Doru Bostina: Lupta orgoliilor se ascute in avocatura
Anuntul ca Doru Bostina devine directorul de dezvoltare al Bostina si Asociatii, partenerii desemnandu-l in functia de managing partner pe tatal sau, Gheorghe Bostina, a venit “la pachet” cu un task-force al carui scop va fi de a explora caile de expansiune pe piata avocaturii. Ce inseamna “cele mai oportune modalitati de a face fata concurentei” si cum arata noul mod de organizare al unei casei de avocatura? Raspunde Doru Bostina intr-un interviu acordat Wall-Street.ro.
WS: Constat o crestere a orgoliilor in avocatura. Este 2013 cel mai orgolios an din avocatura?
Doru Bostina: Da, lupta orgoliilor se ascute in avocatura dintr-un motiv foarte simplu. A disparut creativitatea in randul avocatilor care pana acum inovau, iar aceasta capacitate a ajuns sa fie inlocuita de lupta orgoliilor. In loc ca fiecare firma sa-si caute drumul propriu, am ajuns sa ne comparam mai putin prin prisma rezultatelor financiare si profesionale, ci prin argumente de factura narcisista. Spre exemplu, argumentul dimensiunii in care ma vede pe mine o parte a pietei sau a mediei.
WS: Ce ati invatat din proiectele mari de anul acesta, cum ar fi privatizarea CFR Marfa?
Doru Bostina: Am invatat ca marimea conteaza si ca resursele sunt cele care fac diferenta in avocatura. De asemenea, presiunea FMI a reprezentat un lucru pozitiv in accelerarea procesului de privatizare. Multi spun ca important nu este sa ai tunuri, ci sa-l faci pe inamic sa creada ca ai tunuri. Napoleon a avut tunuri cu care a spart gheata la Austerlitz, iar armatele rivale nu au avut tunuri, ca urmare s-au scufundat. De asemenea, si in avocatura este esential sa detii tunurile chiar atunci cand ai nevoie. Viitorul avocaturii va cere echipe pe masura pentru proiectele mari, cum sunt, spre exemplu, exproprierile.
WS: Dar este privatizarea CFR Marfa un succes?
Doru Bostina: Din punctul nostru de vedere, a fost succes pentru ca ne-am incadrat in termenele prevazute si am reusit sa facem ce ne-a cerut clientul. De acum incolo nu mai sunt chestiuni care tin de avocati, ci de puterea cumparatorului, de Consiliul Concurentei si de Comisia Europeana. Cred ca vom mai vedea privatizari pentru ca statul nu va gasi resursele necesare pentru a pune pe linia de plutire companii mamut de tipul Posta Romana, Tarom sau CFR Infrastructura. Capitalul trebuie importat intrucat Romania nu a fost niciodata producatoare de capital.
WS: Aveti multe proiecte cu statul, iar competitia contesta acest lucru. Ce opinie aveti?
Doru Bostina: Nu este nicio jena si nu am avut nimic de ascuns in ceea ce priveste proiectele cu statul. Credem ca statul ar trebui sa fie unul dintre principalii beneficiari ai consultantei juridice. Statul se reformeaza, este actorul care dezvolta proiecte de infrastructura si tot statul este cel care privatizeaza active. Ca atare, nu vad de ce ar tebui sa fim farisei si sa nu lucram cu statul. De fiecare data participam la procedurile de achizitii publice care sunt transparente si organizate pe principiul concurentei. Sigur ca neputinta anumitor competitori se poate transforma in acuze. Piata ramane o piata, iar clientii sunt cei care fac onorariile. Cred ca statul este unul dintre clientii care va continua sa aiba nevoie de servicii juridice. Vedem o tendinta de eficientizare a statului. Ca arii de practica, incercam sa ne dezvoltam unitar, fara sa transformam o practica intr-un domeniu-vedeta. Privatizarile, listarile la bursa, emisiunile de obligatiuni si proceduri de achizitii publice vor constitui domenii foarte bune pentru avocati. (…) Onorariile nu vor mai scadea, ci se va trece la un sistem mult mai elastic: “cum vrea clientul”. Daca clientul vrea sa lucrezi pe un buget, atunci vei fi nevoit sa lucrezi doar pentru acel buget. Daca prefera onorariul orar, atunci te vei supune. Sau onorariul orar, cu capac la o anumita suma. Am ajuns in momentul in care dictatura devine a clientului, nu a consultantului juridic.
WS: Cum se raporteaza antreprenorii la romani la serviciile avocatilor?
Doru Bostina: Antreprenorul roman este mai deschis catre serviciile de consultanta juridica. Asistam la o anumita maturitate a celor care si-au inceput afacerile imediat dupa Revolutie. Ei se gandesc fie la vanzarea afacerii, fie la conducerea ei pe baze corporatiste. Mitul antreprenorului atotstiutor in cadrul unei firme incepe sa dispara. De asemenea, antreprenorul roman devine mult mai flexibil la sfaturile avocatilor.
Sursa: Wall Street
