RIL admis. Incompatibilitate judecator. Procedura speciala instituita de art. 320^1

In Monitorul Oficial nr. 820 din 6 decembrie 2012 a fost publicata Decizia 17/2012 a ICCJ privind recursul in interesul legii formulat de catre procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ in privinta unor aspecte legate de aplicabilitatea art. 320¹ din Codul de procedura penala.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prin sesizarea nr. 17.176/3848/III-5/2012, pentru a se stabili daca judecatorul care a judecat cauza prin aplicarea dispozitiilor art. 320¹ din Codul de procedura penala cu privire la unii dintre inculpati devine sau nu incompatibil, conform art. 47 alin. (2) din Codul de procedura penala, sa solutioneze actiunea penala si civila cu privire la ceilalti inculpati, in ipoteza in care trimiterea in judecata a tuturor inculpatilor s-a facut prin acelasi rechizitoriu, pentru infractiuni intre care exista stare de conexitate sau indivizibilitate.

Intr-o prima orientare a practicii, unele instante au considerat ca judecatorul care a solutionat cauza prin aplicarea procedurii simplificate, prevazuta de art. 320¹din Codul de procedura penala, este incompatibil, intrucat si-a exprimat parerea referitoare la solutia care s-ar putea pronunta in cauza respectiva privindu-i pe ceilalti inculpati, si, in consecinta, au admis cererile de abtinere formulate in temeiul art. 47 alin. 2 dinCodul de procedura penala.

Intr-o a doua orientare a practicii, alte instante au apreciat ca judecatorul nu este incompatibil, potrivit dispozitiilor art. 47 alin. 2 din Codul de procedura penala, sa judece cauza disjunsa.

Opinia procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in sensul orientarii jurisprudentiale potrivit careia judecatorul care a judecat cauza prin aplicarea art. 320¹ din Codul de procedura penala cu privire la unii dintre inculpati nu este incompatibil, potrivit dispozitiilor art. 47 alin. 2 din Codul de procedura penala sa solutioneze actiunea penala si civila cu privire la ceilalti inculpati, in ipoteza in care trimiterea in judecata a tuturor inculpatilor s-a facut prin acelasi rechizitoriu, pentru infractiuni intre care exista stare de conexitate sau indivizibilitate.

Raportul asupra recursului in interesul legii

Solutia preconizata. Proiectul de solutie propus prin raportul intocmit in cauza vizeaza cea de-a doua solutie identificata in examenul jurisprudential, lipsa incompatibilitatii, si decurge din modul in care Inalta Curte de Casatie si Justitie a dezvoltat anterior conceptul de impartialitate, in aplicarea art. 47 dinCodul de procedura penala, cu privire la judecatorul care a solutionat cauze intre care exista legatura.

Recursurile in interesul legii cu privire la conceptul de judecator care s-a pronuntat anterior

Criteriile fata de care se analizeaza impartialitatea judecatorului au fost dezvoltate in mai multe recursuri in interesul legii. Recursurile in interesul legii, in materie civila si penala, au analizat respectarea dreptului de acces la un tribunal impartial in cazul in care acelasi judecator dispune masuri in cauze intre care exista identitate de parti sau in cazul in care acelasi judecator dispune masuri anterioare in dosar, care afecteaza solutionarea cauzei (recurs/contestatie in anulare sau revizuire; incheierea de schimbare a incadrarii juridice/hotararea pe fondul cauzei; incheierea de retinere a cauzei spre judecare, in urma admiterii plangerii indreptate impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere in judecata/hotararea pe fondul cauzei).

Prezentul recurs in interesul legii pune in discutie impartialitatea judecatorului care se pronunta in cauze intre care exista conexitate sau indivizibilitate.

Considerentele deciziilor anterioare au pus bazele standardului de evaluare a impartialitatii: simplul fapt ca un judecator solutioneaza dosare cu privire la aceleasi persoane nu atrage incompatibilitatea acestuia.

Judecatorul nu este incompatibil (nu se incalca dreptul la un tribunal impartial) atunci cand noua hotarare nu se bazeaza pe sentinta sau pe masura dispusa anterior de acelasi judecator pentru a stabili vinovatia sau nevinovatia persoanei in cauza.

Astfel, judecatorul care solutioneaza fondul cauzei nu devine incompatibil sa solutioneze cererea de revizuire sau contestatia in anulare, schimbarea incadrarii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instantei, prin incheiere pronuntata de judecator inainte de solutionarea cauzei, nu poate presupune, prin ea insasi, exprimarea parerii sale cu privire la solutia ce ar putea fi data in cauza, dar judecatorul care, prin incheiere, admite plangerea, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si retine cauza spre judecare, apreciind ca probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil sa solutioneze fondul acesteia, deoarece (…) in asemenea situatii, se pronunta indirect asupra solutiei ce trebuie adoptata in acea cauza, ceea ce creeaza (…) un motiv de incompatibilitate, prevazut in art. 47 alin. 2 dinCodul de procedura penala.

Procedura prevazuta la art. 320¹dinCodul de procedura penala.

Criteriul cu privire la evaluarea incompatibilitatii, asa cum decurge din jurisprudenta, presupune o evaluare obiectiva adaptata specificului procedurii analizate, si anume sa se stabileasca daca un observator impartial ar putea considera ca solutionarea de catre un judecator a cauzei referitoare la unul dintre membrii unei pluralitati de faptuitori il face pe acel judecator incompatibil sa judece dosarul referitor la ceilalti membri ai grupului.

Totodata trebuie avut in vedere specificul procedurii prevazute la art. 320¹din Codul de procedura penala, care presupune ca judecatorul evalueaza existenta vinovatiei persoanei care solicita aplicarea acestui text de lege din perspectiva probelor administrate la urmarire penala si nu doar achieseaza la manifestarea de vointa a inculpatului in cauza.

Analiza criteriilor

Hotararea de condamnare a unui participant nu afecteaza impartialitatea judecatorului in solutionarea cauzei privindu-i pe ceilalti participanti, avand in vedere caracterul personal al raspunderii penale. Impartialitatea presupune absenta prejudecatii in solutionarea unei cauze.

Ipoteza de incompatibilitate reglementata de art. 47 din Codul de procedura penala are ca fundament suspiciunea care rezulta din exprimarea anticipata, in cursul judecarii dosarului conform art. 320¹din Codul de procedura penala cu privire la unul dintre inculpati, a parerii asupra solutiei ce ar putea fi data cu privire la un altul (de condamnare, de achitare, de incetare a procesului penal in prima instanta, de admitere sau respingere a apelului sau recursului de instantele superioare, atunci cand aplicarea art. 320¹din Codul de procedura penala intervine intr-o cale de atac).

Procedura prevazuta la art. 320¹ din Codul de procedura penala presupune o analiza a conditiilor in care recunoasterea vinovatiei proprii produce efectele prevazute de lege, astfel ca probele administrate in faza de urmarire penala fata de persoana care solicita aplicarea acestei proceduri sunt suficiente pentru a permite stabilirea unei pedepse pentru fapta proprie, ceea ce inlatura posibilitatea ca instanta de judecata sa se refere la vinovatia persoanelor fata de care cercetarea judecatoreasca va continua in cauza disjunsa.

In situatia trimiterii in judecata a mai multor inculpati, instanta are de evaluat vinovatia fiecaruia dintre ei, ceea ce exclude de jure antepronuntarea judecatorului cu privire la vinovatia unui inculpat in evaluarea vinovatiei altuia.

Chiar daca actiunea penala este indivizibila, extinzandu-se asupra tuturor celor care au participat la comiterea infractiunii, caracterul personal al actiunii penale subzista, ca o consecinta a caracterului personal al raspunderii penale.

In consecinta, in faza de urmarire penala, actiunea penala, ca modalitate juridica prin care conflictul de drept nascut din savarsirea unei infractiuni este adus in fata organelor judiciare, presupune o evaluare in raport cu fiecare persoana a temeiului de angajare a raspunderii penale (art. 235 dinCodul de procedura penala).

La randul sau, cercetarea judecatoreasca presupune o evaluare individuala a vinovatiei fiecarei persoane trimise in judecata, instanta pronuntandu-se prin sentinta asupra invinuirii aduse inculpatului. Chiar in caz de indivizibilitate sau conexitate intre infractiunile pentru care sunt trimisi in judecata mai multi inculpati, dintre care doar unul solicita solutionarea cauzei potrivit art. 320¹din Codul de procedura penala, in motivarea hotararii fata de acesta instanta nu are temei pentru a face referiri cu privire la vinovatia inculpatilor pentru care cauza a fost disjunsa, avand in vedere lipsa cercetarii judecatoresti de natura a clarifica existenta vinovatiei.

Astfel , ICCJ a decis admiterea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta:

Judecatorul care a solutionat cauza conform procedurii prevazute de art. 320¹din Codul de procedura penala cu privire la unii dintre inculpati nu devine incompatibil sa judece actiunea penala si civila cu privire la ceilalti inculpati, in ipoteza in care trimiterea in judecata a tuturor inculpatilor s-a facut prin acelasi rechizitoriu, pentru infractiuni intre care exista stare de conexitate sau indivizibilitate.

Judecatorul devine incompatibil doar daca in considerentele hotararii pronuntate conform art. 320¹din Codul de procedura penala si-a exprimat parerea cu privire la solutia ce ar putea fi data in cauza disjunsa.