Justificarea unei alternative viabile, la procedurile publice de justitie

Editorial publicat in Curierul Judiciar nr. 3/2013

Claudiu-Octavian Ulici

Avocat UNBR Baroul Cluj

(1)           Munca unui jurist nu se termina, la obtinerea hotararii judecatoresti si apoi executarea acesteia, ci mai degraba la asumarea normei de catre justitiabil. Adica, la momentul in care acesta percepe sensul, importanta si implicatiile legii, apoi intelege ca are o raspundere pentru respectarea acesteia. Doctrina kantiana, desi ne poate conduce la o eroare a apartenentei particularului, intr-un general abstract inclus la randul lui regula normativa, subliniaza totusi importanta muncii juristului, plecand de observatia ca norma aplicata, difera substantial de cea promulgata, ca rezultat al demersurilor intreprinse in cursul procedurilor judiciare.

Fara a incerca sa reproduc anumite chestiuni tehnice, indelung expuse in doctrina si stabilite jurisprudential, observ mai jos cateva diferente notabile, intre procedurile jurisdictionale oficiale si cele alternative, specializate, iar mai apoi fac o succinta expunere de motive pentru un arbitraj institutionalizat, ce ar putea functiona pe langa barourile de avocati din cadrul Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (UNBR).

(2)         In general, procedurile publice de justitie implica, participarea unui numar ridicat de persoane in desfasurarea directa sau indirecta a acestora, dar si a unui timp mai larg de administrare a probelor si de acordare a termenelor, adaptate unui cetatean, ce prezinta o medie diligenta. Toate acestea, conduc la o durata mai mare in timp a procesului si implicit la un cost ridicat. In arbitraj, procedura efectiva de solutionare a unui litigiu poate fi substantial reordonata si circumscrisa unor grupe distincte de cauze, iar participarea este si ea la randul ei, restransa la arbitru si partile in litigiu, alaturi de care pot participa reprezentanti legali.

(3)           Rezolvarea unui litigiu in sistemul public, necesita asadar participarea unui numar mai insemnat de persoane, judecatori, avocati, asistenti de justitie, experti sau grefieri, care prin colaborare isi aduc fiecare contributia mai mult sau pai putin semnificativa, in finalizarea diferendului. Publicul din sala de judecata pare a fi o prezenta in excedent si chiar poate impieta demersurilor in justitie. El atrage atentia celor care sunt deja angajati in proceduri, producand o deformare, un efect de eliminare sau dilatare, a expunerilor. In nici o situatie nu pare a fi plauzibil argumentul mentinerii sale in sala de judecata, atata timp cat sedintele sunt corect inregistrate in dosarul cauzei.

In cadrul procedurilor de arbitraj, linia de comunicare intre partile litigante si judecatorul-arbitru este mai directa, ceea ce face posibila, cel putin o colaborare mai facila, in solutionarea diferendului.

(4)           Discutabila ar fi in procedura arbitrajului, lipsa unui magistrat, caci judecatorii au sansa de a fi cei mai buni juristi, atat datorira volumului cazuistic, cat si datorita momentului in care o cauza ajunge pe masa acestora. Aceasta fiind intrucatva, trecuta de o prima etapa, adica avand o strangere preliminara de informatii asupra starii de fapt si o incadrare in drept, ambele expuse cel mai adesea in minim doua variante, corespunzatoare partilor litigante. Pentru acest impediment arbitrul va motiva decizia sa, plecand mai cu seama de la jurisprudenta instantelor publice de judecata si in orice situatie va avea ca linie de orientare norma oficiala aplicabila.

Magistratul participa totusi activ in procesul arbitrajului, prin supravegherea la cerere a procedurilor, luarea de masuri asiguratorii si in final prin investirea hotararii cu formula executorie, sau includerea mentiunii de ”irevocabil” in cuprinsul acesteia.

(5)             Este de mentionat ca, spre exemplu, legislatia privind protectia consumatorilor la nivelul UE si al statelor membre a fost in mod semnificativ dezvoltata in ultimele decenii. Cu toate acestea, atunci cand drepturile lor sunt incalcate, consumatorii nu beneficiaza intotdeauna de cai eficiente pentru solutionarea diferendelor. UE propune aici in mod concret noi reglementari (doua acte legislative complementare) pentru a-i ajuta pe consumatori sa-si rezolve litigiile cu comerciantii pe cale extrajudiciara . Astfel in 2014 ar putea intra in vigoare propunerea referitoare la organisme de ADR (Alternative Dispute Resolution / Soluţionare alternativa a litigiilor) , iar in 2015 propunerea privind o platforma de soluţionare on-line a litigiilor.

Pana in prezent la nivelul UE, un numar de instrumente de solutionare a litigiilor, au fost puse in aplicare, iar unele initiative sunt in curs de desfasurare pentru a explora posibilitatea ca viitoarele proceduri sa permita consumatorilor, rezolvarea disputele lor si obtinerea rapida de despagubiri (de exemplu lucrarile in curs de desfasurare privind recursul colectiv, medierea judiciara si solutionarea cererilor de o valoare redusa).

(6)               In plus asadar, fata de solutionarea litigiilor prin mijloace traditional judiciare, in unele state membre ale UE, au fost adoptate alternative de solutionare a litigiilor asa-numitele (“ADR”- Alternative Dispute Resolution). Termenul de solutionare alternativa a litigiilor se refera la proceduri non-judiciare, cum ar fi concilierea, medierea si arbitrajul, desi in prezent acestea nu sunt suficient de dezvoltate (COMMISSION STAFF WORKING PAPER IMPACT ASSESSMENT – EUROPEAN COMMISSION Brussels, 29.11.2011 ).

(7)               O forma institutionala de arbitraj, ce ar functiona pe langa un barou, poate sprijini formarea profesionala continua a avocatilor, prin informarea acestora asupra aplicarii dreptului si procedurilor in cazuri concrete, poate reprezenta o sursa buna de venituri pentru membrii si poate contribui la formarea unei jurisprudente unitare si pertinente. Acest arbitraj, autonom fata de asociatia pe langa care functioneaza, poate avea asigurate conditiile pentru garantarea autonomiei si impartialitatii si isi poate propune a deveni un lider in managementul disputelor de natura juridica, prin dezvoltarea si utilizarea de proceduri rapide si eficiente de solutionare a litigiilor.

In vederea realizarii acestui scop persoana juridica pe langa care va functiona arbitrajul, va pastra regulamentele, va edita brosuri privind activitatea de arbitraj institutionalizat si va asigura pastrarea in bune conditii a arhivei, bibliotecii si registraturii, eventual sprijinind financiar desfasurarea acestei activitati.