Despre revizuirea Constitutiei

Prof. univ. dr. Mircea Dutu

Directorul Institutului de Cercetari Juridice

O problema de mare actualitate si exceptionala impor¬tanta pentru viata publica romaneasca o reprezinta preconizata noua revizuire, dupa cea din 2003, a Constitutiei Romaniei din 8 decembrie 1991. Dupa publicarea a doua documente de pozitie relevante – Raportul Comisiei Prezidentiale de Analiza a Regimului Politic si Constitutional din Romania pentru consolidarea statului de drept (2009) – si respectiv Reforma constitutionala: analiza si proiectii. Raportul Comisiei pentru o noua Constitutie (Proiect initiat de Fundatia Horia Rusu (2012) si chiar promovarea unui Proiect de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei (de catre Presedintele repu¬blicii, in iunie 2011), iar in februarie 2013 constituirea Comisiei parlamentare comune de elaborare a propunerii legislative de revizuire a Constitutiei, realizarea acestui demers a fost efectiv declansata. Ca orice act juridico-constitutional major si aceasta propunere de revizuire a legii fundamentale presupune o ampla dezbatere publica.

in acest context, Academia Romana, prin intermediul Institutului de Cercetari Juridice „Acad. Andrei Radulescu” (ICJ) anunta organizarea, in colaborare cu Asociatia Romana de Drept Constitutional (ARDC), joi, 7 martie a.c. o ampla dezbatere stiintifica nationala cu tema: Revizuirea Constitutiei – necesitate, oportunitate, obiective posibile.

1. Care este scopul manifestarii stiintifice pe care o organizati in colaborare cu ARDC?

Un demers de importanta unei (noi) revizuiri a legii fundamentale a tarii nu poate ramane, fara indoiala, indiferent forului suprem al stiintei si culturii nationale si institutelor sale de cercetare stiintifica fundamentala. si aceasta, cu atat mai mult cu cat problemele evolutiei constitutionalismului romanesc, fac, in mod constant, obiectul evaluarilor noastre stiintifice si speram, astfel, ca rezultatele lor sa se reflecte, pe cat posibil, in modificarile care vor fi aduse legii fundamentale. in acelasi timp, insa, revizuirea unei Constitutii reprezinta – mai ales in privinta necesitatii, oportunitatii de promovare si obiec¬tivelor stabilite – un act esentialmente politic, determinat in ultima instanta de optiunile puterii constituante derivate. Ca atare, cu grija pastrarii echidistantei politice definitorii pentru statutul inaltului for academic al tarii, am optat pentru organizarea unui forum stiintific de dezbatere, la care sa participe specialistii in drept constitutional reprezentativi, cercetatori si cadre didac¬tice ale facultatilor de drept, iar opiniile exprimate sa fie puse la dispozitia autoritatilor competente. in plus, prin participarea la reuniune a prof. Didier Maus, Presedintele emerit al Asociatiei Internationale de Drept Constitutional si expunerea sa pe tema Revizuirii constitutiei in statele membre ale UE, vor aduce in atentie importante elemente de drept comparat.

2. Care este experienta romaneasca de pana acum in domeniu?

Asa cum s-a afirmat in doctrina juridica interbelica, modul de revizuire al constitutiilor romane de pana in 1948 reprezinta interes numai pentru istorie si nicidecum un exemplu de precedent judiciar; toate constitutiile noastre democratice au fost de tip rigid, pretinzand anumite forme si conditii pentru modificarea lor, care nu au fost, insa, respectate nici in 1866, cand nu s-a tinut seama de prevederile Statutului din 1864, lucrandu-se numai cu Adunarea Electiva, fara sa se convoace si Senatul, care facea parte din Corpul legislativ, nici in 1923, cand nu s-au respectat dispozitiile art. 128 referitoare la revizuire si nici in 1938, cand s-a inlocuit constitutia-pact cu constitutia-statut. Numai cu ocazia modificarilor din 1879 si iunie 1884, dispozitiile constitutionale in materie au fost respectate. Referitor la „momentul constitutional” 1948-1989 cred ca nu mai trebuie sa insistam. in fine, prima revizuire a Constitutiei din 8 decembrie 1991, realizata prin Legea nr. 429/2003, aprobata prin referendumul din 18-19 octombrie acelasi an, a fost justificata, in acest context, si exigentelor perfectionarii procesului decizional intern, atat la nivel central, cat si local. Pe langa introducerea Titlului VI Integrarea euroatlantica (cu cele doua articole ale sale – art. 148 – „Integrarea in Uniunea Europeana” si art. 149 – „Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord” – celelalte modificari, insa, au ramas cel mai adesea la stadiul jumatatilor de masura, reflectand prea fidel echilibrul de forte si interese politice ale momentului).

3. Cum vedeti, in aceasta perspectiva, revizuirea constitutiei declansata recent?

inainte de toate cu speranta ca, cel putin in aceasta privinta, istoria sa nu se repete si sa invatam cat mai mult din experienta anterioara. Nu doresc sa intru in detalii si sa ajung la referiri punctuale, dar cateva precizari preliminarii cred ca se impun, in cadrul mai larg al rostului si semnificatiilor unei revizuiri a Constitutiei. Orice Constituant se afla intotdeauna in fata unei alegeri dificile: fie sa adopte reguli suficient de generale si imprecise pentru a permite interpretari, care sa tina seama, in mod permanent, de exigentele vremurilor, fie sa stabileasca prevederi care sa lase putin loc pentru interpretari, dar cu sanse reduse de a rezista probei timpului si schimbarilor nevoilor si ideilor, presupunand, astfel, frecvent modificari. Asadar, orice constitutie nu poate dainui decat daca se adapteaza evolutiilor social-politice, economice si de alta natura ale tarii pe care o guverneaza. Dar cum face acest lucru? Primele doua cai sunt reprezentate de interpretarea prevederilor sale, in litera si spiritul lor, si, respectiv, de practica politica a principalilor actori ai scenei publice, chemati sa aplice dispozitiile legii fundamentale. Numai dupa epuizarea acestor instrumente se poate trece la solutia radicala a modificarii formale a textului constitutional. Doua exemple sunt relevatorii in acest sens: cel al Constitutiei SUA, care timp de secole nu a cunoscut decat 17 amendamente, gratie interpretarii si, respectiv, cel al legii fundamentale japoneze din 1946, care nu a suferit nicio revizuire pana acum, adaptarea sa la cerintele noilor realitati efectuandu-se pe calea practicii politice. Desigur, pentru succesul unor atari instrumente de schimbare a semnificatiilor textului constitutional fara revizuire textuala este nevoie, inainte de toate, de buna-credinta, credibilitate si maturitate a vietii publice si a actorilor sai. Fara indoiala, in cazul constitutiilor rigide, precum cea romaneasca, aferente mai ales traditiilor europene, revizuirea devine, in anumite conditii, inevitabila, dar trebuie facuta conform procedurii specifice, respectarii conditiilor stipulate si cu solutii cat mai general acceptate.

4. Sa ne referim la conditiile concrete ale anuntatei revizuiri a Constitutiei Romaniei.

Smidtt, unul dintre ultimii mari savanti constitutionalisti ai veacului trecut, remarca faptul ca exigenta unei rigiditati a revizuirii raspunde dorintei unei anumite garantii a duratei si stabilitatii, care, insa, dispare atunci cand un partid ori o coalitie de partide dispune de majoritatea necesara si indeplinesc (formal) toate conditiile impuse pentru realizarea ei. Totusi, nu trebuie uitat considerentul ca ceea ce confera greutate si importanta continutului unor prevederi constitutionale nu este dificultatea procedurala de a le revizui, cat valorile pe care le exprima si carora trebuie sa li se asigure o anumita persistenta in timp si o stabilitate a semnificatiilor lor. Pe continut, modificarile propuse par mai degraba ajustari punctuale si conjuncturale si mai putin masuri de revizuire propriu-zisa, in sensul de reexaminare a unui corp de reguli in vederea ameliorarii lor, pentru a le adapta la evolutii economico-sociale majore. Avem, astfel, in prim plan, si acum tot cerinte ale integrarii unional-europene ca in cazul 2003 (precum introducerea regiunii ca unitate administrativ-teritoriala a statului sau reformularea Clauzei-Europa, in sensul adaptarii prevederilor sale situatiei Romaniei de stat membru al UE, in conditiile Tratatului de la Lisabona, ori, eventual, adoptarea unor elemente constitutionale de ordin financiar-economic), la care se adauga o serie de ajustari ale mecanismului puterilor statului – de structura, interrelationale si de sistem, de functionare si corelare – justificate de insuficientele revizuirii anterioare si experientelor primelor coabitari politico-constitutionale post 2007 si impuse prin vointa politica a puterii constituante derivate.

5. Asadar, inca o revizuire cu efecte partiale, cu obiective de etapa?

Nu-mi permit sa exprim evaluari de natura politica, dar cu totii parem a fi de acord ca sistemul politic si institutional din Romania parcurge un proces complex de schimbare, al carei sens ramane inca necunoscut, iar criza politica, economica si de sistem este in plina desfasurare. Mutatii importante sunt pe cale a se produce si la nivelul UE si mondial. Ca atare, in mod logic, in absenta unui diagnostic precis al schimbarilor in curs, in plan national si international, nu putem identifica nici solutii veritabile, eficiente de „text constitutional”. Desigur, intr-un orizont de timp mai larg si in stransa conexiune cu accentuarea tendintelor de integrare unional-europeana si mondiala, vad o serie de teme importante de revizuire constitutionala, a caror prime semnificatii, la nivel concret, pot face obiectul modificarilor de acum. Este vorba de dezvoltarea titlului referitor la reglementarile vizand dimensiunile economica, financiara, sociala si ecologica ale legii fundamentale. Reunite uneori generic sub denumirea de „constitutie economica”, ele exprima evolutiile inregistrate in ultimul timp in plan constitutional in contextul reactiilor survenite la tendintele tot mai intense de mondializare si integrare. Stipularea unor prevederi in legea fundamentala care sa consacre, pe langa elementele definitorii ale raporturilor politice dintre stat si cetatean, altele tinand de conduita economico-financiara, sociala si ecologica a statului, actionand in vederea asigurarii interesului public, national a devenit o necesitate si se manifesta deja in privinta anumitor tari. Este vorba, de pilda, de prevederi care sa stipuleze exploatarea durabila in interes national, al generatiilor prezente si viitoare a tuturor resurselor naturale (inclusiv solul) si energetice ale tarii, gestiunea rationala, democratica a banului public, asumarea responsabila a datoriei publice externe s.a. O atentie aparte ar trebui acordata problemelor ecologice, sens in care s-ar cuveni restructurate statutul ori atributiile actualului Consiliu Economic si Social, inclusiv prin extinderea lor si asupra protectiei mediului, acesta urmand sa devina, in consecinta, Consiliul Economic, Social si de Mediu.

6. Ca o concluzie la discutia noastra, ce credeti ca s-ar impune?

O remarca formulata deja de specialistii vest-europeni: ideologia in voga in tarile central si est-europene, inclusiv in Romania, conform careia constitutionalismul ar fi motorul transformarilor, pare infirmata de catre fapte: o reforma constitutionala, oricat de ampla ar fi, nu poate provoca singura schimbarea comportamentelor si atitudinilor pe care o presupun adevarata democratie si legile economiei de piata. Pentru ca, sa ne amintim din istorie, ca revolutiile americana si franceza nu au fost motoarele, ci expresia, iar constitutiile aferente formalizarea acestor schimbari! Numai atunci cand revizuirea legii fundamentale va fi cu adevarat expresia evolutiilor si schimbarilor importante inregistrate la nivelul realitatilor economico-sociale si practicilor culturale, ea isi va avea rostul si isi va produce pe deplin efecte benefice asteptate.