Bostina si Asociatii: Statul pe banca, partea a III-a
Citeste si partea I si partea a II-a a acestui articol
Ovidiu Constantinescu
PR Manager Bostina & Asociatii
…Luni, pe la 10 dimineata, trimit la banca rezultatele muncii de cercetare la nivel de amator, plus opinia fundamentata juridic de colegii mei, asa cum am aratat in postul anterior. Dupa-amiaza, telefon de la banca: e ok, lucrurile sunt lamurite la juridic, e ok. Bine, atunci sa semnam contractul…
„Nu, mai intai trebuie sa semnati PRE-contractul!” De ce PRE?… Banca: „pentru ca vrem sa fim siguri ca banii pe care vi-i dam se duc pentru ceea ce declarati ca-i folositi, adica pentru achizitionarea imobilului!”… „Pai, daca venim la voi la banca – eu si vanzatorul – si, in prezenta notarului agreat de banca, semnam contractul, pe ce Dumnezeu altceva sa se duca banii!?!?! In plus, ma obligati la o cheltuiala in plus, cu taxele notariale, pe banii mei, pe timpul meu!”… Liniste de partea cealalta a telefonului… „Avem nevoie de pre-contract, altfel nu se poate. Intelegeti-ne ca trebuie sa fim absolut siguri ca banii se duc acolo.”… „Pai se duc acolo… dintr-un cont al meu la banca voastra, intr-un cont pe care vanzatorul l-a deschis special la voi la banca, pe ordinul de plata fiind trecut numarul contractului de vanzare-cumparare, asa cum l-a inregistrat notarul agreat de banca!”… „Nu, ne trebuie pre-contract, ca sa nu se razgandeasca vanzatorul”… „Pai nu se razgandeste”… ”Nu avem de unde sti…”.
Imi dau seama ca-mi prelungesc singur agonia, asa ca cedez si ma programez la notar pentru a doua zi la pranz. Mergem la notar cu tot maldarul de acte… Notarita se uita pe ele si ne intreaba daca banca a vazut procura vanzatorului. Da, sigur! Banca a avut procura de acum doua saptamani si nu a zis nimic, dar ABSOLUT nimic cum ca n-ar fi buna… e eliberata de consulatul Romaniei din orasul W, nu a fost revocata… Bine, zice notarita, dar deja indoiala a fost strecurata in suflet.
Pana a doua zi dupa-amiaza, cand aveam programarea la notar sa semnam pre-contractul, niciun telefon de la banca, o tacere despre care nu mai stiam daca e de bine sau e de rau. In fine, ajungem la notar, ne asezam la masa sa punem „pixul pe hartie”, cand explodeaza bomba: ”Banca nu e de acord cu procura.” zice notarita, lovindu-ma scurt in plex, cu fiecare cuvant. „De ce?”… ”Pentru ca procura este doar pentru “a ma reprezenta in vanzare si a obtine pretul cel mai favorabil mie, semnatura fiindu-mi opozabila”, deci nu are mandat si pentru a „incasa pretul”… Incerc sa-i explic doamnei notarite ca vanzarea, ca proces, inseamna „dai bun, iei bani” pentru ca daca „dai bun si nu iei bani, aceasta inseamna fie cadou fie spaga” iar daca „iei bun si nu dai bani aceasta insemna furt”… Nu, banca zice ca procura (care, de altfel este formula standard la toate consulatele romanesti) trebuia sa mentioneze expres faptul ca omul este mandatat sa incaseze pretul, caci unele persoane nu vor ca mandatatul sa incaseze banii. Incerc sa argumentez ca, daca nu voia, scria expres ca nu voia… Nu, zice doamna notar, aceasta este interpretarea dumneavoastra, trebuia sa scrie expres ca vrea! Banca vrea alta procura… Tradus in timp, aceasta ar fi insemnat un drum la consulatul din orasul W, plus trimisul prin posta-curier, vorbim de inca cel putin o saptamana, daca nu chiar doua… In bani, nu pe banii bancii, evident, cum a fost cazul si cu pre-contractul – toata tevatura ar fi insemnat cam 100 de euro costul noii procuri, costul curieratului rapid si altele… Vanzatorul – care vindea si in numele fiicei sale plecate peste hotare – zice ca, in ceea ce-l priveste, nu vrea niciun ban din tranzactie, ci poate sa-i vireze pe toti, in secunda doi, in contul bancar al fiicei sale… in momentul in care eu scriu ordinul de plata catre el si el scrie ordinul de plata pentru toata suma din tranzactie, adica ce-mi da banca plus avansul meu – catre fiica sa. „Nu stiu, zice notarita, mergeti la banca, vorbiti cu ei…”.
Mergem la banca si-i explicam doamnei directoare de sucursala care-i solutia propusa de noi: „Nu stiu daca se accepta, sa vorbesc in centrala”… A doua zi, victorie! „Centrala” e de acord cu propunerea noastra… o sa semnam contractul la banca, in prezenta notarului si, daca vânzatorul semneaza ordinul de plata pentru transferul banilor in contul fiicei in momentul in care si noi semnam ordinul de plata catre el, e ok… Doar ca ne mai trebuie o derogare… ”Derogare de la ce?”, intreb eu pe doamna directoare de agentie… Derogare de la faptul ca imobilul nu este terminat si noi nu acordam credite pentru case „la rosu”… ”Nu e la rosu, zic eu… este acoperita, are usi si geamuri, are proces verbal de receptie, are electricitate, are gaze… ceea ce inseamna ca legal este terminata!” Da, dar nu are TOATE finisajele… (inca va mai continua)
