Declaratia de la Brighton continua procesul de reforma a CEDO

In perioada 18-20 aprilie 2012, a avut loc, la Brighton, Marea Britanie, Conferinta privind viitorul Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), organizata de presedintia britanica a Comitetului Ministrilor (CM) a Consiliului Europei.

La finalul lucrarilor participantii au adoptat „Declaratia de la Brighton” care exprima angajamentul statelor parti de a continua procesul de reforma a Curtii, precum si disponibilitatea de a gasi cele mai bune solutii in vederea eficientizarii activitatii acesteia.

Conferinta la nivel inalt privind viitorul
Curtii Europene a Drepturilor Omului
Declaratia de la Brighton

Conferinta la nivel inalt, care s-a intrunit la Brighton la 19 si 20 aprilie 2012 la initiativa Presedintiei Marii Britanii a Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei („Conferinta”), declara urmatoarele:

1. Statele Parti la Conventia pentru Protectia Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale („Conventia”) isi reafirma atasamentul lor profund si constant fata de Conventie si fata de indeplinirea obligatiilor care le revin in baza Conventiei de a asigura oricarei persoane aflate in jurisdictia lor drepturile si libertatile definite in Conventie.

2. De asemenea, Statele Parti isi reafirma atasamentul fata de dreptul de a sesiza Curtea Europeana a Drepturilor Omului („Curtea”) cu o cerere individuala, pre care il considera piatra de temelie a sistemului de protectie a drepturilor si libertatilor prescrise in Conventie. Curtea a avut o contributie extraordinara la protectia drepturilor omului in Europa in ultimii 50 de ani.

3. Statele Parti si Curtea impartasesc responsabilitatea in privinta realizarii unei implementari efective a Conventiei, in baza principiului fundamental al subsidiaritatii. Conventia a fost incheiata pe baza, inter alia, a egalitatii suverane a Statelor. Statele Parti trebuie sa respecte drepturilor si libertatile garantate prin Conventie si trebuie sa solutioneze efectiv incalcarile la nivel national. Curtea actioneaza ca o garantie pentru solutionarea incalcarilor care nu au fost remediate la nivel national. Atunci cand Curtea constata o incalcare, Statele Parti au obligatia de a se conforma hotararii definitive a Curtii.

4. Statele Parti si Curtea impartasesc, de asemenea, si responsabilitatea asigurarii viabilitatii mecanismelor Conventiei. Statele Parti sunt determinate sa conlucreze cu Curtea in scopul atingerii acestui obiectiv, pornind de la activitatea importanta a Comitetului de Ministri si a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, precum si de la activitatea Comisarului pentru Drepturile Omului si a altor institutii si organe ale Consiliului Europei, si lucrand intr-un spirit de cooperare cu societatea civila si institutiile nationale pentru drepturile omului.

5. Conferinta la nivel inalt de la Interlaken („Conferinta de la Interlaken”) a notat cu profunda ingrijorare in Declaratia sa din 19 februarie 2010 ca diferenta dintre cererile depuse si cererile solutionate continua sa creasca. Ea a considerat ca aceasta situatie a cauzat prejudicii eficacitatii si credibilitatii Conventiei si mecanismului acesteia de control, si reprezinta o amenintare la adresa calitatii si coerentei jurisprudentei si autoritatii Curtii. Conferinta la nivel inalt de la Izmir („Conferinta de la Izmir”) a salutat in Declaratia sa din 27 aprilie 2011 progresul concret inregistrat in urma Conferintei de la Interlaken. Statele Parti sunt foarte recunoscatoare Presedintiei Elvetiene si Turce a Comitetului de Ministri pentru organizarea acestor conferinte si tuturor celor care au ajutat la realizarea actiunii si a planurilor de actiuni ulterioare.

6. Rezultatele obtinute pana in prezent in cadrul Protocolului nr. 14 sunt incurajatoare, in special datorita masurilor adoptate de Curte in vederea cresterii eficientei si pentru a face fata afluxului cererilor vadit inadmisibile pendinte la Curte. Insa, cresterea numarului cererilor potential intemeiate pendinte la Curte constituie o problema serioasa care provoaca ingrijorare. In lumina situatiei actuale a Conventiei si a Curtii, este necesara continuarea implementarii integrale a masurilor relevante prevazute la Interlaken si Izmir si exploatarea exhaustiva a potențialului Protocolului nr. 14. Insa, dupa cum s-a mentionat la Conferinta de la Izmir, Protocolul nr. 14 separat nu va oferi o solutie durabila si globala problemelor cu care se confrunta sistemul Conventiei. Asadar, sunt necesare masuri suplimentare care sa asigure faptul ca sistemul Conventiei ramane efectiv si ca poate continua sa protejeze drepturile si libertatile a peste 800 de milioane de oameni din Europa.

A. Implementarea Conventiei la nivel national

7. Implementarea deplina a Conventiei la nivel national presupune ca Statele Parti sa adopte masuri efective de prevenire a incalcarilor. Toate legile si politicile trebuie formulate, iar oficialii statului sa-si indeplineasca responsabilitatile,  in asa fel incat sa ofere Conventiei efect deplin. Statele Parti trebuie sa puna la dispozitie cai de recurs pentru pretinsele incalcari ale Conventiei. Instantele de judecata nationale trebuie sa ia in considerare Conventia si jurisprudenta Curtii. Toate acestea la un loc ar trebui sa reduca numarul incalcarilor Conventiei. De asemenea, ele vor reduce numarul cererilor intemeiate depuse la Curte, ceea ce contribuie la usurarea volumul de munca.

8. Consiliul Europei joaca un rol crucial in asistarea si incurajarea implementarii Conventiei la nivel national ca parte a activitatii sale mai largi in domeniul drepturilor omului, a democratiei si a statului de drept. Asistenta tehnica furnizata Statelor Parti fie de Consiliul Europei, fie bilateral de alte State Parti, faciliteaza raspandire bunelor practice si ridica standardele respectarii drepturilor omului in Europa. Sprijinul Consiliul Europei trebuie acordat intr-un mod eficient, cu stabilirea unor rezultate definite, in coordonare cu activitatea largita a organizatiei.

9. Prin urmare, Conferinta:
a) Afirma angajamentul puternic al Statelor Parti fata de indeplinirea obligatiei lor primare de a implementa Conventia la nivel national;
b) Incurajeaza cu convingere Statele Parti sa continue sa tina cont pe deplin la elaborarea legislatiei, a politicilor si a practicilor care pun in aplicare Conventia de recomandarile Comitetului Ministrilor in privinta implementarii Conventiei la nivel national;
c) Exprima, in special, convingerea Statelor Parti de a asigura efectivitatea implementarii Conventiei la nivel national prin adoptarea urmatoarelor masuri specifice relevante:
i) sa ia in calcul crearea unei institutii independente nationale a drepturilor omului, in cazul in care aceasta inca nu exista;
ii) sa implementeze masuri practice care sa asigure ca politicile si legislatia sunt pe deplin conforme cu Conventia, inclusiv sa ofere parlamentelor nationale informatii privind compatibilitatea cu Conventia a proiectelor de lege primare propuse de Guvern;
iii) in cazul in care este nevoie, sa ia in calcul introducerea unor noi cai de recurs nationale legale, fie cu caracter specific, fie cu caracter general, pentru incalcarile drepturilor si libertatilor prevazute de Conventie;
iv) sa permita si sa incurajeze instantele judecatoresti nationale sa ia in considerare in cadrul procedurilor judiciare si la redactarea hotararilor judecatoresti principiile relevante ale Conventiei, consultand jurisprudenta Curtii; si, in special, sa permita justitiabililor sa atraga atentia instantelor judecatoresti nationale, in limitele parametrilor adecvati a procedurii judiciare nationale si fara impedimente inutile, la prevederile relevante ale Conventiei si la jurisprudenta Curtii;
v) sa puna la dispozitia functionarilor publici informatii despre obligatiile care le revin potrivit Conventiei; si, in special, sa instruiasca functionarii din domeniul sistemului judecatoresc, responsabili de implementarea legilor sau de privarea de libertatea de persoanelor, in materia executarii obligatiilor impuse prin Conventie;
vi) sa furnizeze informatii adecvate si instructaj in privinta Conventiei in cadrul educatiei teoretice si practice si a dezvoltarii profesionale a judecatorilor, avocatilor si procurorilor; si
vii) sa furnizeze informatii despre Conventie potentialilor reclamanti, in special despre sfera de aplicare si limitele protectiei garantate de aceasta, despre jurisdictia Curtii si despre criteriile de admisibilitate;
d) Incurajeaza Statele Parti sa:
i) asigure traducerea sau rezumarea in limba nationala a hotararilor semnificative ale Curtii, atunci cand este nevoie ca acestea sa fie abordate corespunzator;
ii) traduca Ghidul practic al Curtii cu privire la criteriile de admisibilitate in limba nationala; si
iii) ia in calcul aducerea contributiilor voluntare suplimentare la programele in domeniul drepturilor omului initiate de Consiliul Europei sau la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului;
e) Incurajeaza toate Statele Parti sa utilizeze pe deplin asistenta tehnica si sa acorde si sa primeasca la cerere asistenta tehnica bilaterala intr-un spirit de cooperare deschisa, pentru o protectie deplina a drepturilor omului in Europa;
f) Invita Comitetul Ministrilor:
i) sa analizeze cum poate fi asigurata cel mai bine asistenta tehnica Statelor Parti care au cea mai mare nevoie de aceasta;
ii) in continuarea sub-paragrafelor c(iii) si (iv) de mai sus, sa elaboreze un ghid de bune practici in privinta recursurilor interne; si
iii) in continuarea sub-paragrafului c(v) de mai sus, sa elaboreze un set de instrumente pe care Statele Parti le-ar putea utiliza pentru a-i informa pe functionarii publici despre obligatiile Statului in virtutea Convenției;
g) Invita Secretariatul General sa propuna Statelor Parti, prin intermediul Comitetului Ministrilor, mijloace practice de imbunatatire:
i) a furnizarii asistentei tehnice si a programelor de cooperare ale Consiliului Europei;
ii) a coordonarii intre diversi actori ai Consiliului Europei in procesul de furnizare a asistentei; si
iii) a directionarii asistentei tehnice disponibile fiecarui Stat Parte pe baza bilaterala, tinand cont de hotararile specifice ale Curtii;
h) Invita Curtea sa indice acele hotarari pe care le recomanda in mod deosebit pentru a fi traduse in limba nationala; si
i) Reitereaza importanta cooperarii intre Consiliul Europei si Uniunea Europeana, in special in ceea ce priveste asigurarea efectivitatii implementarii programelor comune si a coerentei intre prioritatile fiecareia in acest domeniu.

B. Interactiunea intre Curte si autoritatile nationale

10. Statele Parti la Conventie sunt obligate sa garanteze oricarei persoane aflate in jurisdictia lor drepturile si libertatile definite in Conventie si sa asigure existenta unui recurs efectiv in fata autoritatilor nationale pentru orice persoana a carei drepturi si libertati sunt incalcate. Curtea interpreteaza in mod autentic Conventia. De asemenea, ea actioneaza ca garant pentru orice individ a carui drepturi si libertati nu sunt asigurate la nivel national.

11. Jurisprudenta Curtii releva clar faptul ca Statele Parti se bucura de o marja de apreciere a modului in care aplica si implementeaza Conventia, in functie de circumstantele cauzei si de drepturile si libertatile vizate. Acest lucru reflecta faptul ca sistemul Conventiei este subsidiar garantarii la nivel national a drepturilor omului si ca autoritatile nationale sunt, in principiu, in pozitie mai buna decat o instanta internationala sa evalueze necesitatile si conditiile la nivel local. Marja de apreciere functioneaza in tandem cu supravegherea in cadrul sistemului Conventiei. In aceasta privinta, rolul Curtii este de a verifica daca deciziile adoptate de autoritatile nationale sunt compatibile cu Conventia, respectand marja de apreciere a Statului;

12. Prin urmare, Conferinta:
a) Saluta instituirea de catre Curte in jurisprudenta sa a principiilor subsidiaritatii si a marjei de apreciere, si incurajeaza Curtea sa acorde multa importanta acestora si sa le aplice consistent in hotararile sale;
b) Concluzioneaza ca, din motive de transparenta si accesibilitate, in Preambulul Conventiei trebuie inclusa o referinta la principiul subsidiaritatii si la doctrina marjei de apreciere, asa cum au fost dezvoltate in jurisprudenta Curtii, si invita Comitetul Ministrilor sa adopte instrumentul de amendare necesar pana la sfarsitul anului 2013, si totodata reitereaza angajamentul Statelor Parti de a acorda efect deplin obligatiei lor de a garanta drepturile si libertatile definite in Conventie;
c) Saluta si incurajeaza dialogul deschis intre Curte si Statele Parti ca mijloc de dezvoltare a unei intelegeri mai bune a rolului fiecaruia in ceea ce priveste indeplinirea obligatiei lor comune de a aplica Conventia, inclusiv dialogurile intre Curte si:
i) instantele judecatoresti supreme din Statele Parti;
ii) Comitetul Ministrilor, inclusiv in privinta principiului subsidiaritatii si asupra claritatii si coerentei jurisprudentei Curtii; si
iii) Agentii Guvernamentali si expertii juridici din Statele Parti, in special in privinta chestiunilor procedurale si prin consultarea lor asupra propunerilor de modificare a Regulamentului Curtii;
d) Noteaza ca interactiunea intre Curte si autoritatile nationale poate fi consolidata prin introducerea in Conventie a unei atributii suplimentare a Curtii, pe care Statele Parti a putea-o accepta optional, de a acorda la cerere opinii consultative in privinta interpretarii Conventiei in contextul unei anumite cauze specifice la nivel national, fara a prejudicia caracterul facultativ al opiniilor pentru alte State Parti; in acest scop invita Comitetul Ministrilor sa elaboreze proiectul unui protocol optional la Conventie pana la finele anului 2013; si invita Comitetul Ministrilor sa decida ulterior asupra adoptarii acestuia; si
e) Aminteste ca Conferinta de la Izmir a invitat Comitetul Ministrilor sa considere problema masurilor provizorii prevazute in articolul 39 al Regulamentului Curtii; si invita Comitetul Ministrilor sa aprecieze daca a avut loc o scadere semnificativa a numarului acestora si daca cererile in care sunt aplicate masurile provizorii sunt procesate in prezent cu celeritate, si sa propuna actiuni necesare.

C. Cererile depuse la Curte

13. Dreptul de a sesiza Curtea cu o cerere individuala este piatra de temelie a sistemului Conventiei. Dreptul de a depune o cerere la Curte ar trebui sa fie realizabil in practica, iar Statele Parti trebuie sa asigure ca nu impiedica exercitiul efectiv al acestui drept.

14. Criteriile de admisibilitate stipulate in articolul 35 al Conventiei definesc cererile pe care Curtea trebuie sa le examineze in fond. Acestea trebuie sa ofere Curtii instrumente practice care sa asigure ca ea se poate concentra asupra acelor cauze in care principiul sau semnificatia unei incalcari justifica examinarea sa. Este atributia Curtii sa decida asupra admisibilitatii cererilor. In acest sens, este important ca Curte sa continue sa aplice in mod strict si uniform criteriile de admisibilitate, astfel incat sa consolideze increderea in rigurozitatea sistemului Conventiei si sa evite incarcarea nejustitifcata a volumului sau de munca.

15. Prin urmare, Conferinta:
a) Saluta sugestia Curtii de a scurta termenul de depunere a unei cereri la Curte, prevazut de articolul 35(1) al Conventiei; conchide ca termenul de patru luni este adecvat; si invita Comitetul Ministrilor sa adopte instrumentul de amendare necesar pana la finele anului 2013;
b) Saluta aplicarea mai stricta de catre Curte a termenului stipulat in articolul 35(1) al Conventiei; si reitereaza importanta aplicarii depline, coerente si previzibile a criteriilor de admisibilitate de catre Curte, inclusiv a reglementarilor care vizeaza sfera sa de jurisdictie, atat pentru a asigura administrarea eficienta a justitiei cat si pentru a proteja rolul Curtii si al autoritatilor nationale;
c) Conchide ca articolul 35(3)(b) al Conventiei necesita a fi amendat in scopul eliminarii cuvintelor „si cu conditia de a nu respinge din acest motiv nicio cauza  care  nu  a fost examinata corespunzator de o instanta nationala”; si invita Comitetul Ministrilor sa adopte instrumentul de amendare necesar pana la finele anului 2013;
d) Afirma ca o cerere trebuie considerata ca fiind vadit neintemeiata in sensul articolului 35(3)(a), inter alia, daca Curtea considera ca cererea inainteaza o plangere care a fost examinata corespunzator de instantele judecatoresti nationale, cu aplicarea drepturilor garantate de Conventiei si in lumina jurisprudentei bine-definite a Curtii, inclusiv a chestiunilor ce tin de marja de apreciere, cu exceptia cazului in care Curtea constata ca cererea ridica o problema serioasa care afecteaza interpretarea sau aplicarea Conventiei; si incurajeaza Curtea sa ia in considerare necesitatea adoptarii unei abordari stricte si coerente atunci cand declara inadmisibile asemenea cereri, clarificand, daca este nevoie, jurisprudenta sa.
e) Constata cu satisfactie ca Curtea a consolidat procesul de informare a reclamantilor in privinta procedurile sale, in special in privinta criteriilor de admisibilitate;
f) Invita Curtea sa introduca in Regulamentul Curtii posibilitatea adoptarii unei decizii separate cu privire la admisibilitate la cererea Guvernului parat, atunci cand exista un interes deosebit ca Curtea sa statueze asupra efectivitatii unui recurs national vizat in cauza; si
g) Invita Curtea sa dezvolte jurisprudenta sa in ceea ce priveste epuizarea cailor de recurs interne pentru ca, atunci cand acestea exista, reclamantii sa fie obligati sa reclame in instantele judecatoresti nationale pretinsa incalcare a drepturilor Conventiei sau a unei prevederi legale nationale, acordand, in acest fel, instantelor de judecata nationale posibilitatea de a aplica Conventia in lumina jurisprudentei Curtii.

D. Procesarea cererilor

16. Numarul cererilor depuse la Curte in fiecare an s-a dublat incepand cu 2004. Un numar foarte mare de cereri sunt pendinte in prezent pe rolul formatiunilor initiale de judecata a Curtii. Multi reclamanti, inclusiv cei cu cereri potential intemeiate, trebuie sa astepte ani la rand un raspuns.

17. In lumina importantei dreptului de a sesiza Curtea cu o cerere individuala, Curtea trebuie sa fie capabila sa examineze cererile inadmisibile in cel mai eficient mod posibil, cu un impact minimal asupra resurselor sale. Curtea a adoptat deja masuri semnificative in acest scop in cadrul Protocolului nr.14, ceea ce merita sa fie salutat.

18. Cererile repetitive iau nastere cel mai des din probleme sistemice sau structurale existente la nivel national. Este responsabilitatea Statelor Parti, sub supravegherea Comitetului Ministrilor, sa asigure ca asemenea probleme si incalcarile care rezulta din acestea sunt solutionate ca parte a procesului de executare efectiva a hotararilor Curtii.

19. O alta problema care naste ingrijorari serioase este cea a numarul in crestere a cauzelor pendinte pe rolul Camerelor Curtii. Curtea trebuie sa fie capabila sa-si concentreze atentia asupra incalcarilor noi susceptibile de a fi intemeiate.

20. Prin urmare, Conferinta:
a) Saluta progresele deja inregistrate de Curte in materie de procesare a cererilor, in special saluta adoptarea:
i) politicii de prioritate, care a ajutat-o sa se concentreze asupra celor mai importante si grave cauze; si
ii) metodelor de lucru care eficientizeaza, in special, procedurile de examinare a cauzelor inadmisibile si repetitive, cu mentinerea corespunzatoare a responsabilitatii judiciare;
b) Ia act cu apreciere de faptul ca Curtea ar putea procesa cauzele vadit inadmisibile aflate pe rolul sau pana in 2015; sustine solicitarea Curtii catre Statele Parti ca, in scopul atingerii acestui obiectiv, sa detaseze in continuare in Grefa Curtii judecatori nationali si avocati independenti de nivel inalt; si incurajeaza Statele Parti sa procedeze la organizarea acestor detasari; 
c) Exprima ingrijorarea fata de numarul mare de cereri repetitive pendinte pe rolul Curtii; saluta utilizarea continua de catre Curte a masurilor proactive, in special a hotararilor pilot, pentru tratarea incalcarilor repetitive intr-un mod eficient; si incurajeaza Statele Parti, Comitetul Ministrilor si Curtea sa conlucreze in vederea identificarii cailor de solutionare a numarului mare de cereri care iau nastere din problemele sistemice constatate de Curte, luand in considerare diversele idei care au fost inaintate, inclusiv implicatiilor lor legale, practice si financiare, si luand in calcul principiului tratamentului egal al Statelor Parti;
d) Bazandu-se pe procedura hotararilor pilot, invita Comitetul Ministrilor sa ia in considerare oportunitatea si modalitatile unei proceduri prin intermediul careia Curtea ar putea inregistra si solutiona un numar mic de cereri reprezentative selectionate din cadrul unui grup de cereri care reclama aceeasi incalcare impotriva aceluiasi Stat Parte parat, iar solutia sa fie aplicabila intregului grup;
e) Ia act de faptul ca, pentru a permite Curtii sa examineze cererile pendinte pe rolul Camerelor sale intr-un timp rezonabil, poate fi necesara desemnarea pe viitor a unor judecatori suplimentari la Curte; ia act, in continuare, de faptul ca acesti judecatori ar putea fi desemnati pe un termen diferit si/sau pentru functii diferite in comparatie cu judecatorii existenti la Curte; si invita Comitetul Ministrilor sa decida pana la finele anului 2013 daca amendeaza sau nu Conventia pentru a permite numirea acestor judecatori in urma adoptarii unei decizii unanime a Comitetului Ministrilor actionand pe baza informatiei primite de la Curte;
f) Invita Curtea sa consulte Statele Parti in problema aplicarii unei interpretari mai largi a conceptului de jurisprudenta bine definita in sensul articolului 28(1) al Conventiei, astfel incat sa permita examinarea unui numar mai mare de cazuri in procedura in fata unui Comitet, fara a prejudicia examinarea corespunzatoare a circumstantelor individuale ale cauzei si caracterul facultativ al hotararilor pronuntate in raport cu alte State Parti;
g) Invita Curtea sa aprecieze, in urma consultarii cu Statele Parti, cu societatea civila si cu institutiile nationale pentru drepturile omului, daca:
i) in lumina experientei proiectului pilot, sunt necesare adoptarea unor masuri aditionale care sa faciliteze depunerea online a cererilor si sa simplifice procedura de comunicare a cauzelor, asigurand, in acelasi timp, ca cererile care nu pot fi depuse online sunt acceptate in continuare;
ii) modelul cererii la Curte ar putea fi imbunatatit pentru a facilita prezentarea si procesarea cererii;
iii) deciziile si hotararile Curtii ar putea fi puse la dispozitia partilor cauzei intr-un timp scurt de la pronuntarea in public; si
iv) pretentiile si observatiile privind satisfactia echitabila, inclusiv costurile, ar putea fi prezentate intr-o faza mai timpurie a procedurii in fata Camerei si a Marii Camere;
h) Estimeaza ca implementarea integrala a acestor masuri, cu implicarea resurselor adecvate, ar trebui, in principiu, sa permita Curtii sa decida in decurs de un an daca sa comunice sau nu cauza si ulterior, in decurs de doi ani de la comunicare, sa pronunte o decizie sau o hotarare pe marginea tuturor cauzelor comunicate;
i) Exprima angajamentul Statelor Parti de a lucra in parteneriat cu Curtea in vederea atingerii acestor rezultate; si
j) Invita Comitetul Ministrilor, in urma consultarii Curtii, sa stabileasca metoda prin care va aprecia daca pana in anul 2015 aceste masuri s-au dovedit suficiente pentru a permite Curtii sa gestioneze cu succes volumul de munca sau daca sunt necesare masuri suplimentare.

E. Judecatorii si jurisprudenta Curtii

21. Autoritatea si credibilitatea Curtii depinde in mare parte de calitatea judecatorilor si a hotararilor pe care acestia le adopta.

22. Nivelul inalt al judecatorilor alesi la Curte depinde de calitatea candidatilor care sunt propusi Adunarii Parlamentare. Rolul Statelor Parti in ceea ce priveste propunerea candidatilor de cea mai inalta calitate posibila este, asadar, de o importanta fundamentala pentru succesul continuu al Curtii, cum ar fi o Grefa de calitate inalta, alcatuita din avocati alesi pentru aptitudinile lor juridice si pentru cunostintele din domeniul dreptului si practicii Statelor Parti, Grefa care aduce un suport de nepretuit judecatorilor Curtii.

23. Hotararile Curtii trebuie sa fie clare si coerente, ceea ce este un factor al securitatii juridice. Acesata ajuta instantele judecatoresti nationale sa aplice Conventia cu mai mare precizie si ajuta reclamantii sa evalueze daca cererea lor este intemeiata sau nu. Claritatea si coerenta sunt deosebit de importante atunci cand Curtea abordeaza probleme de domeniu general. Coerenta aplicarii Conventiei nu obliga Statele Parti sa implementeze uniform Conventia. Curtea a mentionat ca ia in calcul amendarea Regulamentului Curtii cu scopul de impune unei Camere obligativitatea desesizarii daca ea considera ca are loc o deviere de la jurisprudenta definita.

24. Stabilitatea corpului de judecatori favorizeaza coerenta Curtii. Prin urmare, este, in principiu, indezirabil ca un judecator sa nu serveasca intreg termenul mandatului prevazut in Conventie.

25. Prin urmare, Conferinta:
a) Saluta adoptarea de catre Comitetul Ministrilor a Ghidului cu privire la selectia candidatilor pentru functia de judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului si incurajeaza Statele Parti sa-l puna in aplicare;
b) Saluta crearea Grupului consultativ de experti cu privire la candidatii pentru alegerea in functia de judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului; ia act de decizia Comitetului Ministrilor de a analiza functionarea Grupului consultativ dupa mandatul initiat de trei ani; si invita Adunarea Parlamentara si Comitetul Ministrilor sa discute in privinta modalitatilor de imbunatatire a procedurii de alegere a judecatorilor;
c) Saluta masurile adoptate de Curte pentru mentinerea si imbunatatirea calitatii hotararilor si, in special, pentru asigurarea sporirii in continuarea a claritatii si coerentei hotararilor; noteaza cu satisfactie ca Curtea a recunoscut mult timp in urma ca este in interesul securitatii juridice, a previzibilitatii si egalitatii in fata legii ca ea sa nu se abata, fara temei concludent, de la precedentele stabilite in cauzele anterioare; si, in special, invita Curtea sa atraga atentie la importanta coerentei in hotararile care vizeaza aspecte ale aceleiasi probleme, astfel incat sa se asigure ca efectul lor cumulativ continua sa ofere Statelor Parti o marja de apreciere adecvata;
d) In lumina rolului central al Marei Camere in dobandirea coerentei jurisprudentei Curtii, conchide ca articolul 30 al Conventiei trebuie amendat pentru a elimina cuvintele „in afara cazului in care una dintre parti se opune la aceasta”; invita Comitetul Ministrilor sa adopte instrumentul de amendare necesar si sa aprecieze daca, in consecinta, sunt necesare alte modificari, pana la finele anului 2013; si incurajeaza Statele Parti sa se abtina de la obiectii pe marginea propunerilor de desesizare a unei Camere pana la intrarea in vigoare a instrumentului de amendare;
e) Invita Curtea sa examineze daca includerea ex officio a vice-presedintilor fiecarei sectiuni va ameliora componenta Marei Camere; si
f) Concluzioneaza asupra necesitatii amendarii articolului 23 (2) al Conventiei pentru a inlocui limita de varsta pentru judecatori cu cerinta ca acestia sa nu fi atins varsta de 65 de ani la data intrarii in functie, si invita Comitetul Ministrilor sa adopte instrumentul de amendare necesar pana la finele anului 2013.

F. Executarea hotararilor Curtii

26. Fiecare Stat Parte se angajeaza sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii in toate cauzele in care acestea sunt parte. Prin intermediul supravegherii, Comitetul Ministrilor vegheaza ca hotararile Curtii sa fie executate in mod corespunzator, inclusiv prin implementarea masurilor generale destinate solutionarii problemelor sistemice mai largi.

27. Comitetul Ministrilor trebuie sa verifice intr-un mod efectiv si echitabil daca masurile adoptate de un Stat Parte au solutionat o incalcare. Comitetul Ministrilor trebuie sa poata lua masuri efective in privinta unui Stat Parte care nu-si executa obligatiile care-i incumba in virtutea articolului 46 al Conventiei. Comitetul Ministrilor trebuie sa acorde o atentie speciala incalcarilor care releva o problema sistemica la nivel national si trebuie sa asigure ca Statul Parte executa cu celeritate si efectiv hotararile pilot.

28. Comitetul Ministrilor supravegheaza executarea unui numar tot mai mare de hotarari. Avand in vedere ca Curtea proceseaza cererile potential intemeiate care sunt pendinte, este de asteptat ca volumul de munca al Comitetului Ministrilor sa creasca.

29. In consecinta, Curtea:
a) Incurajeaza Statele Parti:
i) sa creeze mijloace si mecanisme in plan intern care sa asigure executarea rapida a hotararilor Curtii, inclusiv prin implementarea Recomandarii Rec(2008)2 a Comitetului Ministrilor, si sa impartaseasca bunele practici in aceasta privinta;
ii) sa elaboreze planuri de actiune in privinta executarii hotararilor, facandu-le cat mai mult cu putinta accesibile, inclusiv prin publicarea, daca este posibil, in limba nationala;
iii) sa faciliteze rolul importat al parlamentelor nationale in evaluarea eficacitatii implementarii masurilor adoptate;
b) Reitereaza invitatia adresata Comitetului Ministrilor in cadrul Conferintelor de la Interlaken si Izmir de a aplica deplin principiul subsidiaritatii, potrivit caruia Statele Parti pot alege modul in care ele inteleg sa-si execute obligatiile care le revin in baza Conventiei;
c) Invita Comitetul Ministrilor sa continue sa reflecteze asupra cailor de perfectionare a procedurilor sale, cu scopul garantarii unei monitorizari efective a executarii hotararilor, in special, prin:
i) examinarea mai structurata a problemelor strategice si sistemice in cadrul sedintelor sale; si
ii) mai multa publicitate a sedintelor sale;
d) Invita Comitetul Ministrilor sa examineze daca sunt necesare masuri mai eficace in raport cu Statele care nu executa hotararile Curtii intr-un termen oportun;
e) Saluta rapoartele regulate si bazele de date privind executarea hotararilor publicate de Adunarea Parlamentara.

G. Viitorul pe termen lung al sistemului Conventiei si al Curtii

30. Prezenta Declaratie abordeaza problemele imediate intampinate de Curte. Este, totodata, vital sa se asigure eficacitatea viitoare a sistemului Conventiei. In acest scop, este necesar un proces care sa anticipeze provocarile viitoare si sa elaboreze o viziune asupra viitorului Conventiei, astfel incat deciziile viitoare sa fie luate in timp util si intr-un mod coerent.

31. In cadrul acestui proces, se poate dovedi necesar sa fie evaluat rolul fundamental si natura Curtii. Viziunea pe termen lung trebuie sa garanteze perenitatea rolului cheie jucat de Curte in cadrul sistemului de protectia si promovare a drepturilor omului in Europa. Dreptul la un recurs individual la Curte ramane piatra de temelie a sistemului Conventiei. Reformele viitoare trebuie sa consolideze capacitatea acestui sistem de a garanta o examinare rapida si efectiva a incalcarilor grave.

32. Implementarea efectiva a Conventiei la nivel national va permite Curtii sa joace pe un termen mai lung un rol mai tintit si mai concentrat. Sistemul Conventiei trebuie sa ajute Statele sa-si indeplineasca responsabilitatea lor primara de a implementa Conventia in plan national.

33. Gratie unei mai bune implementari la nivel national, Curtea va putea sa-si concentreze eforturile asupra incalcarilor serioase sau mai raspandite, asupra problemelor sistemice sau structurale si asupra chestiunilor importante privind interpretarea si aplicarea Conventiei, si astfel va fi nevoie sa redreseze mai putine incalcari, si, in consecinta, sa pronunte mai putine hotarari.

34. Conferinta de la Interlaken a invitat Comitetul Ministrilor sa evalueze, in perioada 2012-2015, in ce masura aplicarea Protocolului nr. 14 si a Planului de actiuni de la Interlaken au imbunatatit situatia Curtii. In baza acestei evaluari, Comitetul Ministrilor a fost invitat sa se pronunte, pana la finele anului 2015, asupra necesitatii adoptarii altor actiuni. De asemenea, acesta a fost invitat sa decida, pana la sfarsitul anului 2019, daca masurile adoptate s-au dovedit a fi suficiente pentru a asigura functionarea durabila a mecanismelor de control ale Conventiei sau daca sunt necesare modificari mai profunde.

35. In consecinta, Curtea:
a) Saluta procesul de reflectia asupra viitorului pe termen lung a Curtii initiat de Conferinta de la Interlaken si continuat de Conferinta de la Izmir si saluta contributia Conferintei informale de la Wilton Park la aceasta reflectie;
b) Invita Comitetul Ministrilor sa defineasca pana la finele anului 2012 procesul care ii va permite sa-si indeplineasca misiunea care i-a fost conferita de prezenta Declaratie si de Declaratiile adoptate de Conferintele de la Interlaken si Izmir;
c) Invita Comitetul Ministrilor, in cadrul indeplinirii mandatului care i-a revenit in urma aplicarii Declaratiilor adoptate de Conferintele de la Interlaken si Izmir, sa examineze viitorul sistemului Conventiei, iar aceasta analiza sa cuprinda provocarile viitoare care vor aparea in calea respectarii drepturilor si libertatilor garantate de Conventie si modalitatea in care Curtea isi poate indeplini mai bine rol dublu de garant al persoanelor a caror drepturi si libertati nu sunt asigurate la nivel national si de interpretare autentica a Conventiei; 
d) Propune ca Comitetul Ministrilor sa execute aceasta sarcina in cadrul structurilor existente, asigurand, in acelasi timp, participarea si consultarea expertilor externi, dupa caz, pentru a obtine o paleta larga de expertize si pentru a facilita analiza pe cat de posibil mai aprofundata a problemelor si a posibilelor solutii;
e) Prevede ca Comitetul Ministrilor va efectua, ca parte a acestei sarcini, o analiza comprehensiva a potentialelor optiuni in privinta rolului si functionarii viitoare a Curtii, care sa cuprinda o analiza a modului in care poate fi conservat sistemul Conventiei in forma sa esentiala actuala si a unor modificari mai profunde in ceea ce priveste solutionarea cererilor de catre Conventie, cu scopul de a reduce numarul cauzelor care trebuie examinate de catre Curte.
f) Invita Statele Parti sa initieze, inclusiv prin Comitetul Ministrilor, o examinare comprehensiva a:
i) procedurii de monitorizare a executarii hotararilor Curtii si a rolului Comitetului Ministrilor in acest proces; si
ii) acordarea satisfactiei echitabile reclamantilor in temeiul articolului 41 al Conventiei; si
g) Ca prim pas, invita Comitetul Ministrilor sa ajunga la o viziune provizorie asupra acestor chestiuni pana la finele anului 2015.

H. Prevederi generale si finale

36. Aderarea Uniunii Europene la Convenție va ameliora aplicarea coerenta a drepturilor omului in Europa. Prin urmare, Conferinta ia act cu satisfactie de progresul in pregatirea proiectului acordului de aderare si indeamna la finalizarea rapida si cu succes a acestor lucrari.

37. De asemenea, Conferinta noteaza cu apreciere ca, in virtutea mandatului oferit de Conferintele de la Interlaken si Izmir, s-a purces la examinarea chestiunii daca ar putea fi introdusa, fie sub forma unui statut al Curtii fie a unei noi dispozitii in Conventie, a unei proceduri simplificate de amendare a prevederilor Conventiei in ceea ce priveste problemele organizationale, si indeamna la finalizarea rapida si cu succes a acestor lucrari care tin cont pe deplin de dispozitiile constitutionale ale Statelor Parti.

38. In cazul in care deciziile de aplicare a acestei Declaratii implica cheltuieli financiare pentru Consiliul Europei, Conferinta invita Curtea si Comitetul Ministrilor sa cuantifice aceste cheltuieli cat mai curand posibil, avand in vedere principiile bugetare al Consiliului Europei si de necesitatea de a acorda atentie costurilor.

39. Conferinta:
a) Invita Presedintia Marii Britanii sa transmita prezenta Declaratie si Procesul-verbal al Conferintei Comitetului Ministrilor;
b) Invita Statele Membre, Comitetul Ministrilor, Curtea si Secretarul General al Consiliului Europei sa puna in practica aceasta Declaratie; si
c) Invita Presedintia ulterioara a Comitetului Ministrilor sa asigure dinamica ulterioare a reformei Curtii si a implementarii Conventiei.