Premisa falsa a targului de joburi

Doru Bostina

Avocat coordonator Bostina & Asociatii

Nu m-am asteptat ca micul meu panseu pe tema “targului de joburi” sa aiba efecte si in plan familial dar, printr-o ironie a sortii, fiul meu Andrei, care este student in anul II la drept, tocmai se implicase in organizarea unui “targ de joburi” la el la facultate.

Situatia a “degenerat” fericit intr-o discutie extrem de interesanta cu privire la natura, scopul si utilitatea unor asemenea actiuni, pornind de la o intrebare pe care, la un moment-dat al polemicii, i-am pus-o: “Andrei, dar tu, la un targ de job-uri, ce esti: vanzator sau comparator?”

Evident ca primul impuls al lui Andrei a fost sa spuna “cumparator”, insa ceva l-a facut sa aiba acel foarte sanatos moment de reflexie si sa intarzie raspunsul pana cand a inteles capcanele nu numai de ordin semantic pe care i le-am intins. Ca si Andrei, impulsul initial al majoritatii tinerilor care se inghesuie la “targuri de joburi” este ca merg acolo “sa cumpere”, adica sa-si gaseasca “un job pe masura”. Corectati-ma daca gresesc dar, de cele mai multe ori, lucrurile se intampla astfel: o persoana se plimba printre mese aranjate in linie, lasand copii ale aceluiasi CV unei multitudini de companii a caror diversitate merge de la asigurari la constructii, de la case de avocatura la servicii de contabilitate si audit, de la banci la foraj sau comunicatii.

As fi vrut sa trec peste analiza semantica a cuvintelor “targ” si “targui” insa acestea ne releva adevarata natura a procesului, care poate scapa unui tanar a carui grija presanta si imediata este de a-si gasi un job si nu de a-si construi o cariera.

Un targ este un loc unde cineva vinde si cineva cumpara si unde, prin “targuiala”, se echilibreaza cererea cu oferta. Dincolo de numele oarecum pompos si de import, targurile de joburi nu au nimic in plus sau in minus fata de targurile de odinioara, asa ca este vital sa stii de care parte a tarabei te afli, adica daca esti acolo ca sa vinzi sau ca sa cumperi.

Aranjarea traditionala la targurile de joburi dau iluzia ca absolventul (“job-seeker”, ca sa mergem cu americanismele si mai departe) care se perinda pe la “stand-urile” diverselor companii este cel care alege, cumpara si, in cele din urma, plateste cu sudoarea fruntii (in rate lunare) un job-marfa. Aparentele sunt inselatoare pentru ca, in realitate, targul de “joburi” este de fapt un targ de “expertize”, unde marfa se misca precum modelele pe “cat-walk” (na, un alt americanism!) in fata unor companii care sunt dispuse sa-si investeasca banii doar in expertiza de cea mai buna calitate, refuzand, fara prea multe complexe, toate rebuturile produse de un sistem de invatamant care, intr-o lume a internetului si globalizarii, inca mai venereaza principii si nume din secolul XIX.

Care ar fi concluziile practice ale acestui mic exercitiu semantic?

1. La un targ de joburi se vinde expertiza, si nu joburi;
2. Pentru “ziua de targ” trebuie sa te pregatesti temeinic, adica sa vezi ce “cumparatori” vin, din ce domenii si care ar fi zonele pentru care ar avea nevoie de tine. Internetul are si alte pagini decat www.referate.ro ;
3. Ca orice marfa, expertiza trebuie “impachetata” in CV-uri individualizate, conform cerintelor clientilor potentiali. Nu ar strica sa ai la tine 3 – 4 tipuri de CV-uri (stiu, asta presupune un efort in plus), pe care sa le lasi companiilor, atat in functie de domeniul lor de activitate, cat si de expertiza/experienta de care crezi ca ar avea nevoie. Faci altfel si CV-ul tau este condamnat sa zboare la cosul de gunoi;
4. Nu te grabi, “targul” tine toata ziua. Da o tura pe la absolut toate standurile, asculta, vezi cine ce cauta si abia apoi lasa un CV sau –si mai bine – forteaza o discutie cu reprezentantii companiei;
5. Fii pregatit sa-ti prezinti in 5 minute proiectul de o viata;
6. E “targ”… negociaza, desigur, daca ai cu ce. Nu incerca sa vinzi castraveti gradinarului, caci recrutorii au ochiul formant si se prind repede;
7. … si, cel mai important: nu-ti vinde cariera pe un job.

PS: Atentie mare, economia romaneasca este relativ mica si la buza recesiunii, asa ca “targurile de joburi” sunt oportunitati din ce in ce mai rare. Mai mult decat atat, pana acum nu am auzit pe nimeni sa vorbeasca de “mall de joburi”.