Discutarea proiectului de lege pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila la Comisia juridica a Senatului

–
–
–
–
–
–
–
Prof. univ. dr. Gheorghe Dobrican

Presedintele Sectiei de Drept civil a Uniunii Juristilor 

In zilele de 3 si 4 aprilie 2012 s-a discutat la Comisia Juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, ca prima Camera, proiectul de lege enuntat mai sus. La discutii au participat reprezentanti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului de Justitie si ai Uniunii Juristilor din Romania.

In cadrul discutiilor s-au examinat amendamentele formulate cu privire la proiectul de lege, dintre care amintim: marirea competentei judecatoriilor in judecarea cererilor evaluabile in bani de la 100.000 lei inclusiv la 500.000 lei inclusiv, acceptandu-se varianta de pana la 200.000 lei inclusiv [art. 92 pct. 1 lit. l)], procedura formalista si birocratica de inregistrare a cererilor de chemare in judecata (art. 194), verificarea cererii si regularizarea acesteia (art. 195), fixarea primului termen de judecata (art. 196), publicitatea procesului civil fata de faptul ca prin art. 17 se prevede ca „Sedintele de judecata sunt publice, in afara de cazurile prevazute de lege” in concordanta cu prevederile art. 6 §1 din Conventia europeana a drepturilor omului, fata de prevederile art. 208 din Noul Cod de procedura civila potrivit caruia „In fata primei instante cercetarea procesului se desfasoara in camera de consiliu, daca legea nu prevede altfel?!” etc.

Uniunea Juristilor din Romania a propus si reintroducerea in Codul de procedura civila, prin proiectul de Lege de punere in aplicare a acestuia, a recursului in anulare printr-o reglementare clara, simpla, operativa si eficienta, in sensul ca „Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie poate ataca, la cererea partilor, hotararile judecatoresti nelegale si/sau netemeinice definitive daca prin acestea s-a produs o vatamare partii care a formulat cererea”, care este diferita de reglementarea anterioara.

Pentru a se evita aglomerarea excesiva a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a propus ca recursul in anulare sa poata fi promovat numai daca partii i s-a produs o vatamare, ceea ce va inlatura declararea si admiterea unor recursuri in anulare formale.

Prin propunerile formulate se da eficienta principiului disponibilitatii partilor in procesul civil, urmand ca hotararile pronuntate in cazul in care reclamantul a renuntat la pretentia formulata impotriva paratului sau cand paratul a achiesat la pretentia reclamantului ori cand partile au incheiat o tranzactie prin care s-a consfintit invoiala lor, sa nu poata fi atacate cu recurs in anulare.

De asemenea, in cazul in care impotriva hotararilor nu s-a exercitat calea de atac a apelului sau a recursului, acestea nu vor putea fi atacate cu recurs in anulare.

In propunerile formulate de Uniunea Juristilor s-a aratat ca in Noul Cod de procedura civila, la fel ca in Codul de procedura civila in vigoare, raman definitive la judecatorii, tribunale si la curtile de apel un mare numar de hotarari judecatoresti, impotriva celor nelegale si/sau netemeinice neexistand nicio cale de atac [art. 93 pct. 2 si 3, art. 94 pct. 2 si 3, art. 477 alin. (2) si art. 625].

Fata de numarul mare de hotarari judecatoresti nelegale si/sau netemeinice, care se pronunta sub imperiul Codului de procedura civila in vigoare, este de-a dreptul hazardat sa se creada ca prin punerea in aplicare a Noului Cod de procedura civila acestea vor dispare in mod automat.

Pentru indreptarea hotararilor nelegale si/sau netemeinice care vor ramane definitive in Noul Cod de procedura civila, la judecatorii, tribunale si la curtile de apel s-a apreciat ca se impune reintroducerea recursului in anulare ca un ultim remediu pentru indreptarea lor, urmand ca Inalta Curte de Casatie si Justitie sa devina instanta de remediu national.

Recursul in anulare a fost introdus in legislatia noastra prin art. 41 din Legea pentru infiintarea Curtii de Casatie si Justitie din 12 ianuarie 1861 al carui continut a fost modificat in mod succesiv.

Prin Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 si a Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi a fost inlaturat din art. 330 C.proc.civ. „motivul de nelegalitate si netemeinicie” pentru care se putea introduce recurs in anulare. Aceasta solutie legislativa a fost criticata dur in doctrina, cu motivarea intemeiata ca „…in prezenta unor hotarari judecatoresti indubitabil ilegale sau netemeinice, limitarea recursului in anulare la numai cele doua motive poate avea ca rezultat nu numai edificarea formala a unui stat de drept, dar si «eroziunea» credibilitatii in valoarea justitiei si utilitatea ei…”. In acest sens ne-am pronuntat si noi, aratand ca „…in urma modificarilor aduse Codului de procedura civila prin Legea nr. 59/1993 foarte multe hotarari judecatoresti gresite devin irevocabile la curtile de apel si tribunale, impotriva lor neexistand nici o cale de atac”.

Numarul alarmant de mare al hotararilor judecatoresti nelegale si/sau netemeinice care deveneau irevocabile, dupa modificarea si completarea Codului de procedura civila prin Legea nr. 59/1993, l-a determinat pe reputatul teoretician si practician al dreptului, prof.dr. Valeriu Stoica, care era ministru al justitie, sa initieze O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila prin care s-a completat art. 330 cu „motivul de nelegalitate si netemeinicie”.

Specialistii care au facut parte din comisia de elaborare a O.U.G. nr. 138/2000 au elogiat reintroducerea recursului in anulare ca un ultim remediu pentru indreptarea hotararilor nelegale sau netemeinice, evidentiind ca: „In afara motivelor de recurs prevazute de art. 330 pct. 1 si 3, care au fost introduse prin Legea nr. 59/1993, s-au mai reglementat acum inca doua motive: cele prevazute la art. 330 pct. 2 si 4”.

Cu privire la motivul de recursul in anulare de la pct. 2 al art. 330 s-a aratat: „Cat priveste justificarea acestui nou motiv de recurs in anulate, cel putin trei ratiuni au stat la baza reglementarii lui, si anume:

– Existenta in practica a unui numar ingrijorator de mare de hotarari judecatoresti irevocabile pronuntate de judecatorii, tribunale si curti de apel, care sunt gresite pe fond, fiind date cu incalcarea esentiala a dispozitiilor de drept material, hotarari care, in lipsa unei cai de atac, nu mai pot fi reformate, chiar daca ele sunt, cum am aratat, vadit nelegale; or, trebuie sa existe un mijloc procesual de indreptare a unor astfel de hotarari si care sa reduca numarul acestora, asa cum exista de altfel in legislatia procesual-penala;
– Reducerea numarului plangerilor formulate impotriva statului roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru violarea de catre instantele judecatoresti a drepturilor si libertatilor fundamentale; daca exista un mijloc de indreptate a hotararilor respective se evita condamnarea statului roman la repararea prejudiciului cauzat persoanelor fizice prin hotarari ilegale;
– Realizarea unei practici unitare de catre instanta suprema, dat fiind faptul ca in materie civila, cum am aratat deja, curtile de apel sunt instante de recurs de drept comun, iar nu Curtea Suprema de Justitie; or, daca ar exista cel putin un control de legalitate de catre instanta noastra suprema asupra hotararilor instantelor judecatoresti, exista sansa de a se realiza in timp si o uniformizare a solutiilor jurisprudentiale, ceea ce va permite aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul tarii”.

Motivele invocate de autorii citati mai sus sunt de mare actualitate, reflectand starile de lucru negative din justitie, care impun reintroducerea recursului in anulare in NCPC.
De asemenea, reputatul prof.dr. Ioan Les a salutat reintroducerea motivului 2 de recurs in anulare de la art. 330 aratand ca „Prin introducerea in Codul de procedura civila a motivului de recurs in anulare anterior analizat, se largesc atributiile de control judiciar ale Curtii Supreme de Justitie (denumirea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la acea data, precizarea noastra – Gh.D.). Solutia ni se pare bine-venita, intrucat ea reprezinta un ultim remediu pentru salvgardarea ordinii de drept in cazul unor incalcari grave ale acesteia”.

In mod cu totul inexplicabil, fara sa se tina seama de realitatile judiciare dureroase din tara noastra si de numarul mare de hotarari nelegale si/sau netemeinice irevocabile pronuntate de instantele judecatoresti a fost promovata O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila prin care recursul in anulare a fost eliminat din Codul de procedura civila, prin abrogarea prevederilor art. 330-3304.

In literatura juridica si in mass-media am criticat O.U.G. nr. 58/2003, pe care am considerat-o ca cel mai nereusit act normativ, dintre multitudinea actelor normative prin care a fost modificat si completat Codul de procedura civila de la data adoptarii lui in anul 1865, aratand ca aceasta va duce la blocarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ceea ce s-a si intamplat, precum si la aglomerarea curtilor de apel.

Eminentul prof.dr. Marin Voicu, fost judecator la instantele de toate gradele din tara noastra, inclusiv la Inalta Curte de Casatie si Justitie si la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, a demonstrat utilitatea recursului in anulare si compatibilitatea acestuia cu reglementarile din Conventia europeana a drepturilor omului, considerand ca prin eliminarea acestuia din Codul de procedura civila s-a facut o regretabila eroare legislativa.

Redactorii proiectului Noului Cod de procedura civila, aceiasi care au redactat proiectele O.U.G. nr. 138/2000 si O.U.G. nr. 58/2009, nu si-au mai pus problema reglementarii recursului in anulare ca un ultim remediu pentru indreptarea hotararilor nelegale si/sau netemeinice, cu motivarea: „Cat priveste recursul, competenta solutionarii acestuia revine, in principiu, Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care urmeaza sa examineze conformitatea hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile, asigurandu-se in acest fel o practica judiciara unitara la nivelul intregii tari”. In acelasi sens, printr-o formulare aproape identica, s-a aratat ca „…in materia cailor de atac, apelul devine singura cale de atac, cu caracter devolutiv…, iar recursul cale extraordinara, de regula, de competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in scopul indeplinirii de catre aceasta a misiunii sale constitutionale de realizare a interpretarii si aplicarii unitare a legii”. Tot in acest sens, cu aceeasi formulare, s-a aratat: „Competenta de solutionare a recursului va reveni, ca regula, Inaltei Curti de Casatie si Justitie”.

In opinia redactorilor proiectului Codului de procedura civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta de drept comun in materia recursurilor, cu toate ca prin art. 477 alin. (2) un numar foarte mare de hotarari judecatoresti, mult mai mare decat in Codul de procedura civila in vigoare, nu sunt supuse recursului, situatie in care nu se poate sustine ca aceasta este instanta de drept comun in materia recursurilor. Ca urmare, impotriva hotararilor nelegale si/sau netemeinice definitive pronuntate de tribunale si curtile de apel, precum si de sectiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, partile nedreptatite nu vor avea decat calea resemnarii.

Prin intermediul recursului in anulare au fost desfiintate, in decursul timpului, zeci de mii de hotarari nelegale si/sau netemeinice pronuntate de instantele judecatoresti, unele chiar de sectiile instantei supreme.

Un numar mare de decizii ale instantei supreme, pronuntate in recursul in anulare, au fost publicate in culegerile de decizii ale acestei instante si in revistele de specialitate, constituind adevarate lectii de drept si morala pentru judecatorii de la instantele inferioare prin calitatea stiintifica a motivarilor, precum si prin indrumarile date pentru solutionarea temeinica si legala a cauzelor.

Deficientele din justitie, de altfel de notorietate, nu pot, in opinia noastra, sa nu sensibilizeze legiuitorul, precum si pe teoreticienii si practicienii dreptului, pentru adoptarea unor reglementari adecvate, prin care sa se indrepte hotararile nelegale si/sau netemeinice, pentru ca justitia sa devina cu adevarat „ultima si cea mai inalta expresie a dreptului” , de care depinde conduita legala si morala a unui popor.

Prin art. 6 §1 din Conventia europeana a drepturilor omului se prevede dreptul oricarei persoane la judecarea cauzei sale in mod echitabil, ceea ce presupune pronuntarea de catre instantele judecatoresti a unor hotarari legale si temeinice, sprijinite pe dreptate si adevar.

Necesitatea unor reglementari juridice prin care sa se poata indrepta hotararile nelegale si/sau netemeinice definitive este impusa si de prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie, potrivit caruia „Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate”. Daca acceptam intrarea in puterea lucrului judecat a unor hotarari judecatoresti nelegale sau netemeinice definitive, care se pun in executare silita, nu putem vorbi de un stat de drept, democratic si social, care garanteaza demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane si dreptatea din moment ce hotararile sunt nedrepte.

De asemenea, potrivit art. 124 din Constitutie „Justitia se infaptuieste in numele legii”. Or, din moment ce hotararile judecatoresti nelegale si/sau netemeinice devenite definitive, nu pot fi indreptate prin nicio cale de atac, este evident ca justitia nu se infaptuieste in numele si cu respectarea legii.

Numarul mare de cereri formulate de justitiabilii din Romania impotriva hotararilor judecatoresti nelegale si/sau netemeinice definitive pronuntate de instantele judecatoresti si dificultatile ivite in solutionarea lor a determinat Curtea Europeana a Drepturilor Omului sa dispuna prin Hotararea din 12 octombrie 2010 in cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei , suspendarea pe o perioada de 18 luni a analizarii tuturor cererilor introduse impotriva Romaniei pentru ca „…statul parat sa ia masurile care sa garanteze protectia efectiva a drepturilor enuntate de art. 6 §1 din Conventie si art.1 din Protocolul nr. 1”.

Este inadmisibil, in conditiile unui stat de drept, ca hotararile judecatoresti gresite sub raportul legii (nelegale) ori sub raportul faptelor (netemeinice) sa nu poata fi indreptate din lipsa unei reglementari juridice corespunzatoare.

Cu deplin temei s-a aratat ca „Recursul in interesul legii, atributie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, se dovedeste ineficient pentru infaptuirea acestui util si maret deziderat. O singura autoritate judecatoreasa ar trebui investita cu indreptarea erorilor savarsite de instantele inferioare, ceea ce s-ar putea realiza, macar in parte, prin reglementarea recursului in anulare”.

Indreptarea hotararilor nelegale si/sau netemeinice este impusa si de considerente de ordin moral, de dreptate si de echitate, de buna-credinta, de corectitudine, justete si echilibru in relatiile din societate.

Hotararile nelegale si/sau netemeinice definitive provoaca, uneori, partilor nedreptatite imbolnaviri, socuri, depresii si chiar moartea acestora. Asa spre exemplu o parte a decedat in urma unui atac de cord la aflarea hotararii nelegale si netemeinice care ulterior, culmea, a fost indreptata in al doilea recurs in anulare.

Pentru reducerea volumului de activitate al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in urma reintroducerii recursului in anulare in Noul Cod de procedura civila, s-a propus modificarea art. 477 alin. (2) in sensul ca hotararile pronuntate de tribunale in prima instanta in cererile evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv, in loc de 500.000 lei inclusiv, sa ramana definitive in apel, la curtile de apel.

Prin modificarea art. 477 alin. (2) volumul de activitate al Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-ar reduce substantial, cel putin la jumatate, ceea ce ar duce, in conditiile crizei economico-financiare, la reducerea cheltuielilor, iar volumul de activitate al curtilor de apel nu ar creste, deoarece acestea vor judeca in apel acelasi numar de apeluri, deosebirea constand doar in aceea ca hotararile pronuntate in cererile evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv vor ramane definitive in apel, la curtile de apel, iar hotararile pronuntate in cererile evaluabile in bani in valoare de peste 1.000.000 lei vor putea fi atacate cu recurs, care se va judeca de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Din moment ce sta in puterea noastra sa propunem adoptarea unor reglementari adecvate, prin care sa se asigure indreptarea hotararilor nelegale si/sau netemeinice, nu se poate admite atitudinea de indiferenta, comoditate si iresponsabilitate fata de modul defectuos in care se realizeaza justitia.

Este de neinteles opinia paradoxala, de altfel singulara, a unui autor in sensul ca reintroducerea in Codul de procedura civila a recursului in anulare, ca un ultim remediu pentru indreptarea hotararilor nelegale si/sau netemeinice, „…ar constitui un dezastru atat pentru justitia din Romania, cat si pentru Statul roman in ansamblu?!”
Solicitarea de la unele institutii si specialisti de a formula propuneri in legatura cu diferite proiecte de lege, cu invitarea pentru sustinerea lor este formala, in conditiile in care se admit numai anumite propuneri, iar altele se resping cu motivarea ca afecteaza „filosofia si conceptia” Noului Cod de procedura civila.

Cu toate ca propunerile UJR au fost agreate de presedintele Comisiei Toni Grebla, singurul senator care a participat la discutii, reprezentantii Consiliului Superior al Magistraturii, Inaltei Curti de Casatie si Justitie si Ministerului de Justitie si-au insusit „filosofia si conceptia” proiectului, din motive lesne de inteles, pentru a evita eventualele probleme organizatorice si functionale generate de reintroducerea recursului in anulare.

Este de amintit ca in Codul de procedura civila din Elvetia, care este cel mai recent cod, adoptat prin referendum in 2009, se reglementeaza o cale de atac de remediu, la fel ca cea preconizata de noi, impotriva hotararilor definitive in caz de incalcare a legii si pentru vadita inexactitate a faptelor. O asemenea cale de atac exista si in Codul de procedura civila din Franta.

Recomandari Editoriale

Noul Cod civil. Comentariu pe articole (Coordonatori: Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei)

Noul Cod de procedura civila si Legea pentru punerea in aplicare

Drept procesual civil. Partea generala. Editia 4 (Ligia Danila Catuna)