CJUE: Cauza Nilas si altii

HOTARAREA CURTII (Camera a doua)
22 martie 2012

Directiva 2004/39/CE – Piete de instrumente financiare – Art. 4 alin. (1) pct. 14 – Notiunea “piata reglementata” – Autorizare – Conditii de functionare – Piata a carei natura juridica nu este precizata, dar care este administrata, in urma unei fuziuni, de o persoana juridica care administreaza de asemenea o piata reglementata – Art. 47 – Lipsa inscrierii pe lista pietelor reglementate – Directiva 2003/6/CE – Domeniu de aplicare – Manipularea pietei

In cauza C 248/11,

avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul art. 267 TFUE de Curtea de Apel Cluj (Romania), prin decizia din 13 mai 2011, primita de Curte la 23 mai 2011, in procedura penala impotriva Rares Doralin Nilas, Sergiu Dan Dascal, Gicu Agenor  Gansca, Ana Maria Oprean, Ionut Horea Babos,

CURTEA (Camera a doua),

compusa din domnul J. N. Cunha Rodrigues, presedinte de camera, domnii U. Lohmus (raportor), A. Rosas, A.O Caoimh si A. Arabadjiev, judecatori,
avocat general: domnul Y. Bot,
grefier: domnul A. Calot Escobar,

avand in vedere procedura scrisa,

luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru Ministerul Public, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, de O. Codrut, procuror;
– pentru domnii Nilas si Dascal, de D. Ionescu si de F. Plopeanu, avocati;
– pentru domnul Gansca, de C. Dutescu, avocat;
– pentru guvernul roman, de R. Radu, in calitate de agent, precum si de A. Wellman si de R. M. Giurescu, consilieri;
– pentru guvernul ceh, de M. Smolek si de D. Hadrousek, in calitate de agenti;
– pentru guvernul italian, de G. Palmieri, in calitate de agent, asistata de P. Gentili, avvocato dello Stato;
– pentru guvernul olandez, de C. Wissels si de M. de Ree, in calitate de agenti;
– pentru Comisia Europeana, de T. van Rijn si de I. Rogalski, precum si de R. Vasileva, in calitate de agenti,

avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,

pronunta prezenta Hotarare

1 Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea art. 4 alin. (1) punctul 14 si a art. 47 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pietele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE si 93/6/CEE ale Consiliului si a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European si a Consiliului si de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, p. 1, Editie speciala, 06/vol. 8, p. 247), astfel cum a fost modificata prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 5 septembrie 2007 (JO L 247, p. 1, denumita in continuare „Directiva 2004/39”).
2 Aceasta cerere a fost prezentata in cadrul unei proceduri penale declansate impotriva domnilor Nilas, Gansca, Dascal si Babos si a doamnei Oprean (denumiti in continuare, impreuna, „inculpatii din actiunea principala”), in sarcina carora a fost retinuta savarsirea infractiunii de manipulare a cursului actiunilor unei societati pe actiuni pe piata de instrumente financiare Rasdaq (denumita in continuare „piata Rasdaq”).

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Directiva 2004/39

3 Considerentele (2), (5), (44) si (56) ale Directivei 2004/39 prevad:
„(2) […] se cuvine a se ajunge la nivelul de armonizare necesar pentru a oferi investitorilor un nivel ridicat de protectie […]
[…]
(5) Este necesara instaurarea unui cadru de reglementare global care sa reglementeze executarea tranzactiilor cu instrumente financiare, oricare ar fi metodele de tranzactionare utilizate in acest scop, pentru a garanta o calitate sporita de efectuare a operatiunilor investitorilor si pentru a pastra integritatea si eficienta globala a sistemului financiar. […]
[…]
(44) In cadrul dublului obiectiv de protejare a investitorilor si de asigurare a bunei functionari a pietelor valorilor mobiliare, se cuvine a garanta transparenta tranzactiilor […]
[…]
(56) Utilizatorii unei piete reglementate ar trebui sa poata exploata, de asemenea, un [sistem multilateral de tranzactionare (multilateral trading facility, denumit in continuare «MTF»)] in conformitate cu dispozitiile pertinente ale prezentei directive.”
4 In sensul Directivei 2004/39, art. 4 alin. (1) punctele 14 si 15 din aceasta defineste „piata reglementata” si „MTF” astfel:
„14. «piata reglementata» inseamna un sistem multilateral, exploatat si gestionat de un operator, care asigura sau faciliteaza confruntarea – chiar in interiorul sau si in conformitate cu norme nediscretionare – a unor interese multiple de vanzare si de cumparare exprimate de terti pentru instrumente financiare, intr un mod care conduce la incheierea de contracte privind instrumente financiare admise la tranzactionare in cadrul normelor sale si al sistemelor sale, si care este autorizat si functioneaza in mod regulat in conformitate cu dispozitiile titlului III;
15. [«MTF»] inseamna un sistem multilateral, exploatat de o intreprindere de investitii sau de un operator de piata, care asigura intalnirea – chiar in interiorul sau si in conformitate cu norme nediscretionare – a unor interese multiple de vanzare si de cumparare exprimate de terti pentru instrumente financiare, intr un mod care conduce la incheierea de contracte in conformitate cu dispozitiile titlului II”.
5 Titlul III din directiva mentionata, intitulat „Pietele reglementate”, cuprinde art. 36-47 din aceasta. Intitulat „Autorizarea si legea aplicabila”, respectivul articol 36 alineatele (1), (2) si (5) prevede:
„(1) Statele membre rezerva autorizarea ca piata reglementata pentru sistemele care respecta dispozitiile prezentului titlu.
Autorizatia de piata reglementata nu se elibereaza decat in cazul in care autoritatea competenta s a asigurat ca operatorul si sistemele pietei reglementate satisfac cel putin cerintele prevazute de prezentul titlu.
[…]
(2) Statele membre solicita operatorului pietei reglementate sa desfasoare activitatile aferente organizarii si exploatarii pietei reglementate sub supravegherea autoritatii competente. Acestea actioneaza astfel incat autoritatile competente sa se asigure in mod regulat ca pietele reglementate respecta dispozitiile prezentului titlu. De asemenea, statele membre vegheaza ca autoritatile competente sa verifice daca pietele reglementate indeplinesc in orice moment conditiile impuse pentru autorizarea initiala, stabilite de prezentul titlu.
[…]
(5) Autoritatea competenta poate retrage autorizatia eliberata unei piete reglementate […]”
6 Potrivit art. 47 din directiva mentionata, intitulat „Lista pietelor reglementate”:
„Fiecare stat membru intocmeste o lista cu pietele reglementate pentru care este statul membru de origine si comunica aceasta lista celorlalte state membre si Comisiei. Fiecare modificare a acestei liste presupune o comunicare similara. Comisia publica o lista cu toate pietele reglementate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si o actualizeaza cel putin o data pe an. De asemenea, ea publica si actualizeaza lista pe site ul Internet de fiecare data cand un stat membru notifica o modificare a propriei liste.”
7 art. 69 din Directiva 2004/39 prevede ca trimiterile la termeni definiti de Directiva 93/22/CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind serviciile de investitii in domeniul valorilor mobiliare (JO L 141, p. 27, Editie speciala, 06/vol. 7, p. 3), abrogata incepand de la 1 noiembrie 2007, se interpreteaza ca trimiteri la termenul echivalent definit in Directiva 2004/39.
8 art. 71 din aceasta din urma directiva, intitulat „Dispozitii tranzitorii”, prevede la alin. (5) ca orice sistem existent care se incadreaza in definitia unui MTF exploatat de un operator al unei piete reglementate este, in anumite conditii, autorizat ca MTF la cererea acestui operator.

Directiva 93/22

9 art. 1 din Directiva 93/22 cuprindea definitiile aplicabile acesteia. Punctul 13 al acestui articol prevedea urmatoarele:
„piata reglementata reprezinta o piata pentru instrumentele enumerate in sectiunea B din anexa care:
– apare pe lista prevazuta la art. 16, intocmita de statul membru care are calitatea de stat membru de origine conform definitiei din art. 1 alin. (6) litera (c),
[…]”

Directiva 2003/6

10 art. 1 din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizarile abuzive ale informatiilor confidentiale si manipularile pietei (abuzul de piata) (JO L 96, p. 16, Editie speciala, 06/vol. 5, p. 210) prevede:
„In sensul prezentei directive, termenii si expresiile de mai jos au urmatorul inteles:
[…]
(4) «piata reglementata» inseamna piata definita la art. 1 [punctul] 13 din Directiva 93/22/CEE;
[…]”
11 art. 9 primul paragraf din aceasta directiva are urmatorul cuprins:
„Prezenta directiva se aplica oricarui instrument financiar admis la tranzactionare pe o piata reglementata in cel putin un stat membru sau pentru care s a depus o cerere de admitere la tranzactionare pe o astfel de piata, indiferent daca tranzactia in sine a avut loc pe piata respectiva sau nu.”

Dreptul national

12 Legea nr. 297/2004 privind piata de capital din 28 iunie 2004 (Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 571, din 29 iunie 2004, denumita in continuare „Legea nr. 297/2004”) a transpus printre altele Directivele 2003/6 si 2004/39. art. 125 din aceasta lege prevede:
„O piata reglementata este un sistem pentru tranzactionarea instrumentelor financiare […] care:
a) functioneaza regulat;
b) este caracterizata de faptul ca reglementarile emise si supuse aprobarii [Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, denumita in continuare «CNVM»)] definesc conditiile de functionare, de acces pe piata, conditiile de admitere la tranzactionare a unui instrument financiar;
c) respecta cerintele de raportare si transparenta in vederea asigurarii protectiei investitorilor stabilite de prezenta lege, precum si reglementarile emise de CNVM, in conformitate cu legislatia [Uniunii].”
13 art. 248 din legea mentionata interzice oricarei persoane fizice sau juridice sa se angajeze in activitati de manipulare a pietei, astfel cum este definita la art. 244 alin. (5) litera a) din aceeasi lege.
14 Potrivit art. 253 din aceeasi lege:
„(1) Prevederile prezentului titlu se vor aplica oricarui instrument financiar admis la tranzactionare pe o piata reglementata din Romania sau dintr un stat membru ori pentru care a fost inregistrata o cerere de admitere la tranzactionare, indiferent daca tranzactia a avut loc sau nu in cadrul respectivei piete reglementate.
[…]
(3) Interdictiile si dispozitiile prevazute in prezentul titlu se vor aplica:
a) operatiunilor derulate in Romania sau in strainatate cu instrumente financiare care sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata situata sau operand in Romania sau pentru care exista o cerere de admitere la tranzactionare pe respectiva piata;
b) operatiunilor derulate in Romania cu instrumente financiare care sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata din Romania sau dintr un stat membru sau pentru care exista o cerere de admitere la tranzactionare pe o astfel de piata.”
15 Potrivit art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, savarsirea cu intentie a faptelor prevazute, printre altele, la art. 248 din aceasta lege constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea sau cu amenda.

Actiunea principala si intrebarile preliminare

16 La 30 decembrie 2010, Ministerul Public, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (denumit in continuare „Ministerul Public”) a sesizat instanta de trimitere cu un rechizitoriu privind inculpatii din actiunea principala. Ministerul Public ii acuza de savarsirea unei infractiuni de manipulare, pe piata Rasdaq, in luna februarie 2008 (in ceea ce il priveste pe domnul Dascal) si in perioada cuprinsa intre luna noiembrie 2007 si luna februarie 2008 (in ceea ce ii priveste pe ceilalti inculpati din actiunea principala), a actiunilor ACIS ale societatii emitente SC AICI Bistrita S.A.
17 Reprezentantii inculpatilor din actiunea principala au solicitat instantei de trimitere sa stabileasca, cu titlu de chestiune prealabila, daca piata Rasdaq constituie o piata reglementata in sensul dispozitiilor Legii nr. 297/2004.
18 In aceasta privinta, instanta mentionata precizeaza ca piata Rasdaq si a inceput activitatea in anul 1996, fiind denumita initial Bursa Electronica Rasdaq, drept platforma pentru tranzactionarea actiunilor societatilor de stat transformate in societati detinute public in cadrul programului de privatizare in masa. Aceasta piata a fost autorizata prin decizia CNVM din 27 august 1996, fiind astfel considerata o piata organizata si supravegheata de aceasta comisie si dotata cu reguli proprii de functionare.
19 La 1 decembrie 2005, Bursa Electronica Rasdaq S.A. a fuzionat cu Bursa de Valori Bucuresti S.A., prima fiind absorbita de cea de a doua. Persoana juridica care a rezultat din aceasta fuziune, denumita Bursa de Valori Bucuresti S.A., a administrat dupa aceasta data doua piete diferite, si anume piata reglementata Bursa de Valori Bucuresti si piata Rasdaq.
20 Prima piata a fost apoi autorizata de CNVM. Aceasta a indicat instantei de trimitere ca, in considerarea competentelor sale statutare, supravegheaza si reglementeaza si functionarea pietei Rasdaq, desi aceasta piata nu a fost incadrata in una dintre categoriile de locuri de tranzactionare prevazute de normele europene.
21 Instanta de trimitere arata ca Ministerul Public considera ca piata Rasdaq este o piata reglementata, intrucat a fuzionat cu Bursa de Valori Bucuresti, constituind in fapt o singura piata si functionand in conformitate cu normele CNVM si ale Bursei de Valori Bucuresti.
22 In schimb, inculpatii din actiunea principala au aratat ca piata Rasdaq nu este o piata reglementata in sensul Directivei 2004/39. Intrucat notiunea „piata reglementata” este o notiune autonoma a Uniunii Europene, nu se poate considera ca orice piata autorizata este, in mod automat, o piata reglementata. De asemenea, aceasta notiune nu ar trebui interpretata prin prisma semnificatiei pe care o are in mod obisnuit cuvantul „reglementat”.
23 In aceste conditii, Curtea de Apel Cluj a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) [A]rticolul 4 [alin. (1)] punctul 14, precum si articolele 9-14 din [Directiva 2004/39] pot fi interpretate in sensul ca acestea se aplica atat pietei principale de tranzactionare autorizata de CNVM, cat si pietei secundare de tranzactionare, care a fuzionat prin absorbtie inca [din] 2005 cu prima […], dar care a continuat sa fie privita separat de piata reglementata, fara a fi lamurita normativ natura juridica a acesteia?
2) Dispozitiile art. 4 [alin. (1)] punctul 14 din [Directiva 2004/39] trebuie interpretate in sensul ca in sfera notiunii de piata reglementata nu intra acele sisteme de tranzactionare care nu respecta cerintele titlului II din [Directiva 2004/39]?
3) Dispozitiile art. 47 din [Directiva 2004/39] trebuie interpretate in sensul ca o piata care nu a fost raportata de autoritatea nationala responsabila si care nu se afla pe lista pietelor reglementate nu este supusa regimului juridic aplicabil pietelor reglementate, in special in ceea ce priveste normele care incrimineaza abuzul de piata din cadrul Directivei 2003/6/CE?”

Cu privire la intrebarile preliminare

Cu privire la admisibilitate

24 Ministerul Public, domnii Nilas si Dascal, precum si guvernul roman contesta, pentru diverse motive, admisibilitatea cererii de pronuntare a unei hotarari preliminare sau a unora dintre intrebarile adresate.
25 Potrivit Ministerului Public, a doua si a treia intrebare preliminara sunt inadmisibile in conditiile in care acestea au fost formulate de inculpatii din actiunea principala fara ca instanta de trimitere sa si le fi insusit printr o decizie. In plus, prima intrebare, care ar fi lipsita de o expunere adecvata a obiectului actiunii principale, a dispozitiilor de drept national aplicabile, precum si a argumentelor partilor, ar viza aprecierea conformitatii dreptului national cu dreptul Uniunii.
26 Domnii Nilas si Dascal considera ca prima intrebare priveste o problema de fapt in masura in care, pentru a raspunde la intrebarea daca piata Rasdaq are statutul de piata reglementata, este suficient sa se verifice daca aceasta a fost autorizata de CNVM sa functioneze ca piata reglementata, in urma procedurii de autorizare prevazute de legislatia nationala. In plus, articolele 9-14 din Directiva 2004/39, care figureaza in aceasta intrebare, nu ar avea nicio legatura cu actiunea principala, iar instanta de trimitere nu ar explica necesitatea unei interpretari a dispozitiilor acestei directive pentru solutionarea cauzei mentionate. La randul sau, a treia intrebare nu ar fi utila pentru solutionarea actiunii principale, intrucat comunicarea prevazuta la art. 47 din Directiva 2004/39, dupa calificarea de catre un stat membru a unei piete ca fiind piata reglementata, nu ar constitui o conditie pentru aceasta calificare.
27 In sfarsit, guvernul roman, care sustine de asemenea ca prima intrebare vizeaza o examinare a conformitatii dreptului national cu dreptul Uniunii care depaseste competentele Curtii, apreciaza ca titlul II din Directiva 2004/39, mentionat in a doua intrebare, este lipsit de pertinenta pentru solutionarea actiunii principale.
28 In ceea ce priveste, in primul rand, exceptia de inadmisibilitate invocata de Ministerul Public cu privire la a doua si la a treia intrebare, trebuie aratat ca, in decizia de trimitere, instanta de trimitere a aratat ca aceste intrebari urmaresc sa clarifice daca piata Rasdaq este o piata reglementata in sensul art. 4 alin. (1) punctul 14 din Directiva 2004/39. In aceste conditii, este necesar sa se considere ca intrebarile mentionate au fost adresate de aceasta instanta, conform art. 267 TFUE.
29 In ceea ce priveste, in al doilea rand, argumentul potrivit caruia prima intrebare vizeaza o apreciere a conformitatii dreptului national cu dreptul Uniunii, este suficient sa se constate ca din chiar modul de redactare a acestei intrebari reiese cu claritate ca ea vizeaza interpretarea dreptului Uniunii, in speta, diferite dispozitii ale Directivei 2004/39.
30 In al treilea rand, in ceea ce priveste pretinsele carente ale deciziei de trimitere, expunerea, in aceasta decizie, a elementelor de fapt ale actiunii principale, astfel cum sunt rezumate la punctele 16-22 din prezenta hotarare, precum si a dispozitiilor relevante ale Legii nr. 297/2004 permite sa se inteleaga, cum o dovedesc de altfel observatiile scrise ale statelor membre si ale Comisiei, ca interpretarea solicitata a dispozitiilor Directivei 2004/39 aferente notiunii „piata reglementata” este de natura sa stabileasca daca faptele de care sunt acuzati inculpatii din actiunea principala pot fi sanctionate in temeiul Directivei 2003/6 si al dispozitiilor legii mentionate care a transpus aceasta din urma directiva.
31 In ceea ce priveste, in al patrulea rand, dispozitiile Directivei 2004/39 mentionate in prima si in a doua intrebare, care, potrivit domnilor Nilas si Dascal si, respectiv, guvernului roman, nu sunt pertinente in speta, trebuie amintit ca imprejurarea ca, pe plan formal, o instanta nationala a formulat intrebarea preliminara facand trimitere la anumite dispozitii ale dreptului Uniunii nu impiedica Curtea sa ii furnizeze toate elementele de interpretare care pot fi utile pentru solutionarea cauzei cu care este sesizata, indiferent daca aceasta instanta s a referit sau nu s a referit la acestea in enuntul intrebarilor sale. In aceasta privinta, revine Curtii sarcina de a extrage din ansamblul elementelor furnizate de instanta nationala si mai ales din motivarea deciziei de trimitere elementele de drept al Uniunii care necesita o interpretare, avand in vedere obiectul litigiului (a se vedea in special Hotararea din 27 octombrie 2009, ČEZ, C 115/08, Rep., p. I 10265, punctul 81, precum si Hotararea din 10 februarie 2011, Vicoplus si altii, C 307/09-C 309/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 22).
32 In consecinta, in masura in care interpretarea dispozitiilor Directivei 2004/39 referitoare la notiunea „piata reglementata”, la care se face referire in chiar textul intrebarilor preliminare, poate servi, astfel cum s a aratat la punctul 30 din prezenta hotarare, la ajutarea instantei nationale sa solutioneze litigiul cu care este sesizata, mentionarea altor dispozitii care, eventual, sunt lipsite de pertinenta nu este de natura sa afecteze admisibilitatea acestor intrebari.
33 In sfarsit, in al cincilea rand, celelalte observatii ale domnilor Nilas si Dascal referitoare la prima si la a treia intrebare tind sa dea un raspuns la acestea. Aceste observatii privesc, asadar, analiza fondului intrebarilor mentionate, iar nu a admisibilitatii lor.
34 Din cele de mai sus rezulta ca intrebarile preliminare sunt admisibile.

Cu privire la fond

Remarca introductiva

35 Astfel cum s a aratat la punctul 30 din prezenta hotarare, din cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare rezulta ca, prin intermediul intrebarilor formulate, instanta de trimitere doreste sa afle daca manipularea cursului actiunilor unei societati pe actiuni, de care sunt acuzati inculpatii din actiunea principala, intra in domeniul de aplicare al Directivei 2003/6.
36 Trebuie amintit ca, potrivit art. 9 primul paragraf din directiva mentionata, aceasta se aplica oricarui instrument financiar admis la tranzactionare pe o piata reglementata in cel putin un stat membru sau pentru care s a depus o cerere de admitere la tranzactionare pe o astfel de piata, indiferent daca tranzactia in sine a avut loc pe piata respectiva sau nu.
37 In aceasta privinta, instanta de trimitere se limiteaza sa arate ca operatiunile de care sunt acuzati inculpatii din actiunea principala au fost realizate pe piata Rasdaq. Aceasta nu precizeaza daca actiunile respective au fost admise la tranzactionare si pe o alta piata de instrumente financiare care ar fi calificata drept piata reglementata sau daca cererea privind o astfel de admitere fusese depusa la data faptelor. Daca aceasta ar fi situatia, ceea ce revine instantei nationale sa stabileasca, manipularile respective ar intra in orice caz in domeniul de aplicare a Directivei 2003/6, in temeiul art. 9 din aceasta, si nu ar fi necesar sa se cunoasca, pentru a solutiona actiunea principala, daca piata Rasdaq este sau nu este o piata reglementata in sensul Directivei 2004/39.

Cu privire la prima si la a doua intrebare

38 Din cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare prezentata de instanta de trimitere rezulta ca aceasta doreste clarificari cu privire la notiunea „piata reglementata” in sensul art. 4 alin. (1) punctul 14 din Directiva 2004/39. Or, titlul II din aceasta directiva, mentionat in a doua intrebare adresata, priveste conditiile de autorizare si de functionare aplicabile intreprinderilor de investitii, in timp ce dispozitiile referitoare la pietele reglementate figureaza in titlul III din directiva mentionata. In plus, articolele 9-14 din aceeasi directiva, la care se face trimitere in prima intrebare, fac parte din titlul II. Trebuie sa se constate, astfel cum au aratat mai multe dintre partile interesate care au prezentat observatii scrise, ca acest din urma titlu si aceste din urma articole nu sunt pertinente pentru solutionarea actiunii principale.
39 In fond, desi prima intrebare se refera la fuziunea a doua piete de instrumente financiare romanesti, din motivarea deciziei de trimitere reiese, astfel cum s a aratat la punctul 19 din prezenta hotarare, ca cei care au fuzionat in 2005 au fost operatorul Bursei de Valori Bucuresti si, respectiv, cel al pietei Rasdaq, iar nu pietele insele.
40 In consecinta, este necesar sa se considere ca, prin intermediul primei si al celei de a doua intrebari, care trebuie analizate impreuna, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca art. 4 alin. (1) punctul 14 din Directiva 2004/39 trebuie interpretat in sensul ca o piata de instrumente financiare care nu indeplineste cerintele prevazute in titlul III din aceasta directiva intra totusi in notiunea „piata reglementata”, astfel cum este definita de aceasta dispozitie, daca operatorul sau a fuzionat cu operatorul unei astfel de piete reglementate.
41 Potrivit art. 4 alin. (1) punctul 14 din Directiva 2004/39, o piata reglementata trebuie, pe langa faptul de a fi exploatata si/sau gestionata de un operator de piata, sa fie autorizata si sa functioneze in mod regulat in conformitate cu dispozitiile titlului III din aceasta directiva.
42 Din art. 36 alin. (1) primul si al doilea paragraf din directiva mentionata, care face parte din titlul III din aceasta, rezulta ca o astfel de piata trebuie autorizata ca piata reglementata si ca aceasta autorizatie nu se elibereaza decat in cazul in care operatorul si sistemele pietei respective satisfac cel putin cerintele prevazute in acest titlu. In plus, conform alin.ui (2) al aceluiasi articol, autoritatile competente ale statelor membre trebuie sa verifice daca pietele reglementate indeplinesc in orice moment conditiile impuse pentru autorizarea initiala stabilite in titlul mentionat. art. 36 alin. (5) din Directiva 2004/39 prevede situatiile in care autorizatia este retrasa.
43 Din cuprinsul celor doua puncte anterioare rezulta, pe de o parte, ca, pentru a fi calificata drept „piata reglementata” in sensul art. 4 alin. (1) punctul 14 din Directiva 2004/39, o piata de instrumente financiare trebuie sa fie autorizata ca piata reglementata si, pe de alta parte, ca functionarea acesteia in conformitate cu cerintele prevazute in titlul III din aceasta directiva constituie o conditie esentiala pentru obtinerea si pentru pastrarea acestei autorizatii.
44 In schimb, faptul ca operatorul unei piete a fuzionat cu cel al unei piete reglementate nu este relevant pentru a stabili daca aceasta prima piata este o piata reglementata in sensul art. 4 alin. (1) punctul 14 din Directiva 2004/39. Astfel, posibilitatea ca o piata sa fie calificata drept piata reglementata ca urmare a unei astfel de fuziuni nu este prevazuta nici in titlul III, nici in celelalte titluri ale acestei directive.
45 Prin urmare, faptul ca, astfel cum subliniaza guvernul roman, actiunile sunt tranzactionate pe piata Rasdaq prin intermediul suportului electronic pus la dispozitie de Bursa de Valori Bucuresti S.A. nu poate fi suficient pentru a califica din punct de vedere juridic aceasta piata ca „piata reglementata”, in lipsa indeplinirii conditiilor enumerate la punctul 43 din prezenta hotarare.
46 In aceasta privinta, trebuie aratat ca Directiva 2004/39 are in vedere in mod expres situatii in care operatorul unei piete reglementate exploateaza si un alt sistem de tranzactionare, fara ca acesta din urma sa devina o piata reglementata in temeiul acestei exploatari.
47 Astfel, considerentul (56) al Directivei 2004/39 prevede ca utilizatorii unei piete reglementate ar trebui sa poata exploata de asemenea un MTF, care este reglementat, astfel cum rezulta din definitia prevazuta la art. 4 alin. (1) punctul 15 din aceasta directiva, de dispozitiile titlului II din aceasta si nu constituie, in consecinta, o piata reglementata. Totodata, dispozitia tranzitorie cuprinsa la art. 71 alin. (5) din aceeasi directiva prevede ca orice sistem existent care se incadreaza in definitia unui MTF exploatat de un operator al unei piete reglementate este autorizat, in anumite conditii, ca MTF la cererea acestui operator.
48 In sfarsit, trebuie subliniat ca, astfel cum reiese in special din considerentele (2), (5) si (44) ale Directivei 2004/39, obiectivele acesteia constau printre altele in protectia investitorilor, in pastrarea integritatii si a eficientei globale a sistemului financiar, precum si in transparenta tranzactiilor. Or, a permite unei piete care nu indeplineste conditiile amintite la punctul 43 din prezenta hotarare sa fie calificata drept piata reglementata pentru simplul motiv ca este exploatata de operatorul unei alte piete autorizate ca piata reglementata ar risca sa aduca atingere acestor obiective.
49 Avand in vedere cele de mai sus, este necesar ca la prima si la a doua intrebare preliminara sa se raspunda ca art. 4 alin. (1) punctul 14 din Directiva 2004/39 trebuie interpretat in sensul ca o piata de instrumente financiare care nu indeplineste cerintele prevazute in titlul III din aceasta directiva nu intra in notiunea „piata reglementata”, astfel cum este definita de dispozitia mentionata, chiar daca operatorul sau a fuzionat cu operatorul unei astfel de piete reglementate.

Cu privire la a treia intrebare

50 Prin intermediul celei de a treia intrebari, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca art. 47 din Directiva 2004/39 trebuie interpretat in sensul ca inscrierea unei piete pe lista pietelor reglementate prevazuta la acest articol constituie o conditie necesara pentru calificarea acestei piete ca piata reglementata in sensul acestei directive.
51 Trebuie aratat, in primul rand, ca, in timp ce inscrierea pe lista intocmita de statul membru in cauza constituia un element al definitiei notiunii „piata reglementata” prevazute la art. 1 punctul 13 din Directiva 93/22, un astfel de element lipseste din definitia aceleiasi notiuni prevazute la art. 4 alin. (1) punctul 14 din Directiva 2004/39, aceasta din urma abrogand, astfel cum se prevede la art. 69, Directiva 93/22 incepand de la 1 noiembrie 2007.
52 In al doilea rand, aceasta din urma definitie a notiunii „piata reglementata” precizeaza ca o astfel de piata functioneaza in mod regulat, in conformitate cu dispozitiile titlului III din Directiva 2004/39. Or, desi art. 47 din aceasta face parte din titlul respectiv, nu se poate totusi considera ca obligatia unui stat membru de a intocmi lista prevazuta la acest articol tine de insasi functionarea acestei piete.
53 In al treilea rand, astfel cum s a amintit la punctul 42 din prezenta hotarare, autorizarea ca piata reglementata trebuie rezervata, in temeiul art. 36 alin. (1) primul paragraf din Directiva 2004/39, sistemelor de tranzactionare care respecta dispozitiile titlului III din aceasta directiva. Intrucat inscrierea pe lista prevazuta la art. 47 din aceeasi directiva trebuie in mod necesar sa intervina ulterior autorizarii respective, aceasta nu poate in mod logic sa constituie o conditie pentru autorizare.
54 In consecinta, faptul de a figura pe aceasta lista nu este un element constitutiv al calificarii unei piete de instrumente financiare ca piata reglementata in sensul Directivei 2004/39. Prin urmare, simplul fapt de a nu figura pe lista mentionata nu poate fi suficient pentru a exclude ca piata in cauza este o piata reglementata.
55 Asadar, este necesar ca la a treia intrebare sa se raspunda ca art. 47 din Directiva 2004/39 trebuie interpretat in sensul ca inscrierea unei piete pe lista pietelor reglementate prevazuta de acest articol nu constituie o conditie necesara pentru calificarea pietei respective ca piata reglementata in sensul acestei directive.

Cu privire la cheltuielile de judecata

56 Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declara:

1. Art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pietele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE si 93/6/CEE ale Consiliului si a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European si a Consiliului si de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 5 septembrie 2007, trebuie interpretat in sensul ca o piata de instrumente financiare care nu indeplineste cerintele prevazute in titlul III din aceasta directiva nu intra in notiunea „piata reglementata”, astfel cum este definita de dispozitia mentionata, chiar daca operatorul sau a fuzionat cu operatorul unei astfel de piete reglementate.
2. Art. 47 din Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat in sensul ca inscrierea unei piete pe lista pietelor reglementate prevazuta de acest articol nu constituie o conditie necesara pentru calificarea pietei respective ca piata reglementata in sensul acestei directive.