Hotararea Gaitanaru impotriva Romaniei
Decizia este prezentata in extras si adnotata de
Lector univ.dr. Radu Chirita in Curierul Judiciar nr. 8/2012, p. 455-456
CEDO, Sectia a III-a
Hotararea Gaitanaru impotriva Romaniei (plangerea nr. 26082/05) din 26 iunie 2012*
*Hotararea este disponibila la www.echr.coe.int, nefiind inca publicata in limba romana in vreo traducere oficiala
– in extras –
Reclamantul, fost director al Administratiei pietelor publice din Focsani a fost trimis in judecata de catre procurorii anti-coruptie pentru luare de mita, fiind acuzat ca ar fi acceptat diverse foloase de persoanele care inchiriat tarabe in piata, pentru a-i favoriza cu diverse prilejuri. Martorii audiati de catre procurori au afirmat ca au auzit ca reclamantul primea sume de bani in acest scop, insa nu l-au vazut niciodata primind bani sau alte foloase. Alti patru martori au sustinut ca au dat reclamantului diverse sume de bani, in biroul sau, fara ca nimeni sa fie de fata. Instanta de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infractiunea de luare de mita, considerand-se ca nu s-a probat cu certitudine comiterea infractiunii de catre reclamant. Instanta a considerat ca, dat fiind ca declaratiile celor patru martori nu se pot corobora cu alte probe, aceste declaratii sunt insuficiente pentru a rasturna prezumtia de nevinovatie. Reclamantul a fost condamnat pentru alte infractiuni – abuz in serviciu si infractiuni de fals.
D.N.A. a formulat apel contra acestei solutii, apel respins de Curtea de Apel Bacau. Instanta de apel a considerat ca declaratiile celor patru martori nu pot justifica comiterea infractiunii, in conditiile in care acestea sunt contradictorii, astfel incat nu sunt credibile. Recursul D.N.A. a fost admis de I.C.C.J. Instanta Suprema a decis ca din probele de la dosar rezulta toate elementele de existenta ale infractiunii de luare de mita, preluand aproape integral starea de fapt expusa in rechizitoriu. Reclamantul a fost condamnat la patru ani de inchisoare.
Considerand i s-a incalcat dreptul la un proces penal echitabil, reclamantul a sesizat Curtea cu o plangere vizand art. 6 din Conventie. Plangerea sa a fost admisa, constatandu-se violarea dreptului la un proces echitabil. Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a reamintit faptul ca modalitatea de aplicare a art. 6 in fata instantelor din apel sau recurs depinde de caracteristicile procedurii in caile de atac. Atunci cand instanta de recurs se pronunta numai in drept, absenta unei proceduri publice, inclusiv a audierii martorilor, nu este contrara prevederilor art. 6. In schimb, atunci cand procedura interna permite instantei de recurs reaprecierea probelor si a starii de fapt stabilite de instantele inferioare, art. 6 se aplica integral si in fata acestora.
Raportand-se la sistemul roman, Curtea a observat ca instanta de recurs are posibilitatea, potrivit dispozitiilor procedurale interne, sa reaprecieze probele administrate si nu este tinuta de starea de fapt retinuta de instantele de fond. In speta, Curtea a constatat ca instanta de recurs s-a pronuntat aproape exclusiv asupra starii de fapt, retinand o stare de fapt complet opusa celei retinute de instantele inferioare. Pentru a pronunta condamnarea reclamantului, I.C.C.J. nu a oferit o alta interpretare a legii materiale ori procesuale, ci numai o alta viziune asupra probelor administrate, socotind ca martorii care au sustinut vinovatia reclamantului au spus adevarul, contrar celor retinute de instanta de fond si cea de apel, care au avut dubii cu privire la veridicitatea acelor declaratii. Pentru a pronunta o astfel de solutie, judecatorii din recurs nu au procedat la reaudierea martorilor, ci s-au folosit doar de declaratiile acestora consemnate la dosarul cauzei. In viziunea Curtii, reinterpretarea probelor testimoniale fara ca martorii sa fie reaudiati si fara ca judecatorii Inaltei Curti sa poate aprecia veridicitatea lor in mod direct reprezinta o atingere grava a dreptului la aparare al reclamantului.
Cu privire la aceasta omisiune, Curtea a mai subliniat faptul ca ea este contrara si dreptului intern, intrucat art. 385^16 C.proc.pen. obliga instanta de recurs care caseaza o hotarare si retine cauza spre rejudecare sa fixeze un termen de judecata cu privire la fondul cauzei si sa stabileasca care probe vor fi administrate cu acest prilej. Or, in speta, Inalta Curte a omis sa aplice aceste dispozitii, fara macar a oferi vreo explicatie acestei omisiuni.
–
Conventia europeana a drepturilor omului. Comentarii si explicatii. Editia 2
Editia a doua a lucrarii Conventia europeana a drepturilor omului. Comentarii si explicatii incearca sa ofere intr-un singur volum, intr-o maniera mai sintetica si intr-o varianta mai compacta, un instrument cat mai actual si mai usor de folosit pentru a determina normele juridice europene privitoare la protectia drepturilor fundamentale, cu scopul ca implementarea acestora in sistemul de drept roman sa fie realizata rapid si eficace.
–
—
–
