Garantiile procesuale prin prisma Noului Cod de procedura civila raportat la Codul de procedura civila din 1865

Editorial publicat in Curierul Judiciar nr. 5/2013

 

Ioana Sfiraiala

Director Asociatia Monitorizarea Justitiei

 

 

Dat fiind preocuparea constanta pe care Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei o are fata de necesitatea existentei unor garantii suficiente pentru un proces echitabil si a respectarii acestora de catre magistrati,

Totodata, fata de numeroasele semnale de alarma trase de justitiabili si aparatorii acestora cu privire la derapajele procesuale existente la nivelul instantelor de judecata,

AMJ deschide o dezbatere pe aceasta tema prin prisma institutiilor consacrate de Codul de procedura civila, atat de vechiul, cat si de Noul Cod, institutii pe care propunem sa le analizam in oglinda,

Urmand sa punem in discutie aspecte procedurale si de drept substantial cu privire la care solutia adoptata de legiuitor este discutabila sau nu este de natura sa duca la imbunatatirea actului de justitie.

 

 

Incompatibilitatea magistratilor

 

• Vechiul Cod de procedura civila (Titlul V al Cartii I)

 

Cu privire la reglementarea incompatibilitatilor in Codul de procedura civila anterior in vigoare, societatea civila, avocatii si justitiabilii si-au aratat deseori nemultumirea referitor la modalitatea in care este aplicata sau interpretata aceasta institutie de catre magistrati, observandu-se o tendinta generalizata de lipsire de eficienta a textelor de lege.

 

Acest lucru s-a realizat prin:

 

• interpretarea normei, intr-un sens care sa o goleasca de continut;
• lipsa respectarii obligativitatii abtinerii atunci cand exista un motiv de recuzare;
• lipsa informatiei care sa permita justitiabililor si avocatilor sa observe daca exista motive de incompatibilitate;
• eludarea dispozitiilor privind repartizarea aleatorie in cazul solutionarii cererilor de recuzare si abtinere;
• lipsa unui sistem eficient de control si sanctionare pentru cazurile de incalcare ale prevederilor legale privind incompatibilitatea;

 

La aceasta, s-au adaugat si lacunele legislative care nu prevedeau posibilitatea ca justitiabilul sa refuze judecata facuta de un magistrat care nu ii garanta un proces echitabil.

 

Interpretarea normei, intr-un sens care sa o goleasca de continut

 

Doua sunt situatiile de incompatibilitate care erau lasate fara eficienta ca urmare a unei interpretari stricte sau excesive, fara suport legal.

Situatia in care judecatorul si-a spus parerea cu privire la pricina care se judeca si cea in care exista vrajmasie intre magistrat si una din parti.

Primul caz de incompatibilitate – antepronuntarea – a fost interpretat in sensul ca, daca judecatorul si-a spus parerea intr-un alt dosar, sau printr-o incheiere premergatoare si nu prin hotarare, nu exista antepronuntare, iar magistratul poate sa se mai pronunte o data, neputand fi considerat incident cazul de la pct. 7.

Al doilea caz de incompatibilitate – existenta unei vrajmasii intre parte si magistrat – a fost interpretat in sensul ca trebuie sa existe vrajmasie atat din partea partii fata de magistrat, cat si din partea magistratului fata de parte, si cum, in lipsa abtinerii, nu se poate proba existenta vrajmasiei din partea magistratului, partea neavand posibilitatea de a-si sustine cererea de recuzare, iar magistratul avand un interes direct in a nu recunoaste vrajmasia (aceasta fiind de altfel si ratiunea existentei institutiei incompatibilitatii) pe acest rationament, orice cerere de recuzare fundamentata pe existenta unei vrajmasii este respinsa de plano.

Tot o interpretare de natura sa goleasca de continut institutia recuzarii este si cea pe care o regasim la mai multi magistrati, in sensul ca formularea unei cereri de recuzare nu impiedica judecatorul sa faca acte de procedura, pe care le numesc de natura „administrativa”, cum ar fi acordarea de termene, dispozitii date partilor in legatura cu timbrajul etc., ulterior momentului recuzarii.

Se poate observa o extindere a calificarii unor astfel de masuri procedurale ca fiind administrative si ca neexistand niciun impediment ca un magistrat recuzat sa dispuna intr-un dosar si dupa ce a fost recuzat. S-a justificat o astfel de interpretare ca fiind facuta in interesul justitiei si pentru bunul mers al procesului, insa, in lipsa unui text de lege care sa permita o astfel de interpretare si calificare a actelor facute de un magistrat si in conditiile in care exista un text de lege care sa interzica magistratului recuzat sa faca orice acte de procedura, este evident ca sunt incalcate dispozitiile Codului de procedura civila.

In acelasi sens este si crearea unui cadru de natura sa duca la imposibilitatea partii sa uzeze institutia recuzarii, prin:

• fixarea unui termen foarte scurt, uneori si de cateva minute, pentru judecarea cererii de recuzare, termen in care partea trebuie sa motiveze cererea de recuzare, sa o timbreze si sa depuna probe in sustinerea ei;
• eliminarea etapei redactarii incheierii de sedinta in care s-a formulat cererea de recuzare, ca si a celei de redactare a incheierii in care a fost solutionata cererea de recuzare, astfel incat cel putin magistratul care judeca cererea de recuzare nu are niciun element care sa ii permita solutionarea acesteia;
• neaplicarea normei care permite audierea magistratului recuzat de cel care judeca cererea de recuzare;
• lipsa motivarii incheierii de respingere a cererii de recuzare sau a celei de admitere a cererii de abtinere;
• refuzul aplicarii normelor privind recuzarea si in ce priveste magistratul care judeca cererea de recuzare, sub motivarea ca incheierea de admitere/respingere a cererii de recuzare/abtinere nu poate fi considerata antepronuntare pentru o alta cerere de recuzare/abtinere identica.

Iata deci cum, in ciuda existentei unei norme care sa incerce sa previna un conflict de interese intre parte si magistrat sau a unei judecati anterioare cercetarii fondului, institutia incompatibilitatii ramane o forma fara fond.

 

Lipsa informatiei care sa permita justitiabililor si avocatilor sa observe daca exista motive de incompatibilitate

 

De cele mai multe ori incompatibilitatea rezulta dintr-o situatie personala sau profesionala a magistratului – apartenenta la un grup de interese, direct sau prin intermediul rudelor sau sotului, parcurs profesional anterior (chiar nejuridic), raporturi contractuale sau de alta natura cu una din parti.

O parte din aceste informatii se regasesc in dosarul profesional al magistratului si sunt complet inaccesibile justitiabililor si avocatilor.

Date privind traseul profesional al magistratilor au devenit publice in 2012 prin modificarea Regulamentului de catre Consiliul Superior al Magistraturii, insa aceasta reglementare nu este respectata de majoritatea instantelor din Romania.

Se poate observa cresterea fenomenului de pastrare de catre magistrat a numelui de dinainte de casatorie sau divortul de convenienta, pentru eludarea dispozitiilor legale privind incompatibilitatea.

 

Eludarea dispozitiilor privind repartizarea aleatorie in cazul solutionarii cererilor de recuzare si abtinere

 

Regulamentul de organizare a instantelor prevede, ca exceptie de la regula repartizarii aleatorii a cauzelor, ca cererea de recuzare sau abtinere nu va fi judecata de catre un complet determinat informatic, ci de completul urmator celui recuzat/care s-a abtinut.

Acest lucru permite conducerii instantelor sa aranjeze completele „in cascada”, in functie de afinitati, lucru care duce, in mod invariabil, la respingerea cererii de recuzare, respectiv admiterea cererii de abtinere.

 

Lipsa unui sistem eficient de control si sanctionare pentru cazurile de incalcare ale prevederilor legale privind incompatibilitatea

 

Toate aspectele aratate mai sus nu ar fi posibile daca sistemul de control si disciplina organizat sub tutela Inspectiei Judiciare si a Ministerului Justitiei ar fi eficient, real si transparent.

Ministerul Justitiei, dupa ce a redobandit competente in domeniul disciplinar, refuza sa isi exercite prerogativele, iar Inspectia Judiciara, fiind formata din magistrati deveniti prin rotatie inspectori, resping orice sesizare facuta de justitiabili sau avocati, in cadrul unei proceduri netransparente.

Lipsa unui mecanism real de control al cazurilor de incompatibilitate care, in mare masura, reies fie din dosarele profesionale ale magistratilor, fie din numeroasele sesizari si practica judecatoreasca, duce la lipsa de eficienta a normelor legale privind incompatibilitatile.

 

 

• Noul Cod de procedura civila (Titlul II Capitolul I)

 

Noul Cod de procedura civila aduce garantii noi drepturilor fundamentale prin existenta unor cauze de incompatibilitate extinse, dar si regreseaza prin suprimarea altor drepturi procedurale sau prin lipsirea de eficienta a institutiilor nou introduse.

Astfel, pe langa vechile cazuri de incompatibilitate, au fost introduse situatii noi:

• daca exista imprejurari care fac justificata temerea ca judecatorul are un interes in judecarea cauzei;
• exista temeri care nasc intemeiat indoieli cu privire la impartialitatea magistratului.

Aceste cazuri au incercat sa alinieze Codul de procedura civila la cerintele CEDO si ale jurisprudentei Curti Europene a Drepturilor Omului.

Din pacate, noile texte nu garanteaza si aplicarea lor din partea judecatorilor. Constanti practicii anterioare vor respinge si cererile de recuzare formulate in baza noilor texte, fiind aspecte subiective proprii partilor si care, pot fi inlaturate cu usurinta, intr-o procedura consistorie si necontradictorie, cum este cea a judecatei cererii de recuzare.

 

In acest sens, nu au fost introduse texte noi care sa permita partii care a formulat cererea de recuzare sa o si probeze in conditii de contradictorialitate, nu s-a introdus obligativitatea audierii magistratului recuzat, nu s-a prevazut obligativitatea repartizarii aleatorii si in cazul acestor cereri…

 

Regrese in reglementarea Noului Cod de procedura civila

 

Daca in procedura anterioara, magistratul recuzat nu putea sa faca niciun act de procedura pana la solutionarea cererii de recuzare, care echivala cu indepartarea suspiciunii care planeaza asupra sa, in noua reglementare recuzarea nu mai intrerupe cursul judecatii.

Gandita ca un instrument procedural de blocare a cererilor abuzive, risca sa duca la o grava incalcare a drepturilor fundamentale ale partilor, prin posibilitatea desfasurarii celei mai importante faze procesuale – administrarea probelor – in fata unui magistrat recuzat.

Eroarea legiuitorului a decurs din lipsa de intelegere reala a situatiei din instantele de judecata si a implicatiilor psihologice ale unei cereri de recuzare in ce priveste actorii procesului – parti si magistrat.

Se creeaza astfel un mediu procesual ostil, in care este dificil ca litigiul sa se desfasoare cu respectarea tuturor garantiilor de care ar trebui sa beneficieze partile si pe care le-a avut in vedere legiuitorul cel putin atunci cand a introdus noile situatii de incompatibilitate mentionate mai sus.