Jurisprudenta Curtii Constitutionale a Romaniei si diversitatea pozitiilor luate de specialistii din domeniul dreptului fata de unele solutii adoptate de aceasta

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
Prof. univ. dr. Genoveva Vrabie
Rectorul Universitatii Mihail Kogalniceanu din Iasi

Ca peste tot in lume, in Romania unele decizii ale Curtii Constitutionale – cele mai multe – raman fara reactii in literatura de specialitate sau in mass-media. De asemenea, ca peste tot in lume, in tara noastra s-au dat decizii care au provocat multiple reactii, de la critica voalata pana la una inversunata, uneori nedreapta chiar, dupa parerea noastra.

„Dialogul” purtat de aceasta maniera intre Curtea Constitutionala si cei ce si-au manifestat opiniile si, reversul medaliei, dialogul subtil dintre doctrina anterioara pronuntarii deciziilor si pozitia Curtii in alegerea solutiilor va fi sistematizat, in cele ce urmeaza, in felul urmator: „Un dialog coerent” si „Un dialog complicat, in care Curtea este nevoita uneori sa tina cont de interese politice”.

(…)

Un dialog complicat, in care Curtea este nevoita uneori sa tina cont de interese politice

Atribuirea unei noi competente Curtii Constitutionale cu ocazia revizuirii din 2003 a Constitutiei Romaniei, si anume aceea de a solutiona conflictele juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice [in conditiile stabilite de art. 146 lit. e)], a pus aceasta institutie in pozitia deloc fericita de a intra in zone delicate ale raporturilor dintre puteri, de a lua decizii in conflicte greu de arbitrat, consecinte care reflecta importante interese politice si mari orgolii ale liderilor politici.

Din 2003 si pana azi instanta de contencios constitutional a fost frecvent sesizata – cel mai des de Presedintele Romaniei, dar si de Parlament, Guvern sau Consiliul Superior al Magistraturii – iar decizia luata in fiecare caz in parte a facut obiectul unor largi dezbateri, in acest sens existand reactii atat in mass media, cat si in literatura de specialitate. Au fost mai ales reactii critice – unele convingatoare si de substanta, altele subiective – dar si reactii de aparare a punctului exprimat de Curte in unele decizii.

Confruntata la inceput cu probleme legate de lipsa de experienta in domeniu, de noutatea reglementarilor constitutionale, de frecventa, varietatea si complexitatea conflictelor dintre autoritatile publice (care aveau ca sursa orgoliile liderilor politici), precum si de lipsa de precizie a unor texte constitutionale, Curtea Constitutionala a adoptat mai intai decizii care au pus capat unor conflicte in stato nascendi, scopul principal – cel de evitare a unor blocaje institutionale – fiind atins . Unele constatau inexistenta unui astfel de conflict intre autoritati, dar in considerentele deciziei erau adesea inserate observatii care aveau menirea sa modeleze atitudinea sau sa infranga „avantul” unor lideri politici, reprezentanti ai autoritatilor presupuse in conflict , altele constatau existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritati si, pe baza interpretarii Constitutiei, statuau asupra modului in care se poate pune capat acestuia.

Sarcinile Curtii Constitutionale au fost complexe si delicate, mai ales in perioada in care in fruntea Guvernului se afla dl. Calin Popescu-Tariceanu, perioada in care executivul romanesc functiona „cu scantei”. Fiind nevoita sa puna capat unor blocaje institutionale, Curtea a dat cateva decizii, interpretand art. 85 alin. (2) din Constitutie de asa natura incat s-a transformat din legiuitor negativ in legiuitor pozitiv, atragand critici severe si, indreptatite dupa parerea noastra.

(…)

Dupa parerea noastra, instanta constitutionala a tinut cont prioritar de un interes politic (nu neaparat al unui partid), nesocotind propria jurisprudenta. A facut o interpretare fortata deciziilor adoptate anterior in aceasta materie, decizii ce vor avea efecte nedorite in viitor. Rigoarea rationamentului juridic a fost nesocotita, iar decizia luata a socat pe multi. Reactia specialistilor a fost necrutatoare. Dupa parerea noastra, prea aspra. Dar specialistii – juristi, politologi, etc. – pot fi priviti ca un „Guvern din umbra” a carui rol permanent este sa observe si sa critice activitatea Curtii, deciziile pronuntate, pentru ca astfel se realizeaza un dialog care poate duce la ameliorarea prestatiei unei autoritati cu mari raspunderi in stat sau la afinarea prestatiei specialistilor, teoreticienilor, care gasesc in deciziile Curtii raspunsuri ce nu pot fi date decat prin punerea in lucru a principiilor si regulilor constitutionale.

Puteti citi articolul integral in Curierul Judiciar nr. 1/2012.