Noul Cod Civil si domeniul energiei

Dana Dunel-Stancu

Avocat partener Bostina & Asociatii

Anul 2012 se anunta a fi unul important pentru sectorul energiei, in conditiile in care guvernul se pregateste de privatizari masive in domeniu, iar restructurarile se vor face prin mecanisme combinate de listari la Bursa de Valori pentru marii operatori. Acestea sunt combinate, la randul lor, cu privatizari prin vanzarea pachetelor minoritare, privatizari prin externalizarea unor centrale, privatizari prin vanzarea unor pachete de actiuni unor asociatii de salariati.

In acest context, prevederile noului cod civil si implicatiile sale pentru domeniul energiei devin cu atat mai importante. Iata cateva dintre ele:

Reglementarea contractului de furnizare

Printre elementele de noutate cuprinse in noul Cod civil se regaseste si reglementarea, pentru prima oara, cu caracter general, a unor contracte speciale, dintre care, retinem ca fiind de interes pentru sectorul energie, petrol si gaze, contractul de furnizare. Acest contract special este reglementat in art. 1.766-1.771 din capitolul III al Titlului IX denumit „Diferite contracte speciale”.
Contractul de furnizare este, in noua reglementare, acela prin care o parte – furnizorul – se obliga sa transmita proprietatea asupra unei cantitati determinate de bunuri si sa le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare incheierii contractului ori in mod continuu, sau sa presteze anumite servicii, la termene ulterioare sau in mod continuu, iar cealalta parte – beneficiarul – se obliga sa preia bunurile sau sa primeasca prestarea serviciilor si sa plateasca pretul lor. Dispozitiile privind contractul de furnizare se intregesc, in mod corespunzator, cu cele privind contractul de vanzare, in masura in care nu este prevazuta o reglementare speciala.

Dupa cum rezulta din definitia sa, contractul de furnizare este un contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, real si cu executare in timp. Elementele definitorii ale contractului de furnizare sunt, pe de o parte, transmiterea proprietatii unei cantitati determinate de bunuri si, pe de alta parte, predarea acestora la mai multe termene ulterioare contractului sau in mod continuu. Momentul transmiterii dreptului de proprietate este concordant cu momentul predarii bunului, iar la momentul preluarii bunului de catre consumator are loc si individualizarea acestora.

In ceea ce priveste pretul produselor sau pretul serviciilor, acesta trebuie sa fie prevazut in contract sau stabilit de lege. In cazul in care la un moment ulterior incheierii contractului, reglementarea legala care stabileste pretul sau mecanismul de determinare a acestuia se modifica, intre parti va continua sa se aplice pretul stabilit in contract, daca legea nu prevede expres altfel. De mentionat este faptul ca in cazul in care legea prevede expres modificarea pretului, in contractele incheiate ulterior noii reglementari, partile au dreptul de a denunta contractul intr-un termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a noii legi.

Subcontractarea este permisa in cazul in care partile nu au considerat contractul ca fiind intuitu personae, sau in cuprinsul contractului nu exista interdictia expresa a subcontractarii. Furnizorul va raspunde, in continuare, fata de beneficiar cu privire la calitatea produselor si a serviciilor prestate de tertul subcontractant, intelegand astfel ca executarea contractului de furnizare ramane sub supravegherea sa. Totusi furnizorul initial va avea un drept de regres impotriva tertului subcontractant.

Din perspectiva impactului reglementarii contractului de furnizare asupra operatiunilor economice, trebuie avut in vedere ca, sub aspectul aplicarii sale in timp in noul Cod civil, exista cateva norme care consacra principiul neretroactivitatii legii noi, principiu de altfel prevazut expres si in Constitutia Romaniei, in art. 15 alin. 2, excluzand actele juridice incheiate sub imperiul reglementarii anterioare, de la aplicabilitatea dispozitiilor noului Cod civil. Astfel, potrivit art. 6 alin. (1) din Noul cod civil „legea civila este aplicabila cat timp este in vigoare si nu are putere retroactiva”. Conform alin. (2) al aceluiasi articol, actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a Noului cod civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.

In acelasi sens, art. 4 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil („Legea nr. 71/2011”) consacra regula conform careia actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a Noului cod civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor. Asadar, dispozitiile Noului cod civil se vor aplica tuturor actelor juridice incheiate dupa intrarea sa in vigoare.

Vom continua discutia despre acest subiect in posturile urmatoare.