RIL admis. Decizia 7/2012
In MO 411/2012 a fost publicata Decizia 7/2012 a ICCJ privind recursul in interesul legii declarat de procurorul general privind „interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 128 si art. 129 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, modificata si completata, raportat la art. 94 alin. (3) din acelasi act normativ si art. 582 alin. (1) din Codul de procedura civila, cu privire la termenul pentru declararea recursului impotriva hotararii de stabilire a plasamentului copilului in regim de urgenta, pe calea ordonantei presedintiale“.
In urma examenului jurisprudential s-a constatat ca in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la termenul de declarare a recursului in cazul in care se dispune, prin ordonanta presedintiala, masura plasamentului minorului in regim de urgenta.
Unele instante de judecata au pronuntat ordonante presedintiale de plasare a copilului in regim de urgenta, mentionand in dispozitiv ca hotararea este susceptibila de a fi atacata cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
In motivarea unei opinii separate, exprimata in acest sens, s-a sustinut ca Legea 272/2004, cu modificarile ulterioare, continand reguli speciale de procedura, instituie norme derogatorii de la dreptul comun, reprezentat de dispozitiile Codului de procedura civila, sub aspectul termenului de declarare a recursului, indiferent de natura masurii speciale de protectie dispuse prin hotararea atacata.
Alte instante au facut aplicarea prevederilor legale referitoare la procedura ordonantei presedintiale in ansamblul sau, stabilind, in considerarea dispozitiilor art. 129 din Legea 272/2004, cu modificarile ulterioare, ca termenul de recurs impotriva hotararii pronuntate in temeiul art. 94 alin. (3) din acelasi act normativ este cel prevazut de art. 582 alin. (1) din Codul de procedura civila, respectiv de 5 zile de la pronuntare sau de la comunicare, dupa caz.
Procurorul general a opinat in sensul ca termenul de recurs impotriva ordonantei presedintiale pronuntate asupra plasamentului copilului in regim de urgenta este cel prevazut de art. 582 alin. (1) din Codul de procedura civila.
In esenta, procurorul general a sustinut ca, prin apelarea la procedura speciala prevazuta de art. 581 din Codul de procedura civila, s-a urmarit obtinerea cu maxima celeritate a unei hotarari provizorii, masura dispusa avand ca temei de fapt urgenta pentru a preveni consecinte iminente si vatamatoare pentru copilul aflat in dificultate.
S-a aratat ca ratiunea legiuitorului in reglementarea cuprinsa in art. 129 din Legea 272/2004, cu modificarile ulterioare, a fost tocmai aceea de a nu lipsi de eficienta celeritatea solutionarii cererii privind plasamentul copilului in regim de urgenta pe calea ordonantei presedintiale, masura dispusa fiind provizorie si premergatoare judecarii litigiului in fond.
Inalta Curte a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, stabilind ca in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 94 alin. (3) din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, cu modificarile ulterioare, raportat la art. 129 din acelasi act normativ, ordonanta presedintiala prin care se dispune masura plasarii copilului in regim de urgenta este supusa recursului in termen de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor, si de la comunicare, daca s-a dat fara citarea lor, conform art. 582 alin. (1) din Codul de procedura civila.
