Discutarea proiectului de lege pentru punerea in aplicare a Codului de procedura civila la Comisia juridica, de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor









Prof. univ. dr. Gheorghe Dobrican

Presedintele Sectiei de Drept civil a Uniunii Juristilor

In zilele de 17, 18, 19 si 23 aprilie 2012 s-a discutat la Comisia juridica, de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor proiectul de lege pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila.

Din ordinea de zi a Comisiei si raportul asupra proiectului rezulta „operativitatea” de care a dat dovada aceasta, incepand discutiile in ziua in care a fost primit de la Senat (17 aprilie 2012), iar raportul, de fapt o copie a raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, a fost intocmit in ultima zi a discutiilor (23 aprilie 2012).

La discutii au participat persoanele invitate, respectiv reprezentantii Ministerului de Justitie, Consiliului Superior al Magistraturii, Inaltei Curti de Casatie si Justitie, conf. univ. dr. Marian Nicolae (Universitatea din Bucuresti) si Nicolae Turcu (Consiliul Legislativ).

Uniunea Juristilor din Romania a trimis din timp Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului si Comisiei juridice, de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor propunerile cu privire la proiectul de lege pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010, cu rugamintea ca reprezentantul acesteia sa fie invitat la discutii, in vederea sustinerii lor.

Cu toate ca presedintele Uniunii Juristilor din Romania, dr. Gavril Iosif Chiuzbaian, a solicitat expres presedintelui Comisiei juridice, de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor, Daniel Buda, invitarea reprezentantului Uniunii, totusi, prin neobservarea sau ignorarea art. 46 lit. f) din Regulamentul Camerei Deputatilor, acesta nu a fost invitat, asa cum a fost invitat la Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului.

Dintre propunerile formulate de noi le amintim pe cele privitoare la reintroducerea recursului in anulare impotriva hotararilor judecatoresti definitive nelegale si/sau netemeinice, ca un ultim remediu pentru indreptarea lor.

Propunerea Uniunii Juristilor din Romania pentru reintroducerea recursului in anulare se intemeiaza pe prevederile art. 6 §1 din Conventia europeana a drepturilor omului si libertatilor fundamentale care presupune nu numai posibilitatea persoanei a carei drepturi si interese legitime au fost incalcate de a se adresa la „…o instanta independenta si impartiala, instituita de stat…”, ci si restabilirea efectiva a drepturilor si a intereselor legitime incalcate prin „…judecarea in mod echitabil…”, care are intelesul de dreptate, adevar, just, cinstit etc.

In litera, spiritul si finalitatea art. 6 §1 din Conventie, accesul liber la justitie se realizeaza deplin numai daca judecarea cauzei s-a facut in mod echitabil. Acesta este si sensul art. 21 alin. (1) si (3) din Constitutia Romaniei.

Cat timp impotriva hotararilor judecatoresti nelegale si/sau netemeinice nu exista niciun remediu pentru indreptarea lor, acceptand intrarea in puterea lucrului judecat si punerea in executare, accesul liber la justitie este pur formal si fara finalitate.

In conditiile in care este de necontestat numarul mare de hotarari judecatoresti definitive nelegale si/sau netemeinice pronuntate sub imperiul Codului de procedura civila in vigoare, cu certitudine ca situatia nu se va schimba prin punerea in aplicare a Noului Cod de procedura civila care, din cauza caracterului tehnic al normelor de procedura, nu difera esential de actualul Cod.

Pentru motivele aratate s-a propus reintroducerea recursului in anulare prin legea de punere in aplicare a Legii nr. 134/2010, ca un ultim remediu pentru indreptarea hotararilor judecatoresti definitive nelegale si/sau netemeinice, in vederea salvgardarii ordinii de drept, a prestigilului si a demnitatii actului de justitie.

Reglementarea preconizata este simpla, clara, precisa, accesibila si eficienta. In acest sens, Uniunea Juristilor din Romania a propus introducerea la Cartea a II-a – Procedura contencioasa, Titlul III – Dispozitii privind asigurarea unei practici judiciare unitare, a unui nou capitol, „Capitolul II1”, dupa cum urmeaza:

Art. 514^1. „Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie poate ataca, la cererea partilor, la Inalta Curte de Casatie si Justitie hotararile judecatoresti nelegale si/sau netemeinice definitive daca prin acestea s-a produs o vatamare partii care a formulat cererea”.

In noua reglementare preconizata de noi, pe langa procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, care avea legitimare procesuala activa si in reglementarea anterioara, i se recunoaste legitimarea procesuala activa si presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Legitimarea procesuala activa a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este justificata de faptul ca „in activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si intersele cetatenilor” [art. 131 alin. (1) din Constitutie].

Presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie i se recunoaste legitimarea procesuala activa pentru ca, in calitate de sef al puterii judecatoresti, sa poata actiona prin mijloacele prevazute de lege, pentru indreptarea hotararilor nelegale si/sau netemeinice definitive, ceea ce va contribui la prestigiul si demnitatea actului de justitie, la
cresterea increderii partilor si a opiniei publice in dreptate si adevar, precum si la responsabilizarea judecatorilor in pronuntarea hotararilor.

Lipsa unei reglementari juridice prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie sa poata indrepta efectiv hotararile nelegale si/sau netemeinice definitive o pun pe aceasta in imposibilitatea de a-si indeplini sarcinile constitutionale prevazute de art. 126 alin. (3) din Constitutie prin care se stabileste ca: „Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale”.

Pronuntarea unor hotarari nelegale si/sau netemeinice care devin definitive se datoreaza unor grave erori judiciare. Or, „eroarea judiciara nu este scuzabila, iar prestigiul justitiei nu este micsorat, ci, dimpotriva, sporit prin faptul ca o atare eroare se poate repara”.

Pentru procesul civil este valabil ceea ce s-a spus cu privire la procesul penal, in sensul ca „…eroarea judiciara dezonoreaza pe toti participantii la procesul penal in cadrul caruia este comisa: pe judecatori, pentru ca au savarsit ceva ireparabil, pe avocati, intrucat au fost incapabili sa o previna cu armele proprii profesiei lor, pe anchetatori si acuzare, deoarece au expus un nevinovat oprobiului justitiei si al opiniei publice”.

In reglementarea preconizata de noi, promovarea recursului in anulare se va putea face numai in urma cererii partii si nicidecum din oficiu, ca in reglementarea anterioara. In acest fel, se da eficienta principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil.

Pentru verificarea temeiniciei cererilor formulate de catre parti se pot infiinta sectii sau directii la Inalta Curte de Casatie si Justitie si la Parchetul General, asa cum au opiniat si alti specialisti.

Recursul in anulare are o formulare diferita fata de reglementarile anterioare, in sensul ca acesta va putea fi declarat numai daca prin hotararea nelegala si/sau netemeinica definitiva s-a produs o vatamare partii care a formulat cererea. In acest fel, se va inlatura declararea si admiterea unor recursuri in anulare numai pentru incalcari ale legii de ordin formal, procedural. Pe langa faptul ca asemenea recursuri in anulare nu ar prezenta interes pentru parti, acestea ar duce si la aglomerarea Instantei Supreme.

De asemenea, am renuntat la formularea anterioara in sensul ca prin „hotararea atacata s-a produs o incalcare esentiala a legii, ceea ce a determinat o solutionare gresita a cauzei pe fond, ori aceasta hotarare este vadit netemeinica”.

Asa cum bine s-a aratat in doctrina, este „…mai potrivit sa nu se mai faca referire la caracterul esential al incalcarii legii sau a vaditei netemeinicii, nefiind potrivita aceasta circumstantiere cu preocuparea de a nu se admite incalcarea legilor sau mentinerea unei hotarari chiar definitiva daca este contrara adevarului”.

Art. 514^2. „Nu pot fi atacate cu recurs in anulare hotararile judecatoresti prin care reclamantul a renuntat la judecata sau la dreptul pretins, precum si hotararile date in urma recunoasterii pretentiilor de catre parat ori prin care s-a incuviintat invoiala partilor”.

Prin art. 514^2 se da eficienta principiului disponibilitatii partilor in procesul civil, care au posibilitatea de a dispune de dreptul material – obiectul procesului – si de mijloacele procesuale de aparare a acestui drept.

Prin renuntarea reclamantului la judecata, la dreptul pretins, recunoasterea pretentiilor reclamantului de catre parat si acordul de vointa al partilor prin tranzactia dintre acestea se respecta dreptul de dispozitie al partilor, procesul fiind finalizat, situatie in care revenirea ulterioara la declaratiile facute in fata instantei sau prin inscris autentic echivaleaza cu exercitarea abuziva a drepturilor subiective si procesuale.

Art. 514^3. „Recursul in anulare va putea fi declarat numai daca impotriva hotararii definitive s-a exercitat calea de atac a apelului sau recursului, dupa caz”.
In cazul in care partea nu a epuizat caile de atac inseamna ca a achiesat, in virtutea principiului disponibilitatii, la hotararea judecatoreasca pronuntata impotriva sa.

Art. 514^4. „Recursul in anulare va putea fi declarat si impotriva hotararilor judecatoresti nelegale si/sau netemeinice care nu sunt supuse apelului si nici recursului”.
Impotriva hotararilor judecatoresti nelegale si/sau netemeinice, pronuntate in prima si ultima instanta, este firesc ca la cererea partilor care se considera vatamate sa se poata declara recurs in anulare.

Art. 514^5. „Recursul in anulare se poate declara in termen de 6 luni de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti”.
La cererea procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie instantele au obligatia sa trimita de indata dosarul solicitat”.
Pentru asigurarea celeritatii in judecarea proceselor civile, in toate cazurile recursul va putea fi declarat in termen de 6 luni de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti. Pentru aceleasi motive, instantele judecatoresti sunt obligate sa trimita de indata dosarul solicitat de procurorul general de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau de presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Art. 514^6. „La solicitarea partii care a formulat cererea, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dupa caz, vor putea dispune suspendarea executarii hotararii. Dupa sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la cererea partii interesate, aceasta va putea revoca suspendarea”.
Cu toate ca masura suspendarii hotararii definitive este grava, aceasta se impune pentru a se opri punerea in executare a hotararii apreciate ca nelegala si/sau netemeinica. Aceasta masura va dura pana la sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care la cererea partii interesate, o va putea revoca.

Art. 514^7. „La judecarea recursului in anulare se aplica dispozitiile de la recurs”.
Reglementarea mai sumara a recursului in anulare impune aplicarea dispozitiilor de la recurs.

Art. 514^8. „Judecarea recursului in anulare se face de urgenta, cu participarea procurorului care va expune motivele recursului si va pune concluzii atat in recursul declarat de procurorul general, cat si de presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie”.

Pentru respingerea propunerii de reintroducere a recursului in anulare in Noul Cod de procedura civila s-a invocat ca: prin procedura jurisdictionala a recursului in anulare se prelungeste starea de incertitudine din viata juridica cu prejudicii materiale si morale aduse celor interesati; eliminarea recursului in anulare a fost ceruta de CEDO prin hotararea pronuntata in cauza Brumarescu c. Romania; motivele de la recursul in anulare se regasesc in motivele de recurs sau de revizuire, cai de atac extraordinare la indemana partilor aflate in litigiu , preluate din expunerea de motive la Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila.

Sustinerea in sensul ca prin judecarea recursului in anulare se prelungeste starea de incertitudine in viata juridica, cu prejudicii materiale si morale aduse celor interesati, nu corespunde realitatii, deoarece in decursul timpului recursul in anulare s-a judecat cu operativitate, intarzierea judecatii avand loc la instantele inferioare. Asa, spre exemplu, intr-o cauza, recursul in anulare s-a judecat la Instanta Suprema in termen de un an, in timp ce la instantele inferioare s-a tergiversat timp de peste 7 ani de la data inregistrarii dosarului, in conditiile in care problemele de drept si de fapt au fost rezolvate de catre Instanta Suprema.

Mai mult, este de observat ca de la data emiterii O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila prin care a fost eliminat recursul in anulare, durata de solutionare a cauzelor civile s-a marit, ritmul de solutionare a acestora fiind mult mai lent, iar in cauzele mai complicate exasperant de lent.
Cu privire la prejudiciile materiale si morale, acestea sunt produse, intr-adevar, de hotararile nelegale si/sau netemeinice si nicidecum de pretinsa stare de incertitudine in viata juridica care, in niciun caz, asa cum am aratat, nu s-a datorat recursului in anulare.

Invocarea faptului ca eliminarea recursului in anulare s-a facut la cererea CEDO prin Hotararea din 28 octombrie 1999 , pronuntata in cunoscuta cauza Brumarescu c. Romania, nu corespunde realitatii.

De asemenea, se sustine in mod gresit ca prin hotararea CEDO pronuntata in cauza Brumarescu c. Romania s-a cerut „ferm” eliminarea recursului in anulare din legislatia romana.
Fata de imprejurarile din speta, CEDO a retinut ca principiul securitatii raporturilor juridice „…reclama, intre altele, ca solutia data in mod definitiv de instantele judecatoresti sa nu mai fie pusa in discutie”. Prin acest considerent Curtea inlatura punerea in discutie a solutiilor legale si temeinice, nicidecum a solutiilor nelegale si/sau netemeinice care trebuie sa fie indreptate prin reglementari juridice interne adecvate. De altfel, in speta, plangerea a fost admisa de CEDO in spiritul si finalitatea Conventiei, deoarece hotararea Curtii Supreme de Justitie (denumirea Inaltei Curti de Casatie si Justitie la acea data – n.n.) era nelegala. Dimpotriva, daca hotararea Curtii Supreme de Justitie era legala, CEDO nu o mai punea in discutie, respingand plangerea.

CEDO a mai retinut ca la data promovarii recursului in anulare „…procurorul general nu era tinut de niciun termen, astfel incat hotararile judecatoresti puteau fi oricand puse in discutie”. In speta, recursul in anulare a fost declarat de procurorul general si admis de Curtea Suprema de Justitie dupa ce hotararea definitiva a fost pusa in executare, ceea ce, intr-adevar, a afectat principiul securitatii raporturilor juridice.

Prin hotarare, CEDO a criticat modul de reglementare si de exercitare a recursului in anulare, hotararea nelegala a Curtii Supreme de Justitie, existenta „…jurisprudentei contradictorii a instantelor nationale”, precum si lipsa unei cai „…eficace in dreptul intern impotriva horararii Curtii Supreme de Justitie”, insa nici pana in momentul de fata nu s-au adoptat reglementari corespunzatoare pentru inlaturarea acestor deficiente.

Cu deplin temei s-a aratat ca „Niciodata Curtea Europeana a Drepturilor Omului sau Consilul Europei nu a impus Romaniei, prin hotararile pronuntate sau prin conventii, eliminarea recursului in anulare, intrucat a incalcat principiul securitatii juridice (creatia jurisprudentei CEDO), ci doar a declarat ca exercitarea acestei cai extraordinare de atac fara termen, oricand, la voia procurorului general, incalca acest principiu”.

Opinia aratata mai sus a fost confirmata prin O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila , elaborata dupa pronuntarea Hotararii CEDO din 28 octombrie 1999, careia i s-a dat o interpretare corecta, in sensul ca prin aceasta nu s-a cerut eliminarea recursului in anulare din Codul de procedura civila. Ulterior, hotararea CEDO a fost interpretata in mod gresit prin O.U.G. nr. 58/2003, care a eliminat recursul in anulare din Codul de procedura civila.
Constatarile si observatiile facute de CEDO recomanda reglementarea unei cai de atac in dreptul intern pentru indreptarea hotararilor nelegale si/sau netemeinice definitive, ce s-ar putea realiza prin reintroducerea recursului in anulare intr-o forma imbunatatita, asa cum am preconizat, ceea ce ar fi de natura sa duca si la degrevarea instantei europene de numarul mare de plangeri ale justitiabililor din Romania.

Nu corespunde realitatii nici sustinerea in sensul ca „… motivele de recus in anulare constituie, in acelasi timp, motive de recurs sau revizure, cai de atac extraordinare la indemana partilor din litigiu”.

In cazul recursului este de observat ca, prin art. 477 alin. (2) NCPC, un mare numar de hotarari judecatoresti vor ramane definitive in apel la tribunale sau la curtile de apel, nefiind supuse recursului, situatie in care nu se poate sustine ca „…motivele de recurs in anulare constituie, in acelasi timp, motive de recurs…”. De altfel, chiar daca impotriva unei hotarari se poate exercita calea de atac a recursului, aceasta nu exclude reglementarea unei cai speciale – recursul in anulare – pentru indreptarea hotararilor nelegale si/sau netemeinice pronuntate in aceasta cale de atac.

Nu este intemeiata nici sustinerea in sensul ca motivele de recurs in anulare se regasesc in motivele de revizuire, deoarece revizuirea presupune ca hotararea data a fost justa in raport de probele dosarului existente la data pronuntarii hotararii, insa ulterior s-au descoperit probe, fapte sau imprejurari noi ori s-a constatat ca probele care au fundamentat-o au fost false, astfel ca hotararea se invedereaza a fi gresita, in timp ce recursul in anulare presupune ca instanta a gresit in raport de situatia de fapt stabilita in dosar, pe care a apreciat-o gresit sau la care a aplicat gresit legea. Cerintele ce se impun pentru exercitarea caii de atac a revizuirii determina o aplicabilitate foarte redusa a acestei cai de atac in practica instantelor judecatoresti, fapt pentru care prin intermediul ei nu se pot indrepta multitudinea de hotarari definitive nelegale si/sau neteminice.

Este de inteles reglementarea din NCPC prin care unele hotarari definitive pronuntare in apel sau recurs de tribunale ori curtile de apel au fost exceptate de la „examinarea” lor de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru ca in caz contrar activitatea acesteia s-ar bloca din cauza numarului mare de recursuri pe care ar trebui sa le solutioneze, asa cum s-a intamplat in urma modificarilor si completarilor aduse Codului de procedura civila prin O.U.G. nr. 58/2003, cand avea competenta de a solutiona majoritatea recursurilor.

Nu este de inteles motivul pentru care nu s-au adoptat reglementari adecvate prin care hotararile nelegale si/sau netemeinice care devin definitive la judecatorii, in apel sau in recurs la tribunale ori la curtile de apel sa poata fi indreptate. In alte tari s-au adoptat reglementari corespunzatoare pentru a se garanta deplin accesul la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Faptul ca justitiabilii nedreptatiti prin hotararile definitive nelegale si/sau netemeinice se pot adresa la CEDO nu exonereaza statele de obligatia pentru „furnizarea unui mijloc prin care justitiabilii sa poata obtine la nivel national indreptarea violarilor drepturilor garantate de Conventie, inainte de a pune in miscare mecanismul international al plangerii la CEDO” , deoarece obiectivul fundamental al Conventiei este de „a face astfel incat cetatenii eropeni, in intreaga comunitate conventionala, sa poata sa-si valorifice, in mod deplin, in cadrul propriei lor ordini juridice interne, drepturile recunoscute de Conventie”.

Pentru reducerea volumului de activitate al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in urma reintroducerii recursului in anulare in Noul Cod de procedura civila, am propus modificarea art. 477 alin. (2), in sensul ca hotararile pronuntate de tribunale in prima instanta in cererile evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv, in loc de 500.000 lei inclusiv, sa ramana definitive in apel, la curtile de apel, putand fi atacate cu recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie numai hotararile pronuntate in cererile evaluabile in bani care depasesc 1.000.000 lei. Prin aceasta modificare, apreciem ca volumul de activitate al Instantei Supreme s-ar reduce substantial.

 


Noul Cod de procedura civila. Note. Corelatii. Explicatii

Cartea isi propune o abordare integrala a Noului Cod de procedura civila, fara pretentii de exhaustivitate, dar avand rolul de a explica, dintr-o perspectiva pragmatica, noile prevederi procesual-civile, oferind, astfel, un sprijin real activitatii practicienilor. Esentiale pentru aceasta lucrare sunt corelatiile realizate intre vechea reglementare si cea noua, fiind subliniate asemanarile si deosebirile dintre acestea. Referitor la corespondentele cu dispozitiile anterioare, acestea au menirea de a face trimitere la institutiile care si-au pastrat aceeasi reglementare sau una asemanatoare, fiind facilitata, in plus, valorificarea doctrinei si a jurisprudentei bazate pe vechiul Cod de procedura civila.

Alte recomandari Editoriale

Recomandari editoriale

Noul Cod civil. Comentariu pe articole (Coordonatori: Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei)

Noul Cod de procedura civila si Legea pentru punerea in aplicare

Drept procesual civil. Partea generala. Editia 4 (Ligia Danila Catuna)

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close