administrativa, inlocuind astfel sanctiunea aplicata in statul de condamnare printr-o sanctiune prevazuta de legislatia statului de executare pentru aceeasi infractiune.

Statul de executare este continuatorul statului de condamnare, principiu care rezulta din art.10 paragraful 1 din Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate.

In dreptul intern transferarea persoanelor condamnate este reglementata de Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare, avand ca finalitate asigurarea unei mai eficiente reeducari si reintegrari sociale a persoanei condamnate in tara de origine, precum si accesul acesteia la toate regimurile de executare a pedepselor specifice acelei tari.

Condamnarea la pedeapsa amenzii, instanta de judecata sesizata in scopul recunoasterii hotararii penale de condamnare in integralitatea ei si al transferarii persoanei condamnate pentru continuarea executarii pedepsei privative de libertate intr-un penitenciar din Romania, se pronunta atat cu privire la pedeapsa privativa de libertate, cat si cu privire la pedeapsa amenzii aplicata prin hotararea penala straina de condamnare, in conformitate cu dispozitiile art.122 din Legea nr.302/2004, modificata.

Sursa: PICCJ