Actul juridic in forma electronica – varietate a actului juridic

Din perspectiva teoriei generale a dreptului, actul juridic in forma electronica reprezinta o varietate a actului juridic adica reprezinta o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica ori stinge un raport juridic concret.

Ceea ce este diferit in cazul actului juridic in forma electronica este tocmai modalitatea specifica in care are loc aceasta manifestare de vointa. Daca in cazul actului juridic „clasic” manifestarea de vointa este exprimata, de regula, prin semnarea propriu-zisa a unui inscris pe un suport de hartie, in cazul actului juridic in forma electronica manifestarea de vointa se realizeaza intr-o modalitate specifica, respectiv prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Acest tip de inscris este corespondentul electronic al inscrisului pe suport material „clasic” (de exemplu, hartia).

Actul juridic in forma electronica din perspectiva diverselor ramuri de drept

Actele juridice difera intre ele in functie de raportul juridic concret care se naste, se modifica ori se stinge prin manifestarea de vointa. Astfel, fiecarei ramuri de drept ii corespunde, de principiu, cate o categorie distincta de acte juridice:

– actele civile, specifice ramurii de drept civil;
– actele administrative, specifice ramurii de drept administrativ;
– actele fiscale, specifice dreptului fiscal;
– actele de stare civila, specifice dreptului familiei; etc.

In acelasi mod se pune problema si in cazul actelor juridice in forma electronica: in functie de raportul juridic concret rezultat in urma manifestarii de vointa, actele juridice respective vor imbraca forme diferite:

– actele civile in forma electronica, specifice ramurii de drept civil;
– actele administrative in forma electronica, specifice ramurii de drept administrativ;
– actele fiscale in forma electronica, specifice dreptului fiscal;
– actele de stare civila in forma electronica, specifice dreptului familiei; etc.

Metoda de cercetare

Avand in vedere ca dreptul civil constituie dreptul comun in raport cu celelalte ramuri de drept, pentru claritatea demersului pedagogic, in continuare vom examina actul juridic in forma electronica indeosebi din aceasta perspectiva „civilista”; acolo unde situatia o va impune vom face necesarele distinctii impuse de ramura de drept specifica (spre exemplu in cazul facturilor fiscale emise in forma electronica).

Un argument in plus in sprijinul acestei abordari il constituie cadrul normativ pozitiv care reglementeaza actul juridic in forma electronica, in principal, din perspectiva ramurii dreptului civil.

Terminologie

In doctrina, practica judiciara si chiar in legislatie, expresia „act juridic in forma electronica”- ca, de altfel, si expresia de „act juridic” se intrebuinteaza cu doua sensuri:

a) Negotium (negotium iuris) – se desemneaza tocmai manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice, adica „operatiunea juridica”;
b) Instrumentum (instrumentum probationis) – se desemneaza „inscrisul constatator” al manifestarii de vointa adica suportul (in acest caz electronic) care consemneaza ori reda manifestarea de vointa exprimata.

Definitia generala

Actul juridic in forma electronica reprezinta o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica ori stinge un raport juridic concret, realizata prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

Elemente definitorii:

– prezenta unei manifestari de vointa, care sa provina de la un subiect de drept (persoana fizica ori persoana juridica);
– manifestarea de vointa trebuie exprimata cu intentia de a se produce efecte juridice;
– efectele juridice urmarite, prin manifestarea de vointa, pot consta in a da nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic concret; acest raport juridic concret poate fi, asa cum am aratat, specific unei anumite ramuri de drept (de exemplu, drept civil, drept administrativ, drept fiscal etc.);
– manifestarea de vointa se realizeaza prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

Definitia legala

Legea nr. 455/2001 defineste inscrisul in forma electronica ca fiind o colectie de date in forma electronica intre care exista relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

Observam o imprecizie terminologica: legiuitorul opereaza cu notiunea de „inscris” si nu „act juridic”. Din punct de vedere al stiintei dreptului, asa cum am aratat, notiunea de „inscris” evoca mai degraba instrumentul probator al „actului juridic” in sensul de instrumentum si nu operatiunea juridica in sine – negotium; insa, din continutul actului normativ evocat, legiuitorul foloseste notiunea de „inscris” in ambele sensuri, ceea ce ar fi impus pentru rigoare utilizarea notiunii de „act juridic”.

Definitia legala vizeaza mai degraba forma specifica pe care o imbraca manifestarea de vointa juridica decat continutul acesteia.

Elemente definitorii:

– manifestarea de vointa imbraca o forma specifica, respectiv electronica;
– forma electronica a manifestarii de vointa consta intr-o colectie de date intre care exista relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila; aceasta „colectie de date” difera de suportul clasic al actului juridic (forma scrisa a actului pe un suport de hartie);
– avand o forma de exprimare specifica – electronica – atunci si modul de acces la aceasta manifestare de vointa este diferit: in timp ce inscrisurile clasice sunt citite de oameni in mod direct, inscrisurile electronice sunt „citite” prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar;
– definitia legala nu distinge intre mijloacele tehnice care permit citirea inscrisului in forma electronica – inscrisul in forma electronica poate fi continut deopotriva de unitatile de stocare a memoriei din calculatoare personale ori telefoane mobile; sunt, asadar, astfel de inscrisuri: documentele electronice in format doc, pdf, txt, jpg etc., mesajele email, mesajele SMS, mesajele instantanee.

Un inscris, fie in forma clasica, fie in forma electronica, dobandeste relevanta din punct de juridic doar daca constituie o manifestare de vointa a unei persoane de a da nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic concret. Altfel spus, actul juridic respectiv trebuie „semnat” de catre autorul sau; semnatura unei persoane pe un act arata ca acea persoana isi insuseste acel act si isi asuma raspunderea – juridica in cazul nostru – pentru efectele acestuia. Strans legata de semnatura, ca modalitate de asumare a unui act juridic, este si stabilirea identitatii persoanei semnatare.

Aceasta manifestare de vointa insa nu se produce in mod abstract, ci se exteriorizeaza in timp si spatiu; in acest mod, timpul si spatiul capata conotatii juridice, relevante intr-un raport juridic concret.

Data incheierii unui contract are importanta din punct de vedere juridic pentru a se putea examina o serie de aspecte cum ar fi:

– se va stabili care regim juridic este aplicabil;
– persoanele care au incheiat actul aveau capacitatea juridica sa o faca;
– in cazul unui contract translativ de proprietate, se stabileste daca transmitatorul avea in patrimoniul sau bunul respectiv;
– se asigura opozabilitatea operatiunii juridice in raport cu tertii.

Locul incheierii actului juridic poate avea de asemenea relevanta juridica:

– se stabileste care este locul platii valabile din punct de vedere legal;
– se stabileste care este instanta de judecata competenta in caz de litigiu.

Aceasta problematica capata abordari specifice in spatiul virtual. Spre exemplu, in cazul transmiterii unui simplu email se pun o serie de probleme juridice, cum ar fi:

– cui apartine „semnatura”;
– cum „identificam” persoana care a transmis mesajul;
– cum stabilim daca acel email este „original” sau este o „copie”;
– cum stabilim „data si momentul de timp” la care a fost emis mesajul.

Tocmai aparitia unor astfel de probleme si mai ales rezolvarea lor practica au impus necesitatea reglementarii juridice nu numai a „inscrisului in forma electronica”, dar si a „semnaturii electronice”, a „certificatului digital” si a „marcii temporale”.

* * *

Pentru mai multe detalii, a se vedea

 

Dreptul internetului

Lucrarea constituie, din perspectiva academica, o reala noutate datorita institutiilor abordate, a structurii sale si indeosebi a caracterului integrator specific unei discipline stiin?ifice.
Si din punct de vedere metodologic lucrarea prezinta originalitate: fiecare capitol cuprinde cate un preambul in care sunt prezentate sintetic principalele notiuni juridice din perspectiva ramurii de drept specifice, astfel incat problematica abordata este accesibila si cititorilor care nu au cunostinte juridice.

–

–