Pe cine protejeaza Noile Coduri?
.
.
.
.
.
.
.
Radu Rizoiu
Partner, SCA Rizoiu si Asociatii
La aproape un an si jumatate de la intrarea in vigoare a Noului Cod civil (NCC) a intrat in vigoare (chiar daca ciuntit) si Noul Cod de Procedura civila (NCPC). Procesul de modernizare a legislatiei civile a mai depasit un jalon, iar Raportul MCV a salutat acest pas. Analizele cantitative sunt bune si arata cum Noile Coduri aduc un grad mai mare de claritate a reglementarii (adica au mai multe articole) si sunt insotite de veritabile „ghiduri” de utilizare (legile de punere in aplicare).
Din pacate, analizele calitative sunt sporadice si vizeaza in general interpretarea juridica a noilor dispozitii sau necesarul de infrastructura. Nu exista pana acum un studiu de impact al noii reglementari la nivelul societatii (incercarea de a realiza un asemenea studiu in cazul NCC a rezultat intr-un raport stufos cu un continut mai mult descriptiv).
Experienta NCC a aratat ca disfunctionalitatile sunt remediate pe masura ce apar, prin masuri punctuale, fara a exista un plan de actiune clar. Urmatoarele luni probabil ca vor aduce masuri similare in cazul NCPC. Daca NCC a venit cumva din neant si a luat lumea (inclusiv pe cea juridica) prin surprindere in toamna lui 2011 (desi textul sau fusese adoptat inca din 2009), NCPC a „beneficiat” de o mai buna expunere mediatica. Acum oamenii vazusera ca „se poate” si ca experienta Codului penal din 2004 (abrogat fara a intra vreodata in vigoare) ramane una singulara. Dezbaterile s-au cantonat insa (din nou) in sfera institutionala a infrastructurii necesare aplicarii NCPC.
Dincolo de renovarea legislatiei civile de baza (care este un lucru bun), cred ca este nevoie de o reorientare de perceptie publica. Dupa 50 de ani in care termenul de „creditor” a fost echivalat cu cel de „exploatator” si alti 20 de ani marcati de sloganuri de la „nu ne vindem tara!” la „hotii!” adresate investitorilor (straini), cred ca este momentul sa intelegem ce ne dorim. Multi romani au crezut atunci ca inlocuirea comunismului cu capitalismul inseamna cresterea peste noapte a nivelului de trai. „Visul american” al casei in suburbii, masinilor pentru intreaga familie si aparatelor electrocasnice care sa ii scuteasca de munca in gospodarie era cel propovaduit de filmele (chiar cenzurate) care le aratasera o noua lume. Ca si locuitorii Germaniei de Est, au fost socati sa descopere ca bunastarea depinde de munca si ca ea poate fi accelerata doar daca accepta sa cumpere „pe credit”.
Citeste articolul integral pe Ziarul Financiar
