CEDO. Cauza Ieremeiov impotriva Romaniei nr. 1

In Monitorul Oficial nr. 846 din 14 decembrie 2012 a fost publicata Hotararea CEDO din 24 noiembrie 2009 in Cauza Ieremeiov impotriva Romaniei nr. 1.

Reclamantul a pretins, in special, ca procedura penala pornita impotriva sa pentru calomnie a fost inechitabila si ca impunerea unei amenzi si a unei obligatii de a plati pentru prejudiciu moral i-au incalcat dreptul la libertatea de exprimare.

Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 § 1 din conventie

Reclamantul s-a plans ca tribunalul nu a asigurat un proces echitabil, deoarece a reexaminat cauza si i-a inrautatit situatia fara sa il asculte sau sa ii permita sa aduca probe in apararea sa.

Cu privire la admisibilitate

Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 din conventie. De asemenea, Curtea constata ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.

Cu privire la fond – Motivarea Curtii

Pentru a stabili daca o sanctiune penala a fost pronuntata impotriva unei persoane in sensul strict al conventiei, Curtea aplica asa-numitul „criteriu Engel“, reafirmat cel mai recent in Jussila impotriva Finlandei [(GC), nr. 73.053/01, pct. 30–31, CEDO 2006-XIV] si Sergey Zolotukhin impotriva Rusiei [(GC), nr. 14.939/03, pct. 53, 10 februarie 2009]. Curtea reitereaza, in special, ca lipsa de severitate a sanctiunii impuse nu poate elimina o fapta din sfera penalului.

Aplicand aceste principii faptelor din prezenta cauza, Curtea constata de la bun inceput ca hotararea pronuntata de tribunal, prin care reclamantul era obligat la plata unei amenzi administrative, este echivalenta cu o „condamnare penala“ in sensul autonom al conventiei.

In special, Curtea observa ca infractiunea savarsita de reclamant a intrat sub incidenta legii penale romane. In ceea ce priveste natura infractiunii, Curtea observa ca dispozitiile relevante din Codul penal erau indreptate mai degraba catre toti cetatenii decat catre un grup avand un statut special si ca infractiunea respectiva il facea pe cel care o savarsea sa fie pasibil de sanctiuni destinate sa pedepseasca si sa descurajeze [a se vedea Ezeh si Connors impotriva Regatului Unit (GC), nr. 39.665/98 si 40.086/98, pct. 104, CEDO 2003-X; Öztürk impotriva Germaniei, 21 februarie 1984, pct. 52, seria A nr. 73; Anghel impotriva Romaniei, nr. 28.183/03, pct. 51, 4 octombrie 2007; si Zolotukhin, citata anterior, pct. 55].

In circumstante similare celor din prezenta cauza, Curtea a stabilit ca, atunci cand o instanta de apel este sesizata sa se pronunte cu privire la o cauza in fapt si in drept si sa faca o evaluare completa a chestiunii vinovatiei sau inocentei reclamantului, aceasta nu poate, in vederea unui proces echitabil, sa stabileasca in mod corespunzator aspectele respective fara o evaluare directa a probelor aduse in persoana de catre inculpat (a se vedea Constantinescu impotriva Romaniei, nr. 28.871/95, pct. 55, CEDO 2000-VIII).

In speta, tribunalul a reexaminat faptele cauzei. In cursul reexaminarii, acesta nu a administrat probe propuse de reclamant si nici nu i-a permis sa isi pregateasca sau sa isi sustina apararea. Faptul ca a adresat instantei ultimul cuvant in calitate de inculpat nu poate echivala cu exercitarea dreptului sau de a fi ascultat de instanta in timpul procesului (a se vedea Constantinescu, citata anterior, pct. 58).

In plus, instanta a audiat partile doar cu privire la admisibilitatea apelurilor si nu l-a informat pe reclamant cu privire la intentia sa de a casa hotararea judecatoriei si de a reexamina fondul acuzatiei. Curtea considera ca, in vederea unui proces echitabil, o instanta nu poate sa caseze o hotarare precedenta si sa reevalueze probele fara sa informeze in mod corespunzator partile interesate si sa le acorde posibilitatea de a-si prezenta argumentele.

Lipsa audierii inculpatului in persoana este si mai dificil de impacat cu cerintele unui proces echitabil in circumstantele specifice ale prezentei cauze, din moment ce instanta a facut o evaluare a elementului subiectiv al pretinsei infractiuni, si anume intentia reclamantului de a denigra.

Din aceste motive, Curtea considera ca tribunalul nu a acordat reclamantului posibilitatea de a se apara.

Curtea a luat act de modificarile survenite in legislatia interna care par sa aduca procedura penala mai aproape de cerintele conventiei cu privire la acest aspect (a se vedea supra, pct. 20). Cu toate acestea, modificarile respective au avut loc in 2006 si, astfel, nu sunt relevante pentru prezenta cauza.

Consideratiile precedente sunt suficiente pentru a permite Curtii sa concluzioneze ca, prin casarea hotararii judecatoriei si reexaminarea fondului acuzatiei impotriva reclamantului, fara sa evalueze probele aduse de acesta si fara sa ii permita acestuia sa se apere, tribunalul nu a respectat cerintele unui proces echitabil.

Prin urmare, a fost incalcat art. 6 § 1 din conventie.

Cu privire la pretinsa incalcare a art. 10 din conventie

Reclamantul s-a plans ca, prin constatarea conform careia a savarsit infractiunea de calomnie si prin obligarea la plata unei amenzi administrative si de daune morale, tribunalul i-a incalcat dreptul la libertatea de exprimare.

Cu privire la admisibilitate

Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 din conventie. De asemenea, Curtea constata ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.

Cu privire la celelalte pretinse incalcari ale conventiei

In cele din urma, in temeiul art. 13 din conventie, reclamantul s-a plans ca legislatia interna nu prevedea cai de atac eficiente pentru pretinsele incalcari ale art. 6 § 1 si art. 10 din conventie.

Cu toate acestea, avand in vedere toate elementele de care dispune si in masura in care este competenta sa se pronunte cu privire la aspectele invocate, Curtea considera ca acestea nu indica nicio aparenta incalcare a drepturilor si a libertatilor stabilite in conventie sau in protocoalele la aceasta.
Rezulta ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins in conformitate cu art. 35 § 3 si 4 din conventie.

Cu privire la aplicarea art. 41 din conventie

Reclamantul a solicitat 25.000 EUR pentru prejudiciul moral cauzat de sanctiunea pretins nedreapta care i-a fost impusa in urma unui proces inechitabil.

Curtea acorda reclamantului 3.000 EUR pentru prejudiciul moral.

Astfel, in unanimitate, Curtea:

• declara cererea admisibila in ceea ce priveste capetele de cerere intemeiate pe art. 6 § 1 si pe art. 10 din conventie si inadmisibila pentru celelalte capete de cerere;
• hotaraste ca a fost incalcat art. 6 § 1 din conventie;
• hotaraste ca a fost incalcat art. 10 din conventie.