Prevederea privind favorizarea termocentralelor incalca legislatia europeana
.
.
.
.
.
.
.
.
Bogdan Marculet
Avocat, Niculeasa Law Office
In Monitorul Oficial de luni a fost publicata HG 138/2013 privind adoptarea unor masuri pentru siguranta alimentarii cu energie electrica, hotarare ce a starnit revolta instantanee a mediului de afaceri, in special a producatorilor de energie „verde” sau a producatorilor de energie, asa numita, „ieftina”.
Fara a intra in aspecte tehnice formale legate de legalitatea procedurii de adoptare a hotararii de Guvern, se pune problema, sub aspect substantial, daca aceasta respecta principiile stabilite de legislatia romaneasca si comunitara si, daca nu, ce anume nu este in regula.
Raspunsul la prima intrebare este, din pacate, negativ, si aceasta situatie este regretabila, cu atat mai mult cu cat interventiile recente ale statului in domeniul energiei electrice si al gazelor naturale s-au dovedit haotice, starnind chiar si reactiile energice ale Comisiei Europene.
In primul rand, trebuie intelese riguros masurile dispuse prin HG 138/2013. Astfel, in principal, se acorda acces garantat la retelele electrice pentru energia produsa de centrala termoelectrica Mintia apartinand Complexului Energetic Hunedoara si cea produsa de Complexul Energetic Oltenia, iar, pe de alta parte, se impune Transelectrica obligatia de a asigura dispecerizarea cu prioritate a energiei electrice produse de aceste doua societati.
In al doilea rand, trebuie inteles faptul ca Legea energiei electrice si a gazelor naturale permite, pentru ratiuni legate de siguranta alimentarii cu energie electrica, sa se acorde, prin hotarare de Guvern, in anumite conditii, acces garantat la retelele electrice pentru energia electrica produsa in anumite centrale electrice care folosesc combustibili interni, cum sunt cele doua societati mentionate de HG 138/2013.
Cu toate acestea, Legea energiei electrice, care sta la baza emiterii HG 138/2013, nu este, sub acest aspect, conforma dreptului comunitar. Directiva europeana privind normele comune pentru piata interna a energiei electrice prevede posibilitatea unui stat membru, pentru motive de siguranta a alimentarii, de a acorda prioritate la dispecerizarea instalatiilor de producere care folosesc combustibili indigeni.
Or, acordarea prioritatii la dispecerizare nu este acelasi lucru cu acordarea accesului garantat la retele electrice. Fara a intra in detalii prea tehnice, accesul prioritar semnifica faptul ca producatorii de energie electrica pot vinde si transporta energia electrica in orice moment, in timp ce accesul garantat semnifica faptul ca se garanteaza preluarea energiei electrice in retea.
Singura energie pentru care dreptul comunitar prevede accesul garantat este energia produsa din surse regenerabile de energie, si aceasta datorita schemei specifice de sprijin care exista la nivel comunitar, pentru acest tip de energie.
Cititi articolul integral pe Wall Street
