Despre propunerile Comisiei Lionel Jospin pentru reforma cadrului democratic in Franta

Editorial publicat in Curierul Judiciar nr. 2/2013

Dr. Fabian Niculae
Magistrat-asistent la Curtea Constitutionala a Romaniei
Colaborator al Catedrei de Drept constitutional si institutii politice
a Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti

 

Anul 2013 se anunta ca fiind un an important pentru revizuirea cadrului democratic din Franta. Fie ca este vorba de alegerile prezidentiale, de modificarea statutului sefului de stat ori al membrilor Consiliului Constitutional, propunerile Comisiei Jospin se anunta ca un important punct de plecare pentru revizuirea Constitutiei franceze si a legilor tarii. Avand in vedere si pozitia presedintelui François Hollande care a confirmat ca va tine cont de aceste propuneri, dar si anuntata revizuire in 2013 a Constitutiei Romaniei, constitutie inspirata de cea franceza, studiul lor apare ca fiind mai mult decat necesar.

Anul 2012 a fost un an in care viata publica a fost dominata de alegerile pentru presedintia Republicii ca si cele pentru Parlamentul francez. Castigatorul alegerilor prezidentiale in urma celui de-al doilea tur de scrutin din 5-6 mai 2012 a fost François Hollande. Unul dintre sloganurile campaniei prezidentiale ale lui François Hollande a fost „Schimbarea urmeaza acum”. Dupa investirea in functie, presedintele Hollande a luat decizia de a incredinta unui fost prim-ministru al Frantei, domnul Lionel Jospin, sarcina de a constitui o comisie care sa se ocupe elaborarea unor propuneri de reinnoire a vietii publice, precum si a deontologiei atasate acesteia.

In scrisoarea adresata lui Lionel Jospin[1], presedintele Hollande propunea ca aceasta comisie sa fie compusa din personalitati reprezentative de orientari diverse, alese in baza competentelor lor universitare, a experientei dobandite in domeniul functionarii statului ori a vietii publice. Lionel Jospin a respectat dorinta Presedintelui, comisia compusa din 21 de membri reflectand aproximativ toate orientarile doctrinare existente in societatea franceza. Dintre profesorii universitari care au fost membri ai comisiei, amintim numai pe: Julie Benetti, profesor la Universitatea din Reims, Ferdinand Mélin-Soucramanien, profesor la Universitatea Bordeaux IV, Dominique Rousseau, profesor la Universitatea Paris I si Hélène Ruiz-Fabri, profesor la Universitatea Paris I. La aceasta comisie au mai participat actuali sau fosti demnitari si functionari publici ai statului francez. Membrii comisiei au lucrat cu titlu gratuit[2]. Mai trebuie adaugat faptul ca activitatea comisiei a fost criticata, argumentandu-se ca s-a dorit deposedarea Parlamentului de functia sa de legiuitor[3].

Propunerile acestei comisii urmeaza sa se traduca intr-o modificare a Constitutiei, dar si a unor legi organice sau ordinare care reglementeaza domeniile propuse a fi reformate. Presedintele isi exprima speranta ca aceasta comisie isi va incheia lucrarile la inceputul lunii noiembrie.

Dorinta Presedintelui Republicii a fost respectata, astfel incat, pe 9 noiembrie 2012, raportul acestei comisii era deja publicat pe site-ul Administratiei Prezidentiale[4].

Sigur ca se poate pune intrebarea: care este interesul stiintific al juristului roman in ceea ce priveste modificarile constitutionale si legale ce vor avea loc in Franta in perioada imediat urmatoare? Interesul este, deopotriva, de ordin stiintific si practic. Constitutia Romaniei este inspirata, intr-o proportie semnificativa, de Constitutia franceza din 1958. Astfel, unele dintre dilemele cu care se confrunta la ora actuala cea de-a V-a Republica franceza pot fi identificate si in Romania[5]. Acest lucru se datoreaza, asadar, operatiunii de transplant juridic, facuta in anii 1991 si 2003. Evolutiile celor doua societati, franceza si romaneasca, nu au fost identice, dar, in anumite privinte, se aseamana.

Acest articol nu va trata, insa, numai problemele de interes pentru Prima Republica democratica romaneasca, dar si altele care reflecta modernizarea vietii politice franceze, probleme pe care Romania le-a rezolvat deja (cel putin la nivel teoretic) in urma cu mai mult timp[6].

Raportul analizeaza 2 teme principale: reprezentarea politica si un exercitiu exemplar al responsabilitatilor. Fiecare din cele 2 teme dezvolta alte subteme.

In introducerea acestui raport, se afirma ca Republica, avand in vedere ca se bazeaza pe aderarea la un ansamblu de valori colective fundamentale si pe increderea cetatenilor in institutiile lor, trebuie sa tina cont de noile exigente ale societatii pentru a preveni riscul unei repuneri in discutie a contractului social si pentru a evita ca cetatenii sa aiba o alta optiune decat viata democratica. In prezent, exista un astfel de risc, intrucat democratia franceza traverseaza o criza de incredere, criza agravata de dificultatile economice ale tarii, precum si de o anumita neputinta a actiunii publice, ceea ce ar putea sa apara ca fiind o criza de legitimitate.

Drept urmare, comisia a plasat cetateanul in centrul propunerilor sale, iar propunerile sale nu au alta ratiune decat aceea de a raspunde exigentelor cetatenilor si de a intari relatia de incredere intre acesta si responsabilii ce detin functii publice. In urma acestor propuneri, se asteapta o evolutie profunda a comportamentului actorilor publici.

In opinia comisiei, trebuie sa existe 5 santiere importante pentru a se putea ajunge la primenirea vietii democratice: desfasurarea alegerilor prezidentiale, tipul de scrutin utilizat cu prilejul alegerilor legislative si senatoriale, cumulul dintre o functie ministeriala sau mandat parlamentar cu mandatele locale, statutul jurisdictional al sefului de stat si al ministrilor, prevenirea conflictelor de interese pentru membrii Guvernului, parlamentari si titularii anumitor functii superioare in stat.

In buna traditie universitara franceza, raportul este structurat in doua parti (grand I si grand II), fiecare dintre partile principale fiind structurata in mai multe parti.

 

1. O reprezentare politica reinnoita

 

• Alegeri prezidentiale reinnoite

 

In opinia Comisiei, alegerile prezidentiale ar trebui sa se deruleze in conditii ireprosabile. Prevederile actuale care dispun ca un candidat la alegerile prezidentiale sa fie sustinut de cel putin 500 de alesi nu mai raspunde exigentelor unei democratii moderne. La ora actuala, alesii abilitati sa sustina pe candidati sunt in marea lor majoritate alesi locali, iar printre ei primarii ocupa un loc preponderent (aproximativ 75% din numarul total al alesilor cu drept de semnatura). Chiar daca primarii pot sa se prevaleze de legitimitatea data de alegerea lor, nu se poate incredinta sarcina de a tria pe candidatii la cea mai inalta functie in stat responsabililor colectivitatilor teritoriale cel mai putin populate. Or, 57% dintre alesii abilitati sa sustina pe candidati sunt primarii unor comune ce au mai putin de 1.000 de locuitori. Acest sistem constituie o sursa de inegalitati intre candidati. Astfel, candidatii sustinuti de partide care nu dispun de o retea de alesi indeajuns de intinsa trebuie sa depuna mari eforturi pentru a obtine semnaturile cerute de lege. Energia utilizata in acest fel ii priveaza de timp util pentru desfasurarea campaniei lor electorale.

Se propune, astfel, ca fiecare candidat sa fie sustinut direct de 150.000 de cetateni cu drept de vot, ceea ce ar preveni riscul candidaturilor regionalizate comunitariste sau fanteziste. Aceasta solutie ar permite, de asemenea, reprezentarea candidatilor sustinuti de toate curentele politice reprezentative.

Modalitatea cea mai eficace prin care s-ar putea obtine sustinerea cetatenilor ar fi aceea de a trimite tuturor francezilor cu drept de vot un formular de sustinere, lucru care s-ar putea realiza in ziua imediat urmatoare publicarii decretului de convocare a alegatorilor. Cetatenii care ar dori sa sustina un candidat ar putea completa formularul, cu indicarea identitatii candidatului sustinut. Ar mai fi necesare o copie a actului de identitate, precum si o copie a cartii electorale. Acest formular ar putea fi disponibil si in format electronic pe un site oficial dedicat. De asemenea, statul ar trebui sa trimita si un plic timbrat. Anonimatul sustinerii ar fi asigurat de separarea in doua plicuri distincte a datelor referitoare la identitatea cetateanului, pe de o parte, si datele referitoare la candidatul sustinut, pe de alta parte.

O a doua solutie ar fi aceea de a strange semnaturile necesare pe cale electronica, prin intermediul unui site oficial dedicat, fiecare elector primind, in prealabil, codurile de acces personalizate. Aceasta modalitate este mai putin fiabila decat precedenta.

In legatura cu selectia candidatilor de catre partide, comisia sugereaza ca ar fi bine daca partidele ar organiza alegeri interne. Desi acest lucru ramane la libera alegere a acestora, ar fi oportun daca s-ar defini un cadru juridic in care sa se desfasoare aceste alegeri primare.

Regulile de finantare a campaniei sunt in prezent satisfacatoare, dar conditiile in care se poate face rambursarea aportului personal al candidatilor, care comporta un prag important (candidatul trebuie sa fi obtinut cel putin 5% din sufragiile exprimate pentru a obtine o rambursare importanta, altfel, daca a obtinut mai putin de 5%, rambursarea este limitata la 4,75% din cheltuieli), trebuie schimbate. Astfel, comisia propune o corelare a rambursarii care sa fie proportionala cu rezultatul obtinut de fiecare candidat (prin stabilirea altor transe in ceea ce priveste rezultatele obtinute). Se mai propune completarea regulilor de finantare a campaniei electorale, in sensul prevederii de catre acestea ca rambursarea publica nu poate viza partea de varsaminte personale ce provin din sume imprumutate de la o formatiune politica.

De asemenea, se propune o schimbare a regulilor Consiliului Superior al Audiovizualului referitoare la accesul candidatilor la mediile audiovizuale in perioada intermediara (cea care se intinde intre data publicarii listei candidatilor si data inceputului campaniei oficiale), in sensul schimbarii regulii egalitatii (care s-ar justifica doar in perioada campaniei electorale) cu cea a echitatii.

In ceea ce priveste inchiderea birourilor de vot pe tot teritoriul metropolitan, se apreciaza ca se impune inchiderea tuturor la ora 20:00. Difuzarea prematura a rezultatelor partiale, precum si a estimarilor acestor rezultate pe teritoriul metropolitan este de natura sa perturbe buna desfasurare a scrutinului si sa afecteze sinceritatea sa. Astfel, numeroase site-uri internet, blog-uri sau retele sociale difuzeaza intre inchiderea primelor birouri electorale metropolitane la ora 18:00 si inchiderea altora la ora 20:00, informatii cu privire la rezultatele scrutinului, fapt ce este de natura sa conduca la consecinte suparatoare.

Se mai propune mentinerea calendarului electoral actual, care plaseaza alegerile legislative in prelungirea alegerilor prezidentiale. Totusi, ar trebui sa avanseze cu doua luni aceste alegeri, reducandu-se, in acelasi timp, la doua saptamani sau la o saptamana, intervalul dintre cel de-al doilea tur al alegerilor prezidentiale si primul tur al alegerilor legislative (in prezent este de 5 saptamani). In opinia comisiei, nu este recomandabila desfasurarea simultana a alegerilor prezidentiale si a celor parlamentare. Acest lucru ar risca sa afecteze claritatea alegerilor politice ale alegatorilor care trebuie sa se pronunte cu ocazia scrutinului legislativ in cunostinta de cauza si avand o imagine clara a contextului politic general care rezulta din alegerile prezidentiale.

 

• Un Parlament mai reprezentativ

 

Modul de scrutin aplicabil alegerilor legislative ar trebui sa favorizeze constituirea unei majoritati solide, in vederea asigurarii unei stabilitati guvernamentale. Pe de alta parte, trebuie asigurata reprezentarea diferentelor curente politice si un acces mai larg al femeilor in Adunarea Nationala.

Se propune, astfel, mentinerea scrutinului uninominal majoritar in doua tururi pentru alegerea majoritatii deputatilor, precum si introducerea unei parti alese prin reprezentare proportionala. Astfel, s-ar putea alege cel mult 10% dintre deputati (adica 58 de deputati) in cadrul unei circumscriptii nationale unice, fara prag de eligibilitate si cu participarea tuturor listelor la repartizarea mandatelor vizate de principiul proportionalitatii, ceea ce ar permite o mai buna reprezentare a pluralismului politic in cadrul Adunarii Nationale, fara a se compromite principiul majoritatii. Candidatii pe listele nationale ar trebui sa fie diferiti de cei care participa la scrutinul uninominal. Alegatorul ar dispune, astfel, de doua voturi, unul pentru scrutinul majoritar si unul pentru scrutinul proportional, lasandu-i libertate a se nuanta primul vot prin al doilea.

Comisia estimeaza, de altfel, ca alegerea senatorilor trebuie sa permita o reprezentare mai echitabila a colectivitatilor teritoriale ale Republicii. In acest scop, se propune reforma colegiului senatorial, pe de o parte, prin introducerea unui mecanism de ponderare a voturilor, destinat ameliorarii reprezentativitatii regiunilor si a departamentelor, cu luarea in considerare a importantei demografice a comunelor, pe de alta parte. Desemnarea delegatilor favorizeaza reprezentarea in exces a comunelor rurale slab populate, in detrimentul comunelor urbane. De altfel, comisia preconizeaza sa extinda scrutinul proportional de lista la departamentele care aleg trei senatori. Prezenta deputatilor in colegiul insarcinat cu alegerea senatorilor, care este o mostenire istorica, apare ca fiind nejustificata in ochii comisiei. Aceasta prezenta este putin compatibila cu misiunea constitutionala a Senatului, de reprezentare a colectivitatilor teritoriale, ea conducand pe membrii primei camere sa desemneze, chiar cu titlu marginal, pe cei din a doua camera. Astfel, potrivit propunerilor comisiei, toti marii electori senatoriali ar fi membri ai unei adunari deliberative locale.

Mai mult, varsta minima pentru a fi ales in Senat se propune a fi redusa la 18 ani. Varsta pentru a fi ales intr-una din cele doua camere ale Parlamentului este prevazuta de catre legea organica. Pentru senatori, varsta minima pentru a fi alesi a fost redusa de la 35 de ani impliniti la 30 de ani impliniti prin legea organica din 30 iulie 2003, iar dupa aceea la 24 de ani impliniti in 2011.

Comisia considera, de asemenea, ca prezenta femeilor in Parlament este insuficienta. Este necesar astazi sa se treaca la o noua etapa care sa vizeze paritatea.

Astfel, dupa revizuirea constitutionala din 8 iulie 1999, legiuitorul a utilizat doua modalitati pentru a favoriza accesul egal al femeilor si al barbatilor la mandatele electorale nationale: obligarea de a prezenta un numar egal de femei si de barbati la scrutinul de lista, precum si o modulare a ajutoarelor financiare acordate partidelor politice care nu respecta paritatea in prezentarea candidaturilor pentru alegerile legislative la scrutinul uninominal.

Comisia a constatat ca, daca procentul femeilor alese in Adunarea Nationala si in Senat a progresat sensibil de la inceputul anilor 2000, rezultatele obtinute sunt insuficiente, proportia femeilor alese in Parlament plasand Franta pe locul 38 la scara mondiala. Astfel, procentul femeilor deputat a trecut de la 10,8% in 2007, la 36,9% in 2012, iar cel al femeilor senator a atins 22,1% in 2011, fata de 5,9% in 1998.

In ceea ce priveste modularea ajutoarelor financiare acordate partidelor politice (in functie de numarul de femei care candideaza), sistem reformat in 2007, comisia propune o reducere si mai substantiala a sumelor de bani in momentul in care se constata o diferenta mare intre numarul de barbati si cel de femei prezenti pe listele electorale.

 

1. Un exercitiu exemplar al responsabilitatilor

 

• O incetare a practicii cumulului mandatelor

 

Comisia considera ca, in timp, cumulul de mandate a devenit un criteriu prin intermediul caruia este apreciat angajamentul alesilor in serviciul unei tari in criza si fidelitatea fata de principiile Republicii.

Nicio dispozitie nu limiteaza azi in Franta exercitiul de catre un ministru a responsabilitatilor locale, fie ca este vorba de functii executive sau de simpla participare la o adunare deliberativa. Art. 23 al Constitutiei franceze interzice exercitiul oricarui mandat parlamentar, dar nu defineste nicio incompatibilitate cu un mandat local. Comisia considera acest lucru ca fiind incompatibil cu exigentele functiei ministeriale.

In calitate de membru al Guvernului, ministrul contribuie la conturarea politicii natiunii. Astfel, el este un actor esential al unui proces complex de decizie politica, ceea ce implica arbitraje politice, concertare si dialog cu actorii economici si sociali, dezbateri in fata Parlamentului, participare la negocierile europene. Lui ii revine sarcina sa explice deciziile luate si sa vegheze la punerea lor in practica, consacrand in acest scop tot timpul necesar.

Ministrul este in acelasi timp seful unei administratii. Nu poate apela la colegii sai pentru a o conduce. De la el trebuie sa vina impulsurile si sustinerea necesare conducerii programelor de modernizare a actiunii publice. Este important ca niciun interes local, indiferent de gradul sau de legitimitate, sa nu influenteze sau sa nu para ca influenteaza nepotrivit alegerea ministrului: cumulul unei functii ministeriale si a unei responsabilitati locale reprezinta, din acest punct de vedere, un risc.

In ceea ce priveste cumulul mandatului de parlamentar cu unul local, comisia este si mai categorica. Desi, in prezent, un deputat sau senator nu poate cumula mai mult de unul din mandatele de consilier regional, consilier general, consilier municipal al unei comune de cel putin 3.500 de locuitori, aceasta practica ramane foarte raspandita pentru situatiile permise. Astfel, astazi, 476 de deputati din 577 (82%) si 267 de senatori din 348 (77%) se afla in situatia de a cumula.

Acest cumul contravine chiar naturii mandatului parlamentar, asa cum este conceput de catre Constitutie. Mandatul parlamentar este unul national, iar deputatii si senatorii reprezinta intreaga natiune. Este indispensabil sa se elimine posibilitatea cumulului in scopul recunoasterii depline a importantei functiilor elective locale. In plus, acest lucru ar fi un instrument eficace pentru reinnoirea clasei politice.

Incompatibilitatea propusa de comisie vizeaza, in primul rand, toate functiile executive locale, dar si pe cele derivate, adica si acelea care nu sunt neaparat executive, dar care pot fi exercitate de alesii locali (de exemplu, membri in consiliile de administratie ale stabilimentelor publice locale). De aceea, comisia propune ca orice indemnizatie pentru aceste mandate simple sa fie exclusa, cu alte cuvinte, nu va exista nicio remuneratie.

Acest regim ar urma sa se aplice in aceeasi masura senatorilor si deputatilor incepand cu urmatoarele alegeri locale.

 

• Un statut jurisdictional al sefului de stat si al ministrilor mai apropiat de principiul egalitatii

 

In opinia comisiei, egalitatea cetatenilor in fata justitiei cere apropierea de dreptul comun a statutului jurisdictional (derogatoriu, in prezent) al sefului de stat si al ministrilor. Totusi, acestia nu trebuie privati de o anumita protectie, avand in vedere ca functiile pe care le ocupa ii expun unor actiuni in justitie abuzive susceptibile sa compromita buna functionare a puterilor publice.

In prezent, potrivit art. 67 alin. (2) si (3) din Constitutie, seful de stat nu poate, in timpul mandatului sau si in fata niciunei alte jurisdictii sau autoritati administrative franceze, sa fie obligat sa depuna marturie si nici sa faca obiectul unei actiuni sau al unui act de informare, de instructie penala sau de urmarire penala; termenele de prescriptie sunt suspendate, dar procedurile pot fi reluate numai dupa expirarea unui termen de o luna de la incetarea functiilor sale.

In materie penala, aceste reguli se opun ca Presedintele Republicii sa fie urmarit si judecat intr-un termen rezonabil pentru infractiunile sau delictele pe care le-a comis inaintea alegerii sale sau in cursul mandatului sau. In momentul in care o persoana obtine doua mandate (10 ani), se poate vedea cat timp trece pana la judecarea sa.

In materie civila, inviolabilitatea de care beneficiaza Presedintele face ca victima care a suferit un prejudiciu cauzat de seful statului sau de catre copilul sau minor sa nu poata sesiza instanta cu o actiune in responsabilitate civila. Astfel, sotul, creditorul, salariatul, asociatul, vecinul sau cei care detin in comun o proprietate cu el nu pot exercita nicio actiune impotriva lui, pe durata functiei sale. Caracterul de ordine publica al acestei reguli impune judecatorului sa suspende un astfel de proces. Practic, timp de 5 ani nu se pot desfasura procese cum ar fi: stabilirea filiatiei, a autoritatii parentale, de divort etc. Aceasta prevedere este, potrivit comisiei, disproportionata prin raportare la scopul urmarit si chiar socanta din punct de vedere al consecintelor. Trebuie spus ca nici natura procedurii civile, care nu cere decat in mod exceptional prezenta personala a paratului, si nici obiectul sau nu sunt de natura sa justifice regula potrivit careia Presedintele trebuie sa fie, pe durata mandatului sau, la adapostul oricarei actiuni civile.

Comisia propune mentinerea imunitatii functionale de care beneficiaza seful de stat pentru actele indeplinite in aceasta calitate, cu exceptia cazului in care nu isi indeplineste atributiile sale intr-un mod clar incompatibil cu exercitiul mandatului sau. Destituirea ar urma sa fie pronuntata de Parlament reunit in Congres si nu de o Inalta Curte, in ideea de a sublinia caracterul politic si nu juridic al procedurii de destituire. Asadar, dupa opinia comisiei, trebuie mentinut principiul prevazut de primul alineat al art. 67 din Constitutie cu privire la lipsa de raspundere a Presedintelui Republicii pentru actele pe care le-a indeplinit in aceasta calitate, cu doua exceptii care decurg din raspunderea penala in fata Curtii Penale Internationale, pe de o parte, si punerea in miscare a procedurii de destituire in fata Parlamentului, pe de alta parte.

Se propune, astfel, sa se puna capat inviolabilitatii civile si penale a sefului de stat. In ceea ce priveste latura penala, seful de stat ar urma sa fie urmarit penal si judecat in timpul mandatului sau pentru toate actele pe care nu le-a indeplinit in calitate de sef al statului.

Aplicarea dreptului comun trebuie, insa, sa fie insotita de reguli de competenta si procedura particulare. In domeniul dreptului penal, se propun urmatoarele reguli: sa existe o faza prealabila de examinare a cererilor de catre o comisie superioara, insarcinata sa respinga actiunile care vizeaza, de fapt, imunitatea functionala, ca si actiunile abuzive sau vadit nefondate; competenta exclusiva ar apartine Tribunalului de Mare Instanta din Paris; ar trebui sa existe, de asemenea, o faza de instructie pregatitoare si o colegialitate crescuta in acest stadiu, dar si pentru completul de judecata; se preconizeaza interzicerea de principiu a masurilor constrangatoare. In domeniul civil, se preconizeaza, de asemenea, o faza prealabila de filtrare a cererilor.

In ceea ce priveste privilegiul de jurisdictie al ministrilor, a caror raspundere penala pentru actele indeplinite in exercitiul functiilor lor nu poate sa fie astazi angajata decat in fata Curtii de Justitie a Republicii, comisia preconizeaza sa suprime aceasta jurisdictie exceptionala, creata in 1993 si compusa din parlamentari si magistrati. Aceasta Curte pune probleme prin insasi compunerea sa: trei judecatori – magistrati provenind de la Curtea de Casatie, doisprezece judecatori parlamentari alesi, pe baze paritare, de catre Adunarea Nationala si de catre Senat. Comisia constata ca majoritatea deciziilor pronuntate de aceasta Curte au fost criticate in mod sistematic datorita lipsei de impartialitate obiective. Or, hotararile date trebuie sa fie acceptate si sa beneficieze de o legitimitate suficienta. Comisia propune sa se aplice ministrilor dreptul comun, cu reguli de competenta si procedura adaptate, astfel incat membrii Guvernului sa nu fie privati de orice tip de protectie impotriva riscului de a fi urmariti in mod abuziv.

 

• O strategie globala de prevenire a conflictelor de interese

 

Comisia considera ca este necesara punerea la punct a unei strategii globale de prevenire a conflictelor de interese, in scopul garantarii unui exercitiu exemplar al responsabilitatilor publice si al intaririi increderii cetatenilor in institutiile lor.

O asemenea strategie trebuie sa se poata sprijini pe o definitie clara a conflictelor de interese inscrise in lege: constituie un asemenea conflict o situatie de interferenta intre un interes public si interesele publice sau private de natura sa compromita un exercitiu independent, impartial si obiectiv al unei functii. Ea trebuie sa asocieze edictarea de norme si dezvoltarea bunelor practici. Exista si in prezent dispozitii legale care se refera la aceasta problema, dar ele sunt disparate. De exemplu, inca din 1998 parlamentarii si membrii Guvernului erau obligati sa depuna o declaratie cu privire la patrimoniu. In prezent, sarcina de a aprecia existenta unei variatii nejustificate in situatia patrimoniala a unui ministru ii revine Comisiei pentru transparenta financiara a vietii politice.

Reformele propuse de catre Comisie privesc diferitele categorii de actori publici care sunt expusi in mod special riscului existentei unor conflicte de interese: membrii Guvernului, colaboratorii Presedintelui Republicii, membrii cabinetelor ministeriale, titularii unor functii superioare in stat, membrii si principalii responsabili ai autoritatilor administrative independente, parlamentarii. Aceste reforme constau, pe de o parte, in definirea de obligatii noi, iar, pe de alta parte, in crearea Autoritatii privind deontologia vietii publice insarcinate sa vegheze la crearea si dezvoltarea unei veritabile culturi a deontologiei.

Unul din instrumentele majore ale prevenirii conflictelor de interese este declararea intereselor si a activitatilor. Comisia propune sa se instaureze o obligatie legala de declarare a intereselor si a activitatilor pentru actorii publici mentionati. Declaratiile facute de membrii Guvernului si de parlamentari ar urma sa fie facute publice, fiind transmise, in acelasi timp, Autoritatii privind deontologia vietii publice. Aceasta va controla existenta si sinceritatea declaratiilor. In ipoteza in care ar estima ca un astfel de interes sau ca o astfel de activitate este susceptibila de a prezenta un risc deosebit, cu privire la atributiile celui care a facut declaratia, ii revine sarcina de a sesiza autoritatea competenta din cadrul institutiei sau al administratiei in cauza, care trebuie sa ia masurile de preventie necesare.

Aceasta Autoritate ar urma sa fie compusa din 9 membri: Vicepresedintele Consiliului de Stat, primul Presedinte al Curtii de Casatie, primul Presedinte al Curtii de Conturi si 6 alte personalitati desemnate de Presedintele Republicii si de presedintii celor doua camere ale Parlamentului.

Comisia a formulat propuneri specifice pentru fiecare din categoriile de actori publici cei mai expusi la riscul unui conflict de interese.

Pentru membrii Guvernului, se propune ca functia lor sa fie incompatibila cu orice functie de conducere sau de administrare in cadrul unui partid politic sau al unei persoane morale (societate comerciala sau asociatie). Ministrii ar trebui obligati de catre lege sa dea unui intermediar agreat un mandat de gestiune cu privire la patrimoniul lor mobiliar, fara drept de control. De asemenea, Comisia considera necesar controlul plecarii ministrilor catre sectorul privat si catre anumite organisme publice.

Regulile privind incompatibilitatile aplicabile agentilor publici trebuie sa fie expres extinse si la colaboratorii Presedintelui Republicii, precum si la membrii cabinetelor ministeriale care nu au calitatea de agent public.

Pentru parlamentari, se propune ca incompatibilitatea mandatului acestora cu functiile de conducere in anumite societati private sa fie extinsa la functiile de conducere exercitate in societatile-mama care controleaza aceste intreprinderi. Accesul la profesia de avocat va fi interzis pe parcursul exercitarii mandatului.

In ceea ce priveste membrii Consiliului Constitutional francez, comisia estimeaza ca fiind necesare doua reforme: prima priveste categoria membrilor de drept, cea de-a doua regimul incompatibilitatilor.

Referitor la prima propunere, comisia constata ca prezenta de drept si pe viata a fostilor presedinti ai Republicii ridica serioase probleme pentru exercitiul misiunilor jurisdictionale incredintate acestei institutii care judeca atat in materie electorala, cat si in materia constitutionalitatii legilor. Apartenenta la Consiliul Constitutional a acelora care au exercitat cea mai inalta functie in stat induce, prin ea insasi, o anumita forma de confuzie intre functiile jurisdictionale si functiile politice, ceea ce nu este de dorit. Se propune suprimarea categoriei membrilor de drept in Consiliul Constitutional, reforma care ar urma sa se aplice imediat.

Privind regimul incompatibilitatilor, acesta trebuie sa prevada ca nu este posibil pentru un membru al acestei institutii sa exercite activitatea de consiliere juridica, chiar si reglementata. Exercitiul unei astfel de activitati de catre membrii unei astfel de institutii cu caracter jurisdictional creeaza un risc crescut de conflict de interese.

Cu ocazia mesajului adresat Consiliului Constitutional francez pe 7 ianuarie 2013, presedintele François Hollande aprecia ca aceasta institutie a devenit o adevarata Curte Constitutionala, recunoscuta ca atare de celelalte jurisdictii constitutionale din Europa[7]. Cu ocazia acestui mesaj, presedintele Republicii anunta intentia sa de a pune capat statutului de membru de drept al fostilor presedinti ai Republicii, dar numai pentru viitor si incepand cu persoana sa[8].

De asemenea, François Hollande a anuntat ca va da curs propunerilor Comisiei Jospin cu privire la suprimarea Curtii de Justitie a Republicii si la clarificarea statutului sefului de stat. In schimb, nu a dorit sa urmeze propunerea referitoare la necesitatea obtinerii a 150.000 de semnaturi ale cetatenilor pentru candidatul care doreste sa participe la alegerile prezidentiale.

Intr-un alt mesaj adresat corpurilor constituite (autoritatilor publice), presedintele Hollande a anuntat crearea iminenta a unui comisariat general de prospectiva si evaluare care sa se ocupe de marile politici publice[9].

Cel mai probabil, modificarea Constitutiei franceze va avea loc anul acesta (2013) si va fi foarte interesant de urmarit reforma institutiilor celei de-a V-a Republici franceze, avand in vedere ca si Romania isi propune sa reformeze institutiile sale democratice.

_____________________________________________________________________________________________

¹(http://www.elysee.fr/president/root/bank_objects/Rapport_de_la_commission_presidee_par_M._Lionel_JOSPIN.pdf), p. 126-127, accesat pe 24 noiembrie 2012.

²J. Benetti, Le Parlement et Commission Jospin: levons les malentendus! Constitutions, octobre-décembre 2012, p.564.

³Idem, p. 565.

⁴(http://www.elysee.fr/president/root/bank_objects/Rapport_de_la_commission_presidee_par_M._Lionel_JOSPIN.pdf), accesat pe 24 noiembrie 2012.

⁵Preocupari de reformare a cadrului constitutional au existat si in Romania. Astfel, in 2008, Presedintele Traian Basescu a decis instituirea Comisiei Prezidentiale de Analiza a Regimului Politic si Constitutional din Romania [http://cparpc.presidency.ro/?pag=29, accesat pe 24 noiembrie 2012], iar in anul 2011, folosindu-se de concluziile acestei comisii, Presedintele Basescu a decis, in baza art. 150 alin. (1) din Constitutie, declansarea procedurii de revizuire a Constitutiei Romaniei. Proiectul de lege a fost analizat de Curtea Constitutionala, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 19-21 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. Curtea si-a exprimat punctul de vedere prin Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 (M.Of. nr. 440/23.06.2011). Proiectul legii de revizuire a fost trimis de catre Presedintele Romaniei Parlamentului Romaniei, impreuna cu decizia Curtii Constitutionale. Camera Deputatilor a analizat proiectul, dar, pe 22 mai 2005, a decis retrimiterea proiectului la Comisia juridica, de disciplina si imunitati in vederea intocmirii unui raport suplimentar (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=12163). Recent, premierul in functie, domnul Victor Ponta, a evocat, in mai multe randuri, ideea revizuirii Constitutiei Romaniei in anul 2013 (http://www.agerpres.ro/media/index.php/parlamentare-2012/item/156505-Ponta-In-primul-semestru-al-lui-2013-textul-de-revizuire-a-Constituiei-trebuie-finalizat.html).

6A se vedea, in acest sens, activitatea Agentiei Nationale de Integritate, faţa de propunerile franceze de infiintare a unei entitati similare.

⁷(http://www.elysee.fr/assets/pdf/v-ux-du-president-de-la-republique-au-conseil-constitutionnel.pdf), accesat pe 9 ianuarie 2013.

⁸Hollande précise la nature de ses prochaines réformes institutionnelles, Le Monde, 9 ianuarie 2013 (http://abonnes.lemonde.fr/politique/article/2013/01/08/hollande-precise-la-nature-de-ses-prochaines-reformes-institutionnelles_1813963_823448.html), accesat pe 9 ianuarie 2013.

⁹(http://www.elysee.fr/videos/v-oelig-ux-aux-corps-constitues), accesat pe 9 ianuarie 2013.