CEDO. Cuza Lipanescu si altii impotriva Romaniei

In Monitorul Oficial nr. 831 din 11 decembrie 2012 a fost publicata Hotararea CEDO din 27 septembrie 2011, in cauza Lipanescu si altii impotriva Romaniei.

La originea cauzelor se afla 7 cereri (nr. 17.139/04, 19.852/04, 36.487/04, 45.197/04, 14.391/05, 1.359/06 si 50.718/06) indreptate impotriva Romaniei, prin care resortisantii acestui stat (reclamantii) au sesizat Curtea in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

Reclamantii sunt resortisanti romani care au obtinut hotarari judecatoresti in favoarea lor in diverse proceduri civile referitoare la diverse bunuri. Aceste decizii definitive au fost anulate printr-un recurs in anulare introdus de procurorul general al Romaniei.

Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie

Cu privire la admisibilitate

1. Cererea nr. 36.487/04

Guvernul invoca exceptia nerespectarii termenului de 6 luni. Acesta subliniaza ca hotararea interna definitiva a fost pronuntata de Curtea Suprema de Justitie la 22 septembrie 2003, dar ca prezenta cerere a fost introdusa aproape un an mai tarziu, si anume la 6 septembrie 2004.

Analiza dosarului indica faptul ca, tinand seama de problemele de comunicare intre instantele romane, reclamantul a avut posibilitatea de a-si consulta dosarul abia incepand cu 23 martie 2004. Avand in vedere ca prezenta cerere a fost introdusa la 6 septembrie 2004, Curtea constata ca termenul de 6 luni a fost respectat.

2. Cererea nr. 14.391/05

Guvernul sustine ca doar prima reclamanta poate pretinde ca este victima in sensul art. 34 din Conventie, deoarece este singura care a participat la procedura care face obiectul prezentului dosar.

Reclamantii sustin ca al doilea reclamant, sotul primei reclamante, poate pretinde ca este victima in sensul art. 34 din Conventie, deoarece a fost afectat de solutia justitiei romane in mod similar sotiei acestuia (a se vedea Amuur impotriva Frantei, 25 iunie 1996, pct. 36, Culegere de hotarari si decizii 1996-III).

Curtea observa ca al doilea reclamant nu a participat in niciun moment la procedura in fata instantelor romane si, prin urmare, nu s-a prevalat de actiunile existente in legislatia romaneasca. Avand in vedere jurisprudenta sa cu privire la acest aspect [Caraher impotriva Regatului Unit (dec.), nr. 24.520/94, CEDO 2000-I], Curtea considera ca este necesar sa admita exceptia preliminara invocata de Guvern in ceea ce priveste absenta calitatii de victima a celui de-al doilea reclamant.

Rezulta ca, in masura in care a fost introdusa de al doilea reclamant, Cererea nr. 14.391/05 este incompatibila ratione personae cu dispozitiile Conventiei.

3. Cererea nr. 1.359/06

Guvernul sustine ca reclamanta nu poate pretinde ca este victima unei incalcari a drepturilor sale garantate de Conventie si de protocoalele la Conventie, deoarece statul nu a obtinut inca inscrierea dreptului sau in cartea funciara.

Curtea remarca faptul ca, in speta, hotararea Inaltei Curti de Casatie si Justitie din 20 octombrie 2005 este opozabila reclamantei si, de altfel, statul a solicitat inscrierea dreptului sau de proprietate in registrul funciar. In consecinta, nu numai ca statul nu a recunoscut si reparat incalcarea pretinsa, dar intentioneaza sa asigure efecte depline hotararii in cauza (a contrario, Popescu impotriva Romaniei, nr. 38.360/97, pct. 26–27, 25 noiembrie 2003).

In orice caz, Curtea observa ca, in cauza, capetele de cerere ale reclamantei nu se limiteaza la ingerinta, prin hotararea Inaltei Curti, in dreptul sau de proprietate, ci se refera, de asemenea, la incalcarea art. 6 § 1 din Conventie prin aceeasi hotarare. Or, reclamanta poate pretinde in mod incontestabil ca este victima anularii unei hotarari judecatoresti definitive in favoarea sa (Popescu, citata anterior, pct. 28).

Prin urmare, este necesar sa se respinga exceptia Guvernului.

4. Cererea nr. 50.718/06

Guvernul pretinde ca la 27 octombrie 2009 reclamantii au incheiat o tranzactie prin care au cumparat imobilul in litigiu si ca, din acest motiv, nu mai pot sustine ca sunt victime in sensul art. 34 din Conventie.

Curtea remarca, in primul rand, ca reclamantii au incheiat tranzactia in cauza ca urmare a unor actiuni de evacuare introduse de terti.

De asemenea, Curtea observa ca statul nu a recunoscut si reparat incalcarea, dar ca hotararea prin care reclamantii au pierdut posesia casei lor a produs efecte depline (a contrario, Popescu impotriva Romaniei, citata anterior, pct. 26 si 27). Curtea observa, in continuare, ca capetele de cerere ale reclamantei nu se limiteaza la ingerinta, prin hotararea Inaltei Curti, in dreptul sau de proprietate, ci se refera, de asemenea, la incalcarea art. 6 § 1 din Conventie prin aceeasi hotarare. Or, reclamantii pot pretinde in mod incontestabil ca sunt victime ale anularii unei hotarari judecatoresti definitive in favoarea lor (Popescu, citata anterior, pct. 28).

Prin urmare, este necesar sa se respinga exceptia Guvernului.

Concluzie

Curtea constata, de altfel, ca aceste cereri nu sunt in mod vadit nefondate, in sensul art. 35 § 3 din Conventie. Curtea subliniaza ca acestea nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarate admisibile.

Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie

Prejudiciu

In prezentele cauze, Curtea reaminteste faptul ca a concluzionat ca a existat o incalcare a art. 6 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, datorita anularii hotararilor judecatoresti definitive prin care li s-au recunoscut reclamantilor valorile patrimoniale, ca urmare a recursului in anulare formulat de procurorul general.

In prezentele cauze, Curtea observa ca, in temeiul hotararii pronuntate in cadrul recursului in anulare, reclamantii au fost obligati sa restituie statului roman diverse sume de bani sau imobile. In consecinta, Curtea considera ca, in cazul in care statul parat nu va proceda la o astfel de restituire in termen de 6 luni de la pronuntarea prezentei hotarari, acesta va fi obligat sa plateasca reclamantilor, cu titlu de prejudiciu material, valoarea actuala a bunurilor in litigiu

Astfel, in unanimitate, Curtea:

• hotaraste sa conexeze cererile;
• declara Cererea nr. 14.391/05 inadmisibila in masura in care a fost introdusa de al doilea reclamant;
• declara cererile admisibile pentru celelalte capete de cerere;
• declara ca au fost incalcate art. 6 § 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

Sursa: Infolegal