RIL promovat. Revizuirea pensiilor. Anularea deciziei de recalculare
Adjunctul Procurorului General al Romaniei a inaintat ICCJ un recurs in interesul legii privind revizuirea pensiilor prevazute de art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010, atunci cand printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a dispus anularea deciziei de recalculare emise in temeiul Legii nr. 119/2010 si mentinerea in plata a pensiei de serviciu, in cuantumul anterior.
In practica instantelor de judecata s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la: „interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 in referire la revizuirea pensiilor prevazute de art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010, atunci cand printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a dispus anularea deciziei de recalculare emise in temeiul Legii nr. 119/2010 si mentinerea in plata a pensiei de serviciu, in cuantumul anterior”.
Urmare sesizarii nr. 8/CC din 22 februarie 2013 a Colegiului de Conducere al Curtii de Apel Pitesti, transmisa prin adresa nr. 1/S.U./2013 din 11 martie 2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii, s-a suplimentat verificarea de jurisprudenta in problema de drept enuntata, constatandu-se caracterul neunitar al acesteia.
Cazuistica analizata este circumscrisa ipotezelor in care deciziile de recalculare a pensiilor prevazute de art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010, emise in temeiul acestui act normativ si al Hotararii de Guvern nr. 737/2010 au fost anulate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, iar dupa revizuirea din oficiu a pensiei, in temeiul art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, decizia de revizuire a fost contestata, invocandu-se incalcarea dreptului de proprietate si a principiului stabilitatii raporturilor juridice izvorate din hotararile judecatoresti precedente.
In aceste cauze, instantele au pronuntat solutii diferite, dupa cum urmeaza:
Intr-o prima orientare jurisprudentiala majoritara, contestatiile au fost respinse, iar deciziile de revizuire emise in temeiul art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 au fost mentinute ca legale, retinandu-se ca prin acest act normativ s-a reglementat o alta etapa in procesul de transformare a pensiilor speciale, in pensii de asigurari sociale, etapa in care s-a procedat la revizuirea, cu respectarea principiului contributivitatii, a cuantumului pensiilor prevazute de art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 care au facut obiect al recalcularii.
Faptul ca decizia de recalculare precedenta a fost anulata in cadrul unei proceduri judiciare ce a fost finalizata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care s-a dispus si mentinerea in plata a pensiei de serviciu anterioare, nu inseamna ca nu mai pot fi aplicate prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011.
Dimpotriva, si in aceste situatii sunt incidente dispozitiile art. 1 alin. (1) din acest act normativ, intrucat obligatiile rezultate din anularea prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile a deciziilor de recalculare emise in temeiul Legii nr. 119/2010 subzista doar atata timp cat este in vigoare si temeiul legal in baza caruia au fost pronuntate hotararile judecatoresti respective.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 215 din 13 martie 2012, prin care s-a aratat ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2010 instituie o noua procedura, de revizuire a pensiilor, distincta si ulterioara celei realizate prin Legea nr. 119/2010.
Ca atare, puterea de lucru judecat de care beneficiaza hotararea judecatoreasca anterioara prin care s-a anulat decizia de recalculare a pensiei emise in temeiul Legii nr. 119/2010 va functiona numai pentru perioada de timp cat obiectul judecatii precedente este in fiinta si cat timp se pastreaza temeiul juridic ce a stat la baza emiterii sale, iar obligatiile rezultate din anularea deciziilor de recalculare subzista doar atata timp cat este in vigoare temeiul legal in baza caruia au fost pronuntate hotararile judecatoresti definitive si irevocabile.
Se apreciaza ca astfel nu se aduce atingere dreptului de proprietate, invocandu-se considerentele formulate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Frimu impotriva Romaniei[1] si nici principiului stabilitatii raporturilor juridice, intrucat respectarea acestui principiu nu exclude o interventie ulterioara a legiuitorului, daca anumite circumstante obiective sunt de natura sa impuna o atare interventie, cerintele impuse de Conventie fiind ca ingerinta sa fie legitima si sa pastreze un just echilibru.
Intr-o a doua orientare jurisprudentiala minoritara, contestatiile au fost admise, iar deciziile de revizuire au fost anulate, considerandu-se ca dispozitiile art. l alin. (l) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.59/2011 nu sunt aplicabile, intrucat se incalca autoritatea de lucru judecat izvorata din hotarari judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit in favoarea reclamantilor dreptul de a beneficia in continuare de pensia speciala, in cuantumul avut anterior aplicarii Legii nr. 119/2010, invocandu-se principiile ce decurg din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauza Pravednaya impotriva Rusiei.
Astfel, s-a aratat ca aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat presupune ca partea care a castigat procesul sa se poata prevala, intr-o noua judecata, de dreptul recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca, fara ca instanta in fata careia este invocata aceasta aparare sa mai poata lua in discutie existenta dreptului, ceea ce rezida in obligativitatea dezlegarilor date prin hotararea judecatoreasca anterioara cu privire la problemele de drept dezbatute care sunt reiterate in noul litigiu.
Intrucat dreptul de a beneficia de cuantumul pensiei, astfel cum a fost stabilit anterior recalcularii efectuate in baza Legii nr. 119/2010 a fost recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila prin care s-a stabilit ca aplicarea acestui act normativ este contrara principiilor instituite prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului, nu se mai poate recurge la revizuirea pensiei prin aplicarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 decat cu incalcarea principiului securitatii raporturilor juridice si al drepturilor astfel stabilite care constituie un „bun” in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie.
S-au invocat si considerentele formulate in cuprinsul deciziei nr. 215 din 13 martie 2012 pronuntata de Curtea Constitutionala prin care s-a aratat ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 nu cuprinde prevederi care sa impiedice executarea unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, atata timp cat este in vigoare temeiul legal in baza caruia aceste hotarari au fost pronuntate.
Adjunctul Procurorului General apreciaza prima orientare jurisprudentiala ca fiind in litera si spiritul legii, din urmatoarele considerente:
In temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, s-a realizat recalcularea tuturor pensiilor speciale prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii, in scopul integrarii pensiilor de serviciu in sistemul public de pensii, utilizandu-se algoritmul de calcul prevazut de Legea nr. 19/2000. Cuantumul pensiilor a fost determinat prin inmultirea punctajului mediu anual realizat cu valoarea punctului de pensie, pe baza documentelor existente in dosarele de pensionare.
Aceasta masura legislativa a fost analizata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauzele Frimu impotriva Romaniei (1) si Abaluta si altii impotriva Romaniei constatandu-se ca reforma sistemelor de pensii s-a bazat pe motive obiective invocate la momentul adoptarii Legii nr. 119/2010, respectiv contexul economic si corijarea inegalitatilor existente intre diferitele sisteme de pensii.
S-a observat ca reducerea cuantumului pensiilor reclamantilor a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii in sistemul unitar prevazut de Legea nr. 19/2000 si ulterior de Legea nr. 263/2010, fiind menite sa asigure echilibrul bugetar si sa corijeze disparitatile existente intre diferitele sisteme de pensii, astfel incat motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu au fost considerate nerezonabile sau disproportionate.
In ambele cauze, Curtea a considerat ca masurile criticate de reclamanti nu au fost de natura sa-i faca pe acestia sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul de proprietate si reclamantii nu au fost in mod nejustificat discriminati in raport cu alti pensionari.
Prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 59 din 29 iunie 2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor s-a instituit o noua procedura, de revizuire a pensiilor, distincta si ulterioara celei realizate prin Legea nr. 119/2010. Interventia legislativa a fost determinata de existenta unei situatii extraordinare, motivata de Guvern prin trei elemente interdependente si anume: lipsa identificarii documentelor necesare dovedirii in totalitate a veniturilor in cadrul procesului de recalculare; impactul negativ al acestei situatii asupra valorificarii dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum si necesitatea stabilirii unei etapizari in procesul de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivitatii si al egalitatii, in scopul stabilirii in mod just si echitabil a drepturilor de pensie, astfel incat persoanele indreptatite sa aiba posibilitatea sa identifice si sa depuna la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul intregii activitati profesionale.
Astfel, prin art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 s-a prevazut ca pensiile prevazute de art. 1 lit. c) – h) din Legea nr.119/2010 care au facut obiectul recalcularii conform prevederilor acestei legi se revizuiesc, din oficiu, de catre casele teritoriale de pensii in evidenta carora se afla dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a acestei ordonante.
Prin art. 1 alin. (3) din acelasi act normativ a stabilit ca pensiile prevazute la alin. (1) pot fi revizuite si la cererea beneficiarului, daca acesta depune la casa teritoriala de pensii, in termen de 20 de zile de la data intrarii in vigoare a ordonantei, noi acte doveditoare, intocmite conform prevederilor legale, din care rezulta alte date si elemente decat cele existente la dosarul de pensie, care se au in vedere la stabilirea stagiului de cotizare si a punctajului mediu anual.
Din aceste dispozitii legale, rezulta ca procedura de revizuire a pensiilor era obligatoriu a fi inceputa de casele teritoriale de pensii, din oficiu, in privinta beneficiarilor drepturilor de pensie, norma avand caracter dispozitiv.
Din formularea cuprinzatoare a dispozitiilor art. 1 alin. (1) al ordonantei, rezulta ca au format obiect al procedurii de revizuire toate deciziile de recalculare a pensiei, emise in temeiul Legii nr. 119/2010, fara vreo distinctie, dupa cum acestea au fost sau nu atacate in justitie, iar in aceasta din urma ipoteza, indiferent daca au fost sau nu mentinute de instante.
Intrucat ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, sfera de aplicare a procedurii instituite prin acest act normativ nu poate fi limitata doar la revizuirea deciziilor de recalculare care nu au fost contestate in justitie ori in privinta carora contestatiile au fost respinse si nici la procedurile initiate de beneficiarii deciziilor de recalculare a pensiilor emise in baza Legii nr. 119/2010 care au formulat cereri in temeiul art. 1 alin. (3) din ordonanta.
Pe de alta parte, din perspectivele identificate de instantele de judecata care au adoptat orientarea minoritara, analiza efectuata de Curtea Constitutionala prin deciziile mentionate anterior a relevat ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 nu fac trimitere si nici nu urmaresc anularea ori lipsirea de efect a hotararilor judecatoresti prin care s-au anulat deciziile de recalculare emise in temeiul Legii nr. 119/2010 si al Hotararii de Guvern nr. 737/2010.
Dimpotriva, s-a aratat ca: „actul normativ criticat instituie o noua procedura administrativa de calcul a pensiei, ce trebuie vazuta ca o etapa distincta, ulterioara recalcularii. Desi au vizat, in esenta, acelasi obiectiv, respectiv recalcularea pensiilor de serviciu conform principiului contributivitatii, Hotararea Guvernului nr. 737/2010 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2010 sunt acte normative distincte, procedurile fiind de asemenea, separate si succesive. Prin urmare, (…) Guvernul nu a intervenit pe cale legislativa pentru lipsirea de efect a unor hotarari judecaroresti, ci a instituit o noua procedura ce a urmarit stabilirea cat mai echitabila si justa a pensiilor persoanelor mentionate la dispozitiile art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010”.
Aceste statuari se impun in temeiul efectului obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale, puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile instantei de contencios constitutional fiind atasata nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta.
Din aceste perspective, apreciem ca nu pot fi retinute pretinsele incalcari ale art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 1 din Primul Protocol aditional.
In plus, din prevederile art. 3 ale Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 59/2011, rezulta ca s-a urmarit ca, in procedura de revizuire sa nu fie afectate, prin restituire, drepturile de pensie deja incasate de beneficiari, fie in baza unor hotarari judecatoresti, fie in baza deciziiilor de recalculare, de vreme ce obligatia de restituire institutita prin text vizeaza doar plata catre beneficiari a diferentelor dintre cuantumul cuvenit al pensiei, rezultat in urma recalcularii si cel obtinut in urma revizuirii, pentru perioada de la 1 septembrie 2010 si pana la data revizuirii.
Aceasta concluzie este sustinuta si de prevederile art.14 din Legea nr. 6 din 21 februarie 2013 a bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2013 in care se arata ca: „Drepturile de pensii obtinute in baza unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, ca urmare a contestarii recalcularii si revizuirii efectuate pentru categoriile de pensii prevazute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, cu modificarile ulterioare, si de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, aprobata prin Legea nr. 109/2012, se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat.”
Ca atare, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 59/2011 nu a retroactivat asupra prestatiilor deja incasate de beneficiarii drepturilor de pensie, acestea nefiind supuse restituirii, iar efectele hotararilor judecatoresti prin care s-au anulat deciziile emise in temeiul Legii nr. 119/2010 si s-a dispus plata pensiilor in cuantumul avut anterior recalcularii au ramas castigate pe toata perioada cuprinsa intre data ramanerii definitive si irevocabile a acestor hotarari judecatoresti si data emiterii deciziilor de revizuire in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011.
In acest sens, invocam mutatis mutandis considerentele deciziei nr. 1286 din 29 septembrie 2011 pronuntata de Curtea Constitutionala prin care s-a aratat ca: „Ceea ce se subsumeaza, in mod evident, conceptului de facta praeterita este dobandirea calitatii de pensionar insa, cu privire la drepturile rezultate in urma obtinerii calitatii mentionate, se observa ca acestea se constituie in veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu inseamna ca actul de pensionare determina a priori si ad aeternum cuantumul pensiei/drepturilor aflate in plata. Astfel, prestatiile de asigurari sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita.
Ele devin facta praeterita pe masura curgerii timpului, insa cuantumul pensiei la care este indrituit pensionarul pentru perioada ce urmeaza unei luni incheiate este mai degraba un efect viitor al raporturilor juridice trecute – facta futura, intrucat raportul juridic trecut (…) se constituie chiar in dobandirea calitatii de pensionar si toate prestatiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe masura trecerii timpului, devin facta praeterita”.
Situatiile juridice rezultate din cauzele analizate sunt diferite de cele in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat anterior incalcari ale drepturilor fundamentale, bunaoara prin interventia legislativului de natura a refuza sau omite executarea ori prin promovarea unor cai extraordinare de atac ce constituiau un „apel deghizat”.
Ca atare, in interpretarea si aplicarea dipozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/201, sunt supuse revizuirii si pensiile prevazute de art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor care au facut obiectul recalcularii conform prevederilor aceleiasi legi atunci cand deciziile de recalculare emise in temeiul Legii nr. 119/2010 si al Hotararii de Guvern nr. 737/2010 au fost anulate prin hotararie judecatoresti irevocabile, fiind mentinut cuantumul pensiei anterioare.
Sursa: Infolegal
