Unde este interesul superior al copiilor cu dizabilitati severe legati de paturile dintr-o sectie de pediatrie?
Romania este o tara membra a Uniunii Europene care prin Legea nr. 221/2010 de ratificare a Conventiei privind drepturile persoanelor cu dizabilitati si-a asumat o serie de obligatii printre care si aceea de a lua toate masurile necesare pentru a se asigura ca minorii cu dizabilitati se bucura pe deplin de toate drepturile si libertatile fundamentale ale omului, in conditii de egalitate cu ceilalti copii si ca in toate actiunile care privesc copiii cu dizabilitati, va fi luat in considerare cu prioritate interesul superior al copilului.
Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului la art. 2 alin. (2), aduce completari in acest sens, precizand ca, „principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin (…), altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal”. Acelasi act normativ mentioneaza si obligatia reprezentantilor DGASPC Buzau de a verifica in mod periodic tratamentul copiilor care au fost plasati pentru a primi ingrijire, protectie sau tratament [art. 3 lit. g)].
Daca este in interesul superior al copiilor din unitatea de pediatrie din Buzau sa fie legati cu fasa de paturile spitalicesti ne poate raspunde numai medicul psihiatru dintr-un spital de psihiatrie, acesta fiind in acceptiunea Legii sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487 din 2002, singura institutie abilitata sa aplice masuri de restrictionare a libertatii de miscare prin folosirea unor mijloace adecvate, pentru a salva de la un pericol real si concret viata, integritatea corporala sau sanatatea lor ori a altei persoane [art. 39 alin. (1)]. Atentie insa ca aceeasi lege completeaza la alin.3 ca aceasta masura „nu poate fi folosita ca sanctiune, nu poate fi parte a programului de tratament si nu poate fi dispusa pentru cazuri de suicid sau de autoizolare ori ca o solutie pentru lipsa de personal sau de tratament, ca o sanctiune ori forma de amenintare sau pentru fortarea unei bune purtari ori pentru a preveni distrugerile de bunuri. Aceasta masura poate fi folosita doar daca aplicarea celor mai putin restrictive tehnici a fost neadecvata sau insuficienta pentru a preveni orice lovire ori vatamare”. In plus, folosirea mijloacelor de contentionare trebuie sa fie proportionala cu starea de pericol si sa se aplice numai pe perioada necesara doar atunci cand nu exista o alta modalitate de inlaturare a pericolului.
Asadar, nu doar omiterea notarii intr-un registru in urma obtinerii consimtamantului informat al reprezentantului legal al copiilor (presedintele Consiliului Judetean Buzau in lipsa apartinatorilor legali) sau aplicarea acestor masuri intr-o unitate de ingrijire medicala care nu este de psihiatrie ridica mari semne de intrebare dar mai grava este inducerea ideii de catre reprezentantii Colegiului Medicilor Buzau si cei ai Spitalului de Neuropsihiatrie pentru copii si adolescenti Buzau, ca aceste masuri sunt legale si justificate. Cu siguranta ca reprezentantii celor doua institutii ar fi putut sa se opreasca si asupra articolului mentionat mai sus si sa detalieze care au fost toate mijloacele si procedurile aplicate anterior restrictionarii libertatii de miscare a copiilor sau mai mult ar putea sa ne explice, noua societatii civile care nu avem acces in a vizita locurile in care sunt private de libertate persoane cu dizabilitati cu scopul de a preveni aparitia tratamentelor inumane si degradante, de ce in cazul copiilor cu apartinatori legali nu a fost necesara aplicarea mijloacelor de contentionare?
In total dezacord cu obligatiile interne si internationale asumate, Romania continua sa contentioneze pe termen nelimitat chiar si in institutiile de asistenta sociala persoane cu dizabilitati mintale si intelectuale. In ultimele luni ale anului 2012, CRJ a sesizat in mod repetat MMFPSPV si ANPIS cu privire la situatia inregistrata intr-un centru de recuperare si reabilitare neuropsihica din subordinea DGASPC sector 2. Niciuna dintre autoritatile publice locale si centrale sesizate in acest caz nu au luat masuri pentru imbunatatirea situatiei semnalate si nu au premis accesul reprezentantilor societatii civile in aceasta institutie.
Prin comunicat se solicita Prim-Ministrului, ministrului muncii, ministrului sanatatii, Avocatului Poporului si presedintelui C.J. Buzau sa se faca publice raspunsurile la urmatoarele intrebari:
• Cum se asigura statul roman ca interesul superior al copilului cu dizabilitati mintale fara apartinatori este respectat? Exista vreo prevedere care sa permita internarea copilului cu dizabilitati severe in spital impreuna cu un reprezentant (ingrijitor) al centrului de plasamanet din care provine copilul?
• Cati dintre angajatii serviciilor sociale si medicale au informatii despre procedurile cele mai putin restrictive care pot fi aplicate copiilor cu dizabilitati mintale? In cate dintre centrele de plasament pentru copii cu dizabilitati severe sau in sectiile de psihiatrie pentru copii, exista casti si manusi de protectie pentru copii care manifesta comportament heteroagresiv si cati dintre angajatii sistemului de protectie sociala a celui de sanatate au beneficiat de cursuri de formare in managementul comportamentului violent?
• In centrul de plasament din care proveneau copii cu dizabilitati severe, care erau mijloacele de restrictionare aplicate si cum au informat personalul medical din spital cu privire la nevoile de protectie a acestora?
• De ce managerul de caz in grija caruia se aflau acesti copii nu a sesizat primul situatia de abuz in care se aflau acesti copii legati de paturi? Copii au nu fost vizitati de DGASPC Buzau in mod periodic sau aceasta practica era considerata ca fiind acceptata la nivelul DGASPC Buzau?
• Care sunt motivele pentru care accesul reprezentantilor organizatiilor neguvernamentale de aparare si promovare a drepturilor omului nu este permis in institutiile de asistenta sociala pentru persoanele cu dizabilitati mintale, in conditiile in care vizite cu scopul de a preveni aparitia tratamentelor rele, degradante si inumane sunt permise in aresturi ale politiei si in penitenciare si sunt prevazute de tratatele internationale ratificate de Romania?
• Cum protejeaza statul roman interesele acestor persoane dat fiind ca vorbim despre persoane care nu au acces la telefon, internet, cutie postala si care au nevoie de asistenta adecvata dizabilitatii si varstei pentru a comunica?
Centrul de Resurse Juridice (CRJ) organizeaza din anul 2003 vizite de monitorizare neanuntate cu scopul de a preveni aparitia tratamentelor rele, inumane si degradante in institutiile de asistenta sociala si medicala in care sunt plasate/internate persoane cu dizabilitati mintale. Pana in prezent CRJ a sesizat instantele din Romania si Curtea Europeana a Drepturilor Omului privind decesul in conditii suspecte a mai multe persoane cu dizabilitati mintale si intelectuale plasate in aceste institutii. In decembrie 2012 CRJ a fost sesizata cu privire la decesul de pneumonie a unei persoane cu dizabilitati mintale si fizice dintr-un centru de recuperare si reabilitare neuropsihica din sectorul 2. Pe parcursul anului 2012 CRJ a adresat mai multe cereri pentru facilitarea accesului in acest centru, fara a primi un raspuns pozitiv.
Persoana de contact: Georgiana Pascu, manager de program, Centrul de Resurse Juridice (CRJ), tel.: (+4) 021-212.06.90; Mob.: (+4) 0729.881.159, e-mail: gpascu@crj.ro
Sursa: Centrul de Resurse Juridice
