Respingerea trimiterilor preliminare ca fiind vadit inadmisibile

.
.
.
.
.

.
.
.
.
Prof. univ. dr. Mihai Sandru
Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative,
Universitatea Dimitriu Cantemir din Bucuresti

Corpul National al Politistilor (C 434/11), Cozman (C 462/11), cauzele conexate Boncea si Budan (C 483/11 si C 484/11)

Pana la sfarsitul anului 2011 au fost inregistrate la Curtea de Justitie a Uniunii Europene 32 de trimiteri preliminare ale instantelor din Romania. Curtea de Justitie s-a pronuntat cu privire la 4 dintre acestea, respingandu-le ca fiind vadit inadmisibile.

Care este importanta acestor hotarari?

Vom evoca foarte pe scurt fondul cauzelor , urmand ca prezenta nota sa fie dedicata aspectelor referitoare la aplicarea dreptului Uniunii Europene, precum si, intr-un cadru mai larg, la diplomatia necesara cooperarii intre instantele nationale si Curtea de Justitie.
Subliniem faptul ca nu se pot trimite intrebari preliminare referitoare la interpretarea Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (CEDO) sau a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, astfel cum s-a intamplat in una din cele doua cauze conexate. Chiar si trimiterile preliminare referitoare la Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (CDFUE) trebuie sa respecte dispozitiile acestui document, in special al art. 51 – evocat si in cauzele analizate.

In cauza Corpul National al Politistilor (C 434/11), avand ca obiect admisibilitatea unei reglementari nationale prin care se stabilesc reduceri salariale in cazul mai multor categorii de functionari publici, Curtea a respins trimiterea preliminara prin ordonanta (din 14 decembrie 2011).

In ceea ce priveste cerintele care rezulta din protectia drepturilor fundamentale, potrivit unei jurisprudente constante, acestea sunt obligatorii pentru statele membre atunci cand pun in aplicare dreptul Uniunii (a se vedea Hotararea din 11 octombrie 2007, Mollendorf si Möllendorf Niehuus, C 117/06, Rep., p. I 8361, pct. 78, Ordonanta din 12 noiembrie 2010, Asparuhov Estov si altii, C 339/10, nepublicata inca in Repertoriu, pct. 13, precum si Ordonanta din 1 martie 2011, Chartry, C 457/09, nepublicata inca in Repertoriu, pct. 22).

Cu toate acestea, trebuie amintit ca, potrivit art. 51 alin. (1) din Carta, dispozitiile sale se adreseaza „statelor membre numai in cazul in care acestea pun in aplicare dreptul Uniunii” si ca, potrivit art. 6 alin. (1) TUE, care atribuie valoare obligatorie cartei, aceasta nu creeaza nicio competenta noua pentru Uniune si nu modifica competentele acesteia din urma (a se vedea Hotararea McB., citata anterior, pct. 51, si Ordonantele citate anterior Asparuhov Estov si altii, pct. 12, Chartry, pct. 23 si 24, precum si Vino, pct. 24).

In cauza Cozman (C-462/11), referitoare la admisibilitatea unei reglementari nationale prin care se stabilesc reduceri salariale aplicabile mai multor categorii de functionari publici, Curtea a respins intrebarile preliminare precizand ca desi dreptul de proprietate este garantat si de CDFUE aceasta dispozitie se adreseaza statelor membre (pct. 13-14).
Prin intermediul intrebarilor preliminare adresate, instanta de trimitere solicita Curtii sa interpreteze dreptul fundamental de proprietate astfel cum este garantat la art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la CEDO.

In aceasta privinta, trebuie amintit ca dreptul de proprietate figureaza de asemenea la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care, potrivit articolului 51 alineatul (1) din aceasta, se adreseaza statelor membre numai in cazul in care pun in aplicare dreptul Uniunii.

Puteti citi articolul integral in Curierul Judiciar nr. 1/2012.