Statutul arbitrilor in comertul international

Autor: Conf. univ. dr. Gabriel Mihai
Avocat si Arbitru comercial si maritim

Articolul a fost publicat la rubrica Instrumente in Curierul judiciar nr. 5/2012

Arbitrii comerciali sunt persoane cu o inalta calificare profesionala[1] si experienta in domeniul solutionarii litigiilor comerciale[2].

Arbitru poate fi orice persoana fizica care, potrivit legii sale nationale, are capacitate de exercitiu deplina. Legea nu pune conditii speciale pentru numirea arbitrilor, dar nimic nu impiedica partile sa prevada, in conventia arbitrala, anumite exigente de competenta profesionala in cadrul relatiilor economice internationale.

Jurisprudenta si conventiile internationale sunt preocupate cu precadere de derularea arbitrajului si doar in mica masura, de persoanele insarcinate sa conduca procesul arbitral si sa pronunte hotararea. Statutul arbitrilor face totusi obiectul unor regulamente private si al unor coduri deontologice[3].

Alegerea arbitrului este de resortul vointei partilor; acestea sunt libere ca, prin conventia arbitrala, sa numeasca arbitri si persoane neinscrise pe listele institutiilor de arbitraj, dar care, prin competenta si probitate, se bucura de increderea lor, caracteristica determinanta in alegerea persoanei careia ii vor incredinta misiunea solutionarii litigiului[4].

Rolul arbitrilor a fost extins pentru a se asigura organizarea arbitrajului chiar atunci cand conventia arbitrala prezinta lacune. Arbitrii sunt abilitati, printre altele, sa stabileasca locul arbitrajului si regulile de procedura aplicabile.

Complexitatea litigiilor comerciale, indeosebi a celor de comert international, a impus introducerea pe lista arbitrilor, pe langa juristi, si a unor profesionisti in domeniul economic sau tehnic (specialisti in operatiunile bancare, bursa, constructii, navigatie si pescuit, comert cu produse agricole etc.)[5].

Conducerea si finalizarea litigiului printr-o hotarare necesita competenta juristilor, insa tehnicitatea obiectului disputelor arbitrale reclama prezenta unor specialisti care sa asigure intelegerea fidela si rezolvarea optima a specificului fiecarei cauze.

[1] In trecut, cand se ivea o pricina negustoreasca, cei implicati apelau la starostele breslei sau la un alt negustor cu mare experienta in bransa respectiva, intelept si drept, care sa le arbitreze pricina si sa le faca dreptate.

[2] D.M. Banicioiu, Arbitrajul Comercial International, in Revista de Drept Comercial nr. 12/2001, p. 153.

[3] Raportul privind statutul arbitrilor publicat de Camera de Comert International de la Paris in 1996. A se vedea si V. Ros, Arbitrajul Comercial International, Ed. Monitorul Oficial, Bucuresti, 2000, p. 306.

[4] Regulile de procedura arbitrala ale Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei (RPA-CAB) reiau dispozitiile art. 344 C.proc.civ. („poate fi arbitru orice persoana fizica, de cetatenie romana, care are capacitatea deplina de exercitiu a drepturilor”) la care adauga „se bucura de o reputatie nestirbita si are o inalta calificare si experienta in domeniul dreptului comercial sau al relatiilor economice internationale” [art. 17 alin. (1)].

[5] Legea spaniola prevede ca arbitrul trebuie sa aiba profesie de avocat, iar legea din Venezuela dispune ca arbitrul trebuie sa fie comerciant.

– in extras –

.

Puteti citi articolul integral achizitionand revista tiparita pe

sau abonandu-va la revista in format electronic pe

 

.

.

–
Arbitrajul maritim

“Cartea dedicata arbitrajului maritim reprezinta un demers unic, chiar sui generis, dar pe deplin justificat, ce a aparut din necesitatea suplinirii lacunelor doctrinare, bibliografice si de jurisprudenta in aceasta materie, specifica activitatii comerciale din domeniul maritim” – Gabriel Mihai

–

–

–

–

–

–