Calin Zamfirescu: Avocatura este o profesie speciala. Aici ai nevoie de echilibru pentru a reusi

Autor: Claudiu Vrinceanu

Un interviu cu avocatul Calin Zamfirescu, care implineste anul acesta 60 de ani de viata si 37 de ani de profesie, poate fi un articol reprezentantiv pentru breasla avocatilor din noua generatie. Pentru veteranul Zamfirescu avocatura inseamna sa dai dovada de adaptare si de inspiratie, in acelasi timp.

“Fara echilibru puternic, persoana care exercita profesia de avocat nu va putea valorifica valentele reale pe care profesia i le ofera si va fi perceput ca un simplu comerciant de servicii juridice”, afirma Calin Zamfirescu, care ma contrazice atunci cand lansez ideea transformarii profesiei de avocat de bara in cea de consultant 100%.

Calin Zamfirescu semnaleaza o greseala pe care o face foarte multa lume, atunci cand percepe avocatura ca fiind exercitata de un grup omogen de profesionisti fara individualitati: “avocatii”. “Nu exista asa ceva! In avocatura sunt atat de multe domenii de expertiza in care se implica profesionistii dreptului incat nu poti cadea in greseala de a-i aseza pe toti pe acelasi plan, exceptand imprejurarea ca toti se regasesc pe tabloul unui barou. Avocatura este o profesie speciala, un puzzle format din juristi cu o pregatire initiala asemanatoare, mai mult sau mai putin temeinica, in functie de ce au reusit sa asimileze in anii de universitate, care din momentul inscrierii in barou sunt nevoiti sa isi aleaga un drum dificil, initial de insusire a ABC-urilor profesiei iar mai apoi, cei care reusesc, spre o specializare.”

Asemenea multor juristi de business de succes, Calin Zamfirescu a avut o sansa uriasa: cresterea pietei l-a gasit printre cei 2.600 de avocati activi din 1990. Iar pana atunci a avut oportunitatea de a cunoaste, de a fi admiratorul iar mai apoi adversarul unor mari avocati care au reprezentat ultima generatie de profesionisti formati inainte de sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cei care au avut privilegiul de a practica avocatura in perioada de libertate din anii ‘30. Noi, cei care i-am admirat si urmat ca nazuinte am fost confruntati cu o noua realitate frustra si cinica in care profesia nu se mai bucura de aceeasi libertate, iar dreptul supravietuia cu greu; circumstantele de practicare a avocaturii s-au schimbat din ce in ce mai mult, pledoaria careia i se permitea o desfasurare mai ampla in fata instantelor in anii ’70-’80 aproape ca disparut acum cu mici exceptii.”

Dupa aproape patru decenii in avocatura, spune ca meseria de jurist nu i-a impus vreo renuntare. “Mai mult, profesia m-a rasplatit tot timpul. Momentele de rascruce si intrebarile pe care mi le mai pun si acum capata in final acelasi raspuns: a meritat.” Intrebarile au aparut chiar in primele dosare penale din anii ’76-‘77, cand apara “niste arestati pentru fapte de doi bani.” Tanarul avocat Calin Zamfirescu se intreba atunci: este textul legii invatat in facultate aplicat corect si neabuziv? Se indoia de buna credinta a textului nu atunci cand l-a invatat, ci abia dupa ce a inteles cum se transpune in fapt.

Atunci cand il intreb pe Calin Zamfirescu despre cel mai mare compromis din cariera, imi raspunde in stilul tehnic al unui avocat. “Trebuie sa definim mai intai ce este un compromis. Orice raspuns este interpretabil daca ramanem in limbajul comun.” Astfel, daca prin compromis intelegem neobservarea integrala sau partiala a unor cutume si reglementari, care creeaza o vatamare mai redusa decat pierderea suportata de client prin neaflarea adevarului, probabil ca avocatul Calin Zamfirescu a facut asa ceva. “Daca te referi la incalcarea regulilor profesiei de avocat, consider ca nu am facut-o. Dar nu din teama, ci din convingerea ca sunt anumite cai oneste de urmat daca vrei sa reusesti in cariera.” O conditie sine qua non pentru a deveni un avocat bun, este, in opinia lui Calin Zamfirescu, sa fii extrem de pragmatic cand trebuie sa evaluezi intre juridic si faptic sansele clientului tau. “Am avut cazuri pierdute care m-au framantat zile intregi, mai ales in dosarele din oficiu de la inceputul profesiei. De pilda, am avut situatii in care comisia facea propuneri de eliberare conditionata, desi conditiile legale nu erau indeplinite, cu alte cuvinte clientul pe care il aparam pentru a fi pus in libertate nu indeplinea conditiile riguros prevazute de lege. Asa se nastea dilema: “ce ma fac acum: sa respect legea ori sa sustin interesul clientului? ” Concret, clientul sau nu indeplinea conditiile legale pentru a fi pus in libertate, iar solutia aleasa a fost in cele din urma urmatoarea: avocatul a sustinut cererea si a cerut eliberarea conditionata! Ar mai fi existat si o a treia varianta, imposibila in perioada comunista: sa se retraga din dosar.

“Important este sa intelegi piata!”

Calin Zamfirescu constata cum conduita de a practica avocatura este diversificata si dupa 37 de cariera in aceasta profesie. “Sigur ca exista limite in functie de care trebuie sa te ghidezi, dar totul incepe prin modul in care studiezi dosarul clientului. Maniera in care concepi introducerea unei actiuni de chemare in judecata, felul in care pregatesti apararea sau exerciti o cale de atac, incepi o executare silita, etc este determinanta pentru intreaga desfasurare a procesului chiar daca legea iti ofera posibilitatea de completare, retractare sau recalificare a obiectului litigiului. Astfel ia nastere diferenta dintre masina de serie si una de serie scurta.” Asa se intampla si in anii ’70, cand Calin Zamfirescu era unul din cei doar 600 de avocati din Bucuresti (de douazeci de ori mai putini decat cei care practicau in perioada interbelica).

Calin Zamfirescu repeta constant afirmatia cu iz de ultimatum: “Important este totodata sa cunosti si sa intelegi piata!”. Daca in sfera in care prestatiile profesionale s-au standardizat (inmatricularea societatilor comerciale, inregistrarea marcilor sau a brevetelor, etc ) profesionistii nu se pot diferentia prin inventivitate, diferentele de la avocat la avocat in modul de abordare a litigiilor sunt mari. Avem, pe de o parte, o abordare industrializata in avocatura de business, comparata de Calin Zamfirescu cu stilul lui Henry Ford, care producea in serie mii de masini pe zi, si de cealalta parte, Bentley-ul creat manual, la comanda, asemuit cu avocatura de business personalizata. “Ambele branduri, Ford si Bentley, exista si acum. La fel e in avocatura: chiar si abordarile incomplete, industriale si mecaniciste pot conduce la solutii juridice fericite. Ma refer aici la avocatura de instanta stilul “copy-paste.”

“Cine intra in avocatura pentru unicul considerent ca se castiga mai multi bani decat intr-o alta profesie, nu e avocat indiferent de inteligenta sa, poate fi cel mult un om caruia viata ii ofera satisfactii financiare si mult inconfort profesional. Nu poti sa faci avere din avocatura, asa cum nu reusesti nici din medicina. Avere faci din negustorie sau din productie”, imi spune Calin Zamfirescu imediat dupa ce comanda ceaiul de iasomie care inlocuieste desertul de la pranz. Apoi, crede ca preocuparea majora de a castiga bani nu este tipica unui intelectual. “Toti ne-am dat peste cap si am muncit pentru a face bani in anumite etape din viata, si eu am facut la fel, dar ca mijloc, nu ca scop. Daca banii sunt scopul avocaturii, nu vei fi motivat de ce anume trebuie sa fii animat.” Daca Zamfirescu ar fi un tanar avocat in 2013, el ar fi extrem de sceptic in ceea ce priveste cariera fiindca ar incepe o profesie in care criza se manifesta puternic. Pe de alta parte, cu siguranta, “cine are valoare va reusi cu certitudine. Un licentiat in drept de exceptie va performa oricand.”

“Descentralizare, descentralizare, descentralizare”

Anul trecut a fost atipic pentru “Zamfirescu Racoti Predoiu”, dupa ce 2011 a fost deosebit de bun, peste asteptari, an in care veniturile casei de avocatura au crescut cu 30%. “Pentru 2012 estimasem initial o scadere de 15%. A fost primul an din ‘95 incoace in care am scazut, insa declinul incasarilor a fost, din fericire, sub 1%. Dar am avut o crestere spectaculoasa a cheltuielilor, ceea ce este ingrijorator”. Principala cauza? Au crescut costurile salariale, cu IT-ul, licentele de operare si publicitatea, toate avand un rol tot mai important in strategia casei de avocatura. 2012 a fost un an pierdut pentru economie, spune Calin Zamfirescu, iar tragedia este ca “in clipa in care iti cresc veniturile prin proceduri de executare silita si datorita onorariilor luate din insolvente, iti dai seama ca economia este pe marginea prapastiei.” Mai mult, in clipa in care faci achizitii sau fuziuni ca forma de a depasi dificultatile economice si incercari de supravietuire si nu in scopul de a te dezvolta, potrivit lui Zamfirescu, “nu construiesti ceva viabil, ci proiecte provizorii cu efect paleativ.”

Desi provocarea profesionala a veteranului Calin Zamfirescu este in prezent descentralizarea activitatilor casei de avocatura catre ceilalti parteneri ai societatii, Ioana Racoti, Stan Tirnoveanu, Anca Maria Danilescu si Cosmin Vasile, el se lauda cu faptul ca este printre putinii avocati de varsta sa (printre care se mai numara Valeriu Stoica, de la “Stoica & Asociatii”, sau Ana Diculescu, de la NNDKP) care se prezinta in instanta. “Eu nu m-am putut desprinde de a practica avocatura pentru ca imi place teribil de mult”. A pastrat in continuare activitatile de judiciar si se prezinta in instanta, ce-i drept “mai rar si in mai putine cauze”. In schimb, Calin Zamfirescu a intarit supravegherea si indrumarea tinerilor avocati si este tot mai implicat in relatiile networking, pe zona de contacte din piata pentru ca “avocatura inseamna si marketing si P.R.”. “Nu pot spune ca ma simt in mediul meu pentru ca in parte ma deturneaza de la ce am invatat sa fac. Nu cred ca sunt un bun manager. Am admiratie pentru prieteni si colegi de ai mei care s-au dovedit manageri de mare valoare, chiar de exceptie: intai si intai il amintesc pe Ion Nestor pentru ca s-a adaptat in mod miraculos noilor conditii din piata. Pe Ion il cunosc ca avocat de instanta. Ca avocat, era unul dintre cei mai buni atunci cand practica. Ana Diculescu este exceptionala in instanta: are o tenacitate si o inteligenta aplicata cum rar intalnesti. Poate numai la femei vezi atata pasiune si forta”, spune Zamfirescu, adaugand ca un avocat isi dobandeste insusirile si bunele practici, la bara.

Citeste articolul integral pe Wall Street