CEDO. Cauza Valean impotriva Romaniei
In Monitorul Oficial nr. 657 din 17 septembrie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului din data de 24 ianuarie 2012 in cauza Ioan-Valean Codarcea impotriva Romaniei.
Reclamantul s-a plans in baza articolului 6 § 1 din Conventie si a articolului 14, luat impreuna cu articolul 1 din Protocolul nr. 1, de faptul ca Inalta Curte de Casatie si Justitie i-a refuzat drepturile stipulate de Legea nr. 309/2002, in timp ce aceeasi Curte a admis cereri similare depuse de reclamanti care se aflau in aceeasi situatie ca si el. De asemenea, in baza articolului 4 din Conventie, reclamantul s-a plans de faptul ca a fost obligat sa lucreze in tabere de munca in perioada 1953–1956.
Printr-o scrisoare din data de 14 februarie 2011, Guvernul a informat Curtea despre propunerea de a da o declaratie unilaterala referitoare la solutionarea problemei aparute in urma acestei cauze. In plus, a solicitat Curtii sa radieze cererea, conform articolului 37 din Conventie.
Guvernul declara – prin intermediul acestei declaratii unilaterale – ca recunoaste incalcarea articolului 6 § 1 din Conventie, in ceea ce priveste dreptul reclamantului la un proces echitabil si a articolului 14, luat impreuna cu articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, prin Hotararea nr. 3.825 din 17 iunie 2005, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Guvernul este pregatit sa plateasca solicitantului, ca si satisfactie echitabila, suma de 5.000 EURO (cinci mii euro), suma considerata rezonabila in lumina jurisprudentei Curtii.
Aceasta suma este acordata pentru acoperirea tuturor prejudiciilor, precum si a costurilor si cheltuielilor si este scutita de orice impozit aplicabil. Aceasta suma se va plati in lei romanesti la cursul valutar din data efectuarii platii in conturile personale ale reclamantului, in termen de 3 luni de la data notificarii deciziei luate in baza articolului 37 § 1 din Conventie.
In cazul in care aceasta suma nu va fi platita in perioada mentionata, Guvernul se obliga sa plateasca o dobanda, incepand cu data expirarii acelei perioade si pana la executare, la o rata egala cu rata de creditare marginala a Bancii Centrale Europene pe perioada lipsa, plus 3 procente.
Prin urmare, Guvernul invita respectuos Curtea sa dispuna ca analiza acestei cereri nu mai este justificata si sa radieze cererea din lista sa de cazuri, in conformitate cu articolului 37 § 1 (c) din Conventie.
Intr-o scrisoare din data de 16 martie 2011, reclamantul a apreciat ca suma mentionata in declaratia Guvernului este inacceptabil de mica.
Facand referire la articolul 4 din Conventie, solicitantul s-a plans de faptul ca a fost fortat sa munceasca in tabere de munca in anii 1950.
Curtea reaminteste faptul ca prezenta Conventie nu se aplica cu privire la evenimentele care au avut loc inainte de intrarea sa in vigoare pentru un stat membru.
Curtea a luat in considerare termenii declaratiei unilaterale a intimatului in ceea ce priveste cererile reclamantului in baza articolului 6 § 1 din Conventie si a articolului 14, luat impreuna cu articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;
Curtea a decis radierea cererii din lista sa de cauze intrucat aceasta face referire la plangerile de mai sus, conform articolului 37 § 1 (c) din Conventie si a declarat restul cererii inadmisibil.
