Competenta jurisdictionala in actiunile privind obligatiile de intretinere

Autor: Teodora-Maria Bantas
Prep. univ. drd., Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti

Ca efect al intrarii in vigoare a Regulamentului (CE) nr. 4/2009 al Consiliului privind competenta, legea aplicabila,  recunoasterea si executarea hotararilor si cooperarea in materie de obligatii de intretinere, pe data de 18 iunie 2011, au fost inlocuite dispozitiile din Regulamentul Bruxelles I privitoare la competenta jurisdictionala, recunoasterea si dobandirea efectului executoriu al hotararilor pronuntate in materie de creante de intretinere.

Studiul de fata isi propune realizarea unei analize detaliate a regimului jurisdictional pe care Regulamentul nr. 4/2009 il instituie, care are ca obiect determinarea instantelor din statele membre ale Uniunii Europene avand competenta jurisdictionala de solutionare a cererilor intemeiate pe creante de intretinere, creante ce decurg din raporturi juridice de familie, rudenie, casatorie sau alianta. In acest sens, jurisdictia are un temei legal in regulile de competenta stabilite prin acest instrument european uniform sau un temei conventional, in acordurile atributive de competenta pe care partile raportului juridic obligational le pot incheia.

Aspecte generale

Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor si cooperarea in materie de obligatii de intretinere  contine norme speciale pentru solutionarea conflictelor de jurisdictie, in dispozitiile art. 3-14. Pe aceasta cale, legiuitorul european a urmarit crearea unui regim juridic uniform pentru determinarea organelor competente care pot sa solutioneze, la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, orice cerere/ actiune avand ca obiect obligatii de intretinere, care decurg din raporturi juridice de familie, rudenie, casatorie sau alianta.

Intra in aceasta categorie, de pilda, intretinerea datorata de parinti copiilor, in temeiul relatiei de filiatie, de bunici nepotilor, in temeiul rudeniei in linie directa, intretinerea pe care sotii si-o datoreaza reciproc in cursul casatoriei, ulterior pronuntarii separarii de corp, sau de fostii soti, ulterior desfacerii casatoriei prin pronuntarea divortului, intretinerea datorata in virtutea unei aliante, de exemplu, a unei uniuni ori a unor parteneriate inregistrate incheiate intre persoane de acelasi sex, ca institutie asimilata ori asemanatoare casatoriei.

Regulile de competenta jurisdictionala instituite de regulament au ca scop limitarea riscurilor ca partile la raportul juridic obligational sa se prezinte in fata unei instante dintr-un stat pe care acestea il agreeaza, pe de o parte, pentru ca este forul cel mai usor accesibil reclamantului, iar pe de alta parte, pentru ca astfel ar putea sa atraga aplicarea sistemului de drept cel mai favorabil intereselor acestuia. Scopul este, asadar, acela al eliminarii fenomenului de forum shopping.

In dispozitiile privind competenta jurisdictionala de solutionare a actiunilor in materia obligatiilor de intretinere, regulamentul foloseste notiunea de „instanta judecatoreasca”. Delimitarea sferei acestei notiuni este facuta in prevederile regulamentului din art. 2 alin. (2), printr-o calificare legala a notiunii, care stabileste cadrul legal in care se solutioneaza cereri privind obligatii de intretinere. Termenul de „instanta judecatoreasca” este interpretat in sens larg, incluzand autoritatile administrative ale statelor membre competente in aspecte referitoare la obligatiile de intretinere, cu conditia ca aceste autoritati sa ofere garantii in ceea ce priveste impartialitatea si dreptul partilor de a fi audiate si cu conditia ca hotararile pronuntate de acestea in temeiul legii statului membru in care isi au sediul:

(i) sa poata face obiectul unei cai de atac sau al unui control de catre o autoritate judiciara; si
(ii) sa aiba o forta si un efect similare cu cele ale unei hotarari a unei autoritati judiciare privind aceleasi aspecte.

In concluzie, au competenta jurisdictionala de solutionare a actiunilor care privesc obligatii de intretinere, nu numai instantele de judecata propriu-zise, in sensul de organ judiciar, ci si autoritatile administrative, insa numai in masura in care hotararile pronuntate de acestea prezinta garantii de obiectivitate, legalitate, se bucura de aceeasi forta si efecte juridice ca si hotararile organelor judiciare si pot fi supuse controlului jurisdictional al organelor judiciare.

In acest sens, spre exemplu, intra in sfera de aplicare a regulamentului si autoritatile cu atributii in domeniul protectiei copilului, daca acestea au dreptul de a adopta decizii asupra intretinerii datorate copilului de catre persoanele prevazute de lege.

Aceste autoritati administrative sunt enumerate in anexa X la regulament. Anexa se intocmeste si se modifica in conformitate cu procedura de gestionare mentionata la art. 73 alin. (2), la solicitarea statului membru in care este stabilita autoritatea administrativa vizata. Referitor la acest aspect, trebuie facuta trimitere la Regulamentul de punere in aplicare (UE) nr. 1142/2011  al Comisiei din 10 noiembrie 2011 de stabilire a anexelor X si XI la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor si cooperarea in materie de obligatii de intretinere. Potrivit anexei I la acest regulament, sunt stabilite autoritatile administrative avand competenta in aspecte referitoare la obligatiile de intretinere, in conformitate cu regulile de competenta din statele membre. Romania nu a formulat solicitari pentru inregistrarea vreunei autoritati administrative cu competenta in acest domeniu, astfel ca, in cazul Romaniei, competenta jurisdictionala este acordata in mod exclusiv instantelor judecatoresti.

Regulamentul stabileste, in mod exclusiv, competenta jurisdictionala de solutionare a cererilor din domeniul regulamentului, determinarea competentei materiale si a competentei teritoriale cazand in sarcina legiuitorului national al fiecarui stat membru.

Regulile de competenta instituite urmaresc sa realizeze uniformizarea dispozitiilor in materie de competenta jurisdictionala a instantelor statelor membre, pe de o parte, pentru a oferi partilor la raportul juridic obligational posibilitati cat mai avantajoase pentru a obtine satisfacerea si executarea creantelor lor, iar pe de alta parte, pentru a evita multiplicarea temeiurilor de competenta de drept international privat, privitoare la unul si acelasi raport juridic. De asemenea, regulamentul serveste la consolidarea protectiei juridice a persoanelor stabilite in statele Uniunii Europene, permitand, pe de o parte, reclamantului, identificarea cat mai usoara a instantelor in fata carora poate introduce o actiune intemeiata pe obligatiile de intretinere, iar pe de alta parte, paratului, sa anticipeze instanta in fata careia poate fi actionat.

Inainte de solutionarea pe fond a actiunii avand ca obiect creante de intretinere, instanta sesizata are obligatia de a-si verifica propria competenta, pentru a se evita procedarea la orice acte de judecata ori chiar la pronuntarea unei solutii in cauza, fara a exista competenta jurisdictionala. In acest sens, atunci cand instanta judecatoreasca dintr-un stat membru este sesizata intr-o cauza cu privire la care nu este competenta in temeiul prezentului regulament, aceasta isi declina, din oficiu, competenta.

–

Relatiile personale dintre soti in dreptul international privat

Cosmin Dariescu

Lucrarea Relatiile personale dintre soti in dreptul international privat isi propune sa studieze mecanismele juridice prin care, atat in Romania, cat si in strainatate, se stabileste sistemul de drept competent ss guverneze relatiile personale cu element de extraneitate dintre soti.

–

—

.
.
.
.
.