Afla care sunt recomandarile CJUE referitoare la efectuarea trimiterilor preliminare

In Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C 338/1 din data de 6 noiembrie 2012 au fost publicate recomandarile Curtii de Justitie a UE in atentia instantelor nationale, referitoare la efectuarea trimiterilor preliminare.

In cadrul recomandarilor se arata, printre altele:

Competenta Curtii in materie preliminara

Trimiterea preliminara reprezinta un mecanism fundamental al dreptului Uniunii Europene, care este menit sa confere instantelor statelor membre mijloacele de a asigura o interpretare si o aplicare uniforme a acestui drept in cadrul Uniunii.

Rolul Curtii in cadrul procedurii preliminare

Rolul Curtii in cadrul procedurii preliminare este acela de a oferi o interpretare a dreptului Uniunii sau de a se pronunta cu privire la validitatea acestuia, iar nu de a aplica acest drept la situatia de fapt care face obiectul procedurii principale.

Acest rol revine instantei nationale si, prin urmare, Curtea nu este competenta sa se pronunte cu privire la probleme de fapt ivite in cadrul litigiului principal si nici sa solutioneze eventuale divergente de opinii in interpretarea sau aplicarea normelor de drept national.

Pe de alta parte, atunci cand se pronunta asupra interpretarii sau validitatii dreptului Uniunii, Curtea incearca sa ofere un raspuns util pentru solutionarea litigiului principal, insa instanta de trimitere este cea careia ii revine sarcina de a deduce consecintele concrete din raspunsul Curtii, inlaturand, daca este cazul, aplicarea normei nationale in discutie.

Decizia de a efectua o trimitere preliminara

Potrivit articolului 267 TFUE, orice instanta a unui stat membru, in masura in care trebuie sa se pronunte in cadrul unei proceduri menite sa conduca la o decizie cu caracter jurisdictional, poate, in principiu, sa sesizeze Curtea cu o cerere de decizie preliminara.

Calitatea de instanta este interpretata de Curte ca o notiune autonoma a dreptului Uniunii, Curtea tinand seama, in aceasta privinta, de un ansamblu de factori, precum originea legala a organului care a sesizat-o, caracterul sau permanent, caracterul obligatoriu al competentei sale, caracterul contradictoriu al procedurii, aplicarea de catre acel organ a normelor de drept, precum si independenta sa.

Decizia de sesizare a Curtii cu titlu preliminar apartine in exclusivitate instantei nationale, indiferent de imprejurarea daca partile din litigiul principal si-au exprimat sau nu si-au exprimat dorinta in aceasta privinta.

Trimiterea in interpretare

In conformitate cu dispozitiile articolului 267 TFUE, orice instanta dispune de prerogativa de a adresa Curtii o cerere de decizie preliminara referitoare la interpretarea unei norme a dreptului Uniunii in cazul in care apreciaza ca o astfel de decizie ii este necesara pentru solutionarea litigiului cu care a fost sesizata.

Cu toate acestea, o instanta ale carei decizii nu sunt supuse vreunei cai de atac in dreptul intern este obligata sa sesizeze Curtea cu o astfel de cerere, cu exceptia cazului in care exista deja o jurisprudenta in materia respectiva (iar in contextul eventual nou nu exista nicio indoiala reala cu privire la posibilitatea de a aplica in speta aceasta jurisprudenta) sau a cazului in care interpretarea corecta care trebuie data normei de drept in cauza este evidenta.

Astfel, o instanta nationala poate, in special in situatia in care se considera suficient de lamurita de jurisprudenta Curtii, sa decida ea insasi cu privire la interpretarea corecta a dreptului Uniunii si cu privire la aplicarea acestuia la situatia de fapt pe care o constata. Cu toate acestea, o trimitere preliminara se poate dovedi deosebit de utila atunci cand se ridica o noua problema de interpretare care prezinta un interes general pentru aplicarea uniforma a dreptului Uniunii sau atunci cand jurisprudenta existenta nu pare a fi aplicabila unei situatii de fapt inedite.

Pentru a permite Curtii sa identifice corect obiectul litigiului principal si chestiunile ridicate de acesta, este util ca instanta nationala sa expuna, pentru fiecare dintre intrebarile adresate, motivele pentru care interpretarea solicitata este necesara pentru solutionarea cauzei cu care a fost investita.

Momentul adecvat pentru a efectua o trimitere preliminara

Instanta nationala poate adresa Curtii o cerere de decizie preliminara de indata ce constata ca, pentru a solutiona cauza cu care a fost investita, este necesara o decizie asupra interpretarii sau a validitatii dreptului Uniunii. Instanta nationala este, astfel, cea mai in masura sa aprecieze in ce etapa a procedurii se impune adresarea respectivei cereri.

Cu toate acestea, este indicat ca decizia de a efectua o trimitere preliminara sa fie luata intr-o etapa a procedurii in care instanta de trimitere este in masura a defini cadrul juridic si factual al cauzei, astfel incat Curtea sa dispuna de toate elementele necesare pentru a verifica, eventual, daca dreptul Uniunii este aplicabil in litigiul principal.

In vederea unei bune administrari a justitiei, poate fi de asemenea indicat ca trimiterea sa fie efectuata in urma unei dezbateri contradictorii.

Efectele trimiterii preliminare asupra procedurii nationale

Desi instanta nationala ramane competenta in ceea ce priveste luarea de masuri asiguratorii, mai ales in cadrul unei trimiteri in aprecierea validitatii (a se vedea punctul 17 de mai sus), depunerea unei cereri de decizie preliminara determina totusi suspendarea procedurii nationale pana la momentul la care Curtea se pronunta.

In vederea bunei desfasurari a procedurii preliminare in fata Curtii si pentru a mentine efectul sau util, revine instantei de trimitere sarcina de a avertiza Curtea in legatura cu orice incident procedural susceptibil sa aiba o incidenta asupra sesizarii sale si in special cu privire la admiterea unor noi parti in procedura nationala.