RIL admis. Decizia 6/2012
In MO 411/2012 a fost publicata Decizia 6/2012 a ICCJ privind recursurile in interesul legii declarate de procurorul general si Colegiul de conducere al CA Suceava privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 142 alin. (1) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 136 alin. (6) Codul de procedura fiscala referitor la competenta executorului judecatoresc ori a organului fiscal in executarea hotararilor judecatoresti prin care s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere in conformitate cu dispozitiile cap. IV din Legea 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, si pentru creante fiscale.
In urma verificarilor jurisprudentei s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 142 alin. (1) din Legea 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 136 alin. (6) din Codul de procedura fiscala, instantele statuand diferit in privinta competentei executorului judecatoresc ori organului fiscal in executarea hotararilor judecatoresti prin care s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere in conformitate cu cap. IV din Legea 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
Unele instante de judecata au considerat ca, in ceea ce priveste hotararile judecatoresti prin care s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, in conformitate cu dispozitiile cap. IV din Legea 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, competenta executarii apartine executorului judecatoresc, iar executarea se va executa conform Codului de procedura civila, chiar daca raspunderea a fost atrasa si pentru creantele fiscale.
In motivarea acestei solutii s-a retinut, in esenta, ca atat legea insolventei, cat si Codul de procedura fiscala sunt legi speciale, fiecare avand propriul domeniu de reglementare si, in conditiile in care, la procedura colectiva si concursuala prevazuta de Legea 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, participa toti creditorii, deci inclusiv creditorii bugetari, trebuie sa se supuna in mod neconditionat prevederilor acestei legi. Acestei proceduri speciale nu ii pot fi aplicate dispozitii dintr-o alta lege, care reglementeaza o procedura de recuperare individuala a creantelor, asa cum este Codul de procedura fiscala.
Aceeasi interpretare rezulta si din dispozitiile art. 149 din Legea 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, care stabileste ca dispozitiile sale se completeaza, in masura compatibilitatii, cu cele ale Codului de procedura civila, Codului comercial si ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 al Consiliului din 24 mai 2000 privind procedurile de insolventa.
In motivarea acestei orientari a fost avuta in vedere si Decizia 12/2006 in interesul legii, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In concluzie, in toate cazurile in care se pune problema punerii in executare a unei hotarari prin care a fost atrasa raspunderea in conditiile art. 138 din Legea 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, este aplicabila procedura de executare instituita de Codul de procedura civila, la care face trimitere art. 142 din Legea 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, atat timp cat procedura insolventei este colectiva, concursuala, unitara si egalitara pentru toti creditorii implicati.
Alte instante au statuat ca, in cazul hotararilor judecatoresti prin care s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, in conformitate cu dispozitiile art. 138 din Legea 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, competenta executarii apartine organului de executare fiscala, in conditiile OG 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
S-a apreciat ca instanta de judecata nu poate incalca dispozitiile legale atata vreme cat legiuitorul a dorit ca la executarea creantelor cuvenite bugetului de stat sa se deroge de la dispozitiile generale referitoare la punerea in executare a hotararii judecatorului-sindic, avand ca obiect atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societatii supuse procedurii reglementate de Legea 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
Procurorul general a apreciat ca ultimul punct de vedere exprimat in practica judiciara este in litera si spiritul legii si, in consecinta, competenta de executare a hotararilor judecatoresti de atragere a raspunderii, reglementata de art. 142 alin. (1) din Legea 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul concursului dintre creditorii fiscali si ceilalti creditori ai debitorului, apartine organelor fiscale potrivit Codului de procedura fiscala.
Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava a apreciat in sensul ca prima orientare jurisprudentiala este in acord cu litera si spiritul legii, avand in vedere si Decizia 12/2006 in interesul legii, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care s-a statuat, cu valoare de principiu, ca legislatia in materie este una speciala si ca orice derogare de la legea speciala trebuie prevazuta in chiar aceasta lege.
Inalta Curte a admis recursurile in interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava, stabilind ca in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 142 alin. (1) din Legea 85/2006, raportat la art. 136 alin. (6) din Codul de procedura fiscala, executarea hotararilor judecatoresti de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere in conditiile art. 138 din Legea 85/2006, se va efectua, in cazul concursului dintre creditorii fiscali si ceilalti creditori ai debitorului, potrivit Codului de procedura fiscala.
