Despre fidelitate, integritate si curaj

Prof. univ. dr. Valeriu Stoica

Partener fondator

STOICA & Asociatii

 

 

1. Valorile societatii pe care ati fondat-o in 1995 impreuna cu doamna Cristiana Irinel Stoica, sunt foarte interesante si cred ca necesita o mica explicatie: fidelitate, integritate si forta. Sunt acestea specifice lumii dreptului?

 

Au fost, sunt si sper sa ramana specifice pentru lumea dreptului. Nu este intamplator ca noi am pus in deviza noastra aceste trei valori.

Fidelitatea are multiple dimensiuni, nu ma refer la fidelitatea de tip medieval, nu ma refer nici la fidelitatea sotiilor faraonilor, care se inmormantau de vii cu sotii lor, este vorba de o fidelitate in sens modern, o fidelitate care se manifesta in primul rand in raport cu propria noastra cultura organizationala. Cei care lucreaza la STOICA & Asociatii trebuie sa fie fideli acestei culturi organizationale pe care am intemeiat-o impreuna, pe care am creat-o impreuna, pe care am dezvoltat-o impreuna. Este vorba totodata si despre fidelitatea fata de clienti si fata de interesele pe care clientii le au. Rostul avocatului este sa obtina rezultate pentru clientii pe care, intr-un fel sau altul, fie ii apara, fie le slujesc interesele comerciale, patrimoniale sau nepatrimoniale.

Este apoi fidelitatea fata de drept. Cand spun asta, ma gandesc la fidelitatea fata de valorile fundamentale ale dreptului. Noi, de obicei, asociem dreptul cu fundamentul moral al echitatii, ceea ce nu este inexact, dar, in realitate, valoarea suprema a dreptului este ideea de bine. Adagiul latin pe care eu il apreciez cel mai mult este: jus est ars boni et aequi. Dreptul nu este numai arta de a face dreptate, este si arta de a face bine. Altfel spus, nu exista dreptate daca ea nu este subsumata ideii de bine. O dreptate mecanica, o egalitate mecanica, ar putea de multe ori sa duca la un rau. Ca sa poti sa dai dimensiunea adevarata a dreptatii, a echitatii, trebuie sa o subsumezi intotdeauna ideii de bine. Atunci cand vorbim de fidelitate, avem in vedere si pozitionarea fata de sistemul de drept si fata de aceste valori care fundamenteaza sistemul de drept: binele si echitatea.

V-ati referit la integritate. Traim intr-o lume in care pare sa conteze din ce in ce mai putin valorile traditionale, valorile morale. Eu sunt un liberal, dar liberalismul pe care l-am profesat si il profesez, ma refer la o conceptie teoretica, nu la una politica, este legat de valori foarte solide. Nu sunt de acord cu cei care cred ca liberalismul inseamna relativizarea valorilor. Din acest punct de vedere, poate ar trebui sa adaug o conotatie liberalismului meu: sunt un liberal conservator. As zice ca, pe masura ce trece timpul, sunt din ce in ce mai conservator… Iata de ce, integritatea este o valoare poate conservatoare, dar o valoare care este in masura sa tina lumea inchegata. Solidaritatea lumii in care traim nu este posibila fara integritate. Coerenta lumii in care traim nu este posibila fara integritate, iar avocatul ar trebui sa tina seama in intreaga sa profesie de aceasta valoare. Pentru ca vorbeam mai devreme de fidelitatea fata de interesele clientilor, de exemplu, aceasta fidelitate trebuie sa mearga pana acolo unde interesele clientilor contrazic legea sau contrazic o valoare morala. Avocatul trebuie sa apere cu toate mijloacele profesionale, cu toata priceperea profesionala, interesele clientului, dar numai pana acolo unde aceste interese ar depasi marginile legalitatii sau marginile acelor valori de care vorbeam mai devreme: binele si echitatea. Este vorba si despre o integritate care tine de structura organizationala. Pentru ca o institutie sa fie solida are nevoie de valori care sa-i dea coerenta. in Romania este o problema mare, aceea a continuitatii institutiilor. Apar peste noapte institutii, structuri economice. Uitati-va la peisajul orasului, de-a lungul anilor au aparut o multime de restaurante, care dupa un an-doi au disparut, apar ONG-uri care la inceput par sa aiba foarte multa energie, dar carora dupa catva timp le secatuiesc fortele. Soliditatea societatii romanesti depinde foarte mult de forta institutiilor care compun aceasta societate, si nu ma refer aici doar la institutiile publice. Ma refer, in primul rand, la cele din zona privata, din zona economica si din zona organizatiilor non-profit. Continuitatea acestor structuri organizationale consti¬tuie secretul soliditatii unei societati. Iata de ce, integritatea in cadrul unei structuri organizationale este fundamentala. Faptul ca de 18 ani societatea de avocati STOICA & Asociatii rezista pe piata avocaturii – as putea spune ca suntem la majorat anul acesta – se explica prin faptul ca tinem la aceasta integritate a fiecarui membru al societatii noastre de avocati, dar si la integritatea acestei structuri organizationale in ansamblul ei.

Vorbeati mai devreme de forta. E vorba de termenul „fortitudo”, care nu exprima numai ideea de forta, ci, mai ales, implica ideea de curaj. Fortitudinea este in primul rand curajul! Fidelitatea si integritatea ar ramane fara instrument de lucru, n-ar putea fi operationale daca nu ar exista si curajul de a afirma valorile profesiei, de a afirma credinta in ideea de drept si de bine si de a lupta pentru interesele clientilor. Curajul este esential pentru un avocat. Iata de ce aceste trei valori definesc societatea noastra: fidelitatea, integritatea si curajul.

 

2. Daca e nevoie de curaj, inseamna ca exista niste riscuri in a sustine intr-o societate ca societatea romaneasca valori ca fidelitatea si integritatea?

 

Nu numai la noi exista riscuri, in toata lumea exista riscuri. Pentru ca exista nu numai cei care apara valorile, exista si cei care pur si simplu nu cred in valori, exista si cei care au valori negative. Ca urmare, peste tot in lume, apararea valorilor presupune si curaj. Presupune mai intai curajul de a invinge propria comoditate. Aceasta as spune ca este prima si cea mai importanta dimensiune a curajului, pentru ca fiecare dintre noi, la un moment dat, intra intr-un sistem de inertii zilnice, cotidiene, intr-un sistem de inertii mentale, intr-un sistem de inertii profesionale. Toate acestea sunt necesare pentru coerenta unei institutii, dar sunt si foarte periculoase, pentru ca daca inertiile acestea devin un obstacol in calea inovatiei, in calea descoperirii unor lucruri noi, daca devin limitari intelectuale, atunci toate acestea blocheaza dezvoltarea unei organizatii.

 

3. Ce inseamna dreptul pentru dumneavoastra, de la inaltimea experientei pe care o aveti?

 

Daca raspund la intrebarea dumneavoastra din perspectiva experientei pe care o am, ar trebui sa evoc pe scurt aceasta experienta. Ma ocup de drept din momentul din care am inceput sa studiez ca student acest domeniu, asadar, de peste 40 de ani, din 1972, cand am devenit student la Facultatea de Drept. Daca la inceput, taramul acesta era cu adevarat misterios pentru mine, mai ales ca limbaj, ulterior am inceput sa fiu atras de dubla dimensiune pe care o are dreptul. imi amintesc ca la primele seminare de drept civil, pe care le-am facut cu regretatul Profesor Gheorghe Beleiu, ma simteam ca la un curs de limbi straine. Pentru un proaspat absolvent de liceu, termeni ca uzucapiune, prescriptie, nulitate, pareau elemente dintr-o limba straina si inveti greu o limba straina. Primul an de facultate a fost dificil tocmai pentru ca a presupus aceasta insusire a limbajului juridic, invatarea acestei limbi straine a dreptului.

De ce insist asupra acestui aspect? Pentru ca daca vorbim de o dubla dimensiune a dreptului, prima dimen¬siune este cea tehnica. Exista o tehnica a constructiei normelor juridice, exista o tehnica a rationamentului juridic si, dupa aceea, exista o tehnica a cercetarii normei juridice. Toate aceste aspecte tehnice trebuie bine insusite. in absenta lor esti ca un electrician care nu stie sa desurubeze un bec. Numai ca dimensiunea tehnica a dreptului, oricat de importanta ar fi, este pusa in slujba celei mai importante dimensiuni, care este dimensiunea valorilor. Dreptul, cum spuneam si mai devreme, este un sistem normativ intemeiat pe valori. Fiecare norma juridica se fundamenteaza pe o anumita valoare. Rostul juristului este nu numai sa descopere constructia tehnica a normei de drept. Rostul cel mai important este sa identifice valoarea pe care se fundamenteaza norma si, dupa aceea, sa interpreteze norma si s-o aplice in practica in raport cu acea valoare care constituie fundamentul ei. Iata deci ca aceste doua dimensiuni – dimensiunea tehnica si cea axiologica – sunt complementare, una este in slujba celeilalte. Dimensiunea tehnica este in slujba dimensiunii axiologice. Arta studierii dreptului este intelegerea acestei duble dimensiuni.

Nu intamplator, dupa ce am absolvit Facultatea de Drept, am fost multa vreme atras de ideea de a deveni si profesor la facultate. A trecut ceva timp pana cand s-a intamplat lucrul asta, pentru ca am fost o buna perioada de timp judecator. Unsprezece ani am fost judecator, mai intai la Judecatoria Sectorului 5, apoi la Tribunalul Bucuresti. Am lucrat in egala masura in civil si in penal. Multi cred ca sunt doar civilist, dar inceputurile mele ca practician si, chiar ca scriitor de drept, au fost in domeniul penal. Am si scris in perioada de inceput cateva studii legate de dreptul penal, dar pasiunea mea a ramas tot timpul dreptul civil. Daca vorbim de fidelitate, atunci trebuie sa spun ca am ramas toata viata, dincolo de micile mele infidelitati, fidel dreptului civil. Experienta mea juridica a fost implinita dupa 1990, cand am putut sa devin avocat. Am ramas profesor la facultate si am inceput sa practic avocatura. Am fost o vreme conducatorul Institutului National al Magistraturii. Am fost o vreme ministru, cum bine stiti. Am fost o vreme in Parlament. Toate acestea sunt experiente juridice care mi-au permis perspective multiple asupra dreptului.

Orice domeniu este ca un caleidoscop. Are multiple fatete. Daca privesti dreptul dintr-o singura perspectiva, o sa vezi o anumita fateta. Dar riscul este sa ai o viziune simplista. in momentul in care vezi cat mai multe fatete ale fenomenului, atunci pe de o parte te apropii de cunoasterea de ansamblu, iar pe de alta parte, poti sa mergi si in profunzimea acelui fenomen. Asadar, avantajul experientei mele profesionale a fost ca am putut sa privesc dreptul din multiple perspective. Mai intai, ca student, ca novice, dupa aceea ca judecator, dupa aceea ca profesor, ca formator de magistrati, ca facator de legi, daca imi permiteti aceasta expresie mai putin eleganta, fiind in Parlament aproape doua legislaturi, ca Ministru de Justitie. Vazand din toate acele perspective fenomenul dreptului, am putut sa realizez foarte bine ca adevarata dimensiune a Patriei, despre care din pacate vorbim foarte putin in ultimul timp, este spatiul constitutional si juridic pe care il construim impreuna. Putem vorbi si din alte perspective despre Patrie.

Dar, cum discutam demult, la inceputul anilor 90, cu un profesor din Franta, de origine romana, un foarte bun specialist in dreptul european si un foarte bun prieten, Vlad Constantinescu, cel putin pentru noi, pentru juristi, Patria este aceasta constructie constitutionala si juridica. si pana la urma, suntem buni patrioti in masura in care dam coerenta acestui sistem juridic, acestui spatiu in care traim, daca reusim sa il facem mai bun, daca reusim sa il facem mai simplu, mai direct, mai accesibil, mai solid. Din acest punct de vedere, indiferent de profesia pe care o avem, ca suntem avocati, profesori, procurori, judecatori, notari, juristi, jurisconsulti, toti impreuna suntem un fel de preoti ai cultului dreptului si Romania, in momentul de fata, trece printr-o perioada de mare provocare, pentru ca reconstructia sistemului juridic romanesc dupa perioada comunista a fost foarte dificila din multiple puncte de vedere. Mai intai, a fost nevoie de o recuperare a fundamentelor dreptului, de origine continentala. Din fericire, ele nu au fost cu totul alterate pe timpul comunismului. Am pastrat o buna parte din ele, chiar si pe timpul comunismului, pentru ca noi am pastrat Codul civil spre deosebire de multe tari din jurul nostru. si, cum am spus de multe ori, Codul civil roman din 1864 a fost mai rezistent decat comunismul. A fost dupa aceea nevoia de a face contemporane aceste traditii recuperate cu ceea ce s-a intamplat intre timp in intreaga lume si in primul rand in Europa, in domeniul dreptului. A fost nevoie si de o perioada in care sa redevenim contemporani cu lumea juridica de traditie continentala. A fost dupa aceea integrarea europeana, ce a presupus un import masiv de norme juridice din dreptul comunitar.

Toate astea au dat multe incoerente sistemului de drept, exista multe zone de confuzie, exista multe contradictii. Iata de ce avem cu totii datoria, indiferent de profesia juridica pe care o avem, sa contribuim la redarea coerentei acestui spatiu juridic, pentru ca, pana la urma, peisajul juridic al unei tari poate sa fie accesibil, poate sa fie frumos, poate sa fie urat, poate sa fie exact, asa cum este un peisaj din natura. Daca vorbim de o tara, care prin bunatatea lui Dumnezeu, are o geografie seducatoare, atunci trebuie sa inlaturam din aceasta tara acele zone de urat pe care omul le-a creat, inclusiv in domeniul dreptului si inclusiv in practica dreptului. Iata de ce cred ca, pe de o parte, reedificarea sistemului de drept pentru a-i reda echilibrul si, pe de alta parte, reconstructia profesiei juridice, pentru a putea sa aplice corect normele juridice, au fost si inca sunt provocari majore pentru Romania. N-am finalizat acest proiect. Este un proiect in derulare, este un proiect pe care impreuna trebuie sa il ducem la bun sfarsit.

 

4. Referindu-ne la avocatura, in perioada de dupa Revolutie si in special in ultima perioada, mai multe case de avocatura din strainatate si-au facut simtita prezenta activa si, in general, probabil ca s-a intensificat competitia pe piata avocaturii. intrebarea este daca se mai poate vorbi, in conditiile salbaticiei de pe piata avocaturii, despre fidelitatea clientilor sau despre integritatea morala a avocatilor.

 

De vorbit, se poate vorbi, si aici este datoria noastra sa vorbim. Faptul ca exista fenomene care contrazic si fidelitatea si integritatea in profesia noastra nu trebuie sa ne dezamageasca. intotdeauna am crezut ca dezamagirea nu este o stare buna atunci cand apar pericole, provocari, oricat de dificile ar fi ele, reactia sufleteasca nu este aceea de dezamagire, de evaziune, de fuga. in mod normal, in fata unora asemenea primejdii, trebuie sa recurgem la fortitudine. Trebuie sa avem curajul sa infruntam aceste pericole, aceste primejdii si sa le depasim. si cred ca si profesia de avocat a trecut – ca si sistemul de drept – ca si intreaga structura juridica din Romania, printr-o perioada de reconstructie. si in acest domeniu am avut de recuperat valori traditionale existente din societatea romaneasca inainte de comunism.

Dar in acelasi timp, daca vorbeam mai devreme despre aceasta miscare de sincronizare a culturii noastre juridice cu cultura juridica europeana, si aici s-au produs niste mutatii pe plan european si pe plan mondial care au transformat si profesia juridica din Romania. Prima noastra intentie dupa 1990 a fost sa recuperam profesia juridica inteleasa ca o profesie liberala veritabila, adica individualista. Traditia avocatului in Romania inainte de comunism a fost aceea a unei profesii liberale, in care personalitatea avocatului era elementul cel mai important si, in general, existau cabinete individuale. Nu existau societati de avocati inainte de comunism in Romania. Dar, intre timp, mai ales sub influenta culturii juridice anglo-saxone, Europa Occidentala a cunoscut o transformare a profesiei de avocat in sensul corporatizarii ei. Lucrul acesta s-a intamplat si in Romania, mai ales pentru ca exista o evolutie corporatista, economica, respectiv crearea de mari corporatii in economie. Atunci aceste fenomene economice au determinat o transformare a profesiei de avocat, pentru ca aceste mari corporatii economice au avut nevoie de structuri juridice polivalente care sa le acorde asistenta in toate domeniile posibile si, in felul acesta, a fost nevoie de echipe de avocati care sa poata sa presteze servicii juridice complete pentru asemenea structuri corporatiste. Asta nu inseamna pierderea caracterului liberal al profesiei de avocat. Ar fi cel mai mare rau care s-ar putea intampla, pentru ca, totusi, profesia de avocat nu este o profesie comerciala. E adevarat ca este o profesie in care si castigul conteaza destul de mult, dar nu este singurul lucru important in profesia de avocat. Dimensiunea liberala, individuala, a profesiei trebuie sa fie pastrata chiar atunci cand e vorba de o mare echipa integrata, de o mare societate de avocati. Conteaza foarte mult personalitatea unui avocat, conteaza foarte mult afirmarea calitatilor individuale pe care le are fiecare avocat.

Concurenta de care vorbeati dumneavoastra si care uneori creeaza impresia salbaticiei nu vine din zona avocaturii. Ea vine din modul in care capitalismul, in Romania, dupa comunism, s-a reinstalat. Exista fenomene de inceput care peste tot in lume au fost insotite de asemenea aspecte de salbaticie, cum spuneati. si inca se vorbeste in Romania despre capitalismul salbatic. Dar acesta nu este veritabilul capitalism. Din pacate, s-a creat un cliseu foarte periculos. Asocierea capitalismului cu asemenea fenomene de salbaticie, care, de fapt, nu sunt specifice adevaratului capitalism. Capitalismul veritabil este bazat pe concurenta onesta, este capitalismul bazat pe competitie, este capitalismul bazat pe reguli. Ca urmare, si profesia de avocat trebuie sa-si respecte propriile reguli. si aceste fenomene de competitie neonesta care inca exista trebuie sa fie inlaturate si cred ca este foarte important ca profesia sa-si apere valorile traditionale.

 

5. Credeti ca integritatea este un avantaj com¬petitiv pentru un avocat? in afara de faptul ca sigur partea frumoasa exista, dar e un avantaj competitiv?

 

Am spus de multa vreme ca, pe termen mediu si pe termen lung, cinstea este mai profitabila decat necinstea. Poate ca, pe termen scurt, uneori necinstea pare sa ofere un avantaj, dar pe termen mediu si lung necinstea esueaza si avem multiple exemple in societatea romaneasca. Dupa 1990 au fost oameni care au crezut ca peste noapte pot sa faca foarte multe lucruri prin diferite mijloace, nu toate corecte, le-au si facut, dar cum le-au facut, le-au si pierdut. si multi dintre ei si-au pierdut chiar libertatea. Iata de ce, repet, pe termen mediu si pe termen lung, cinstea este mai profitabila, inclusiv in termeni economici, decat necinstea. Profitul corect, cinstit, este solid si de lunga durata, profitul facut peste noapte prin incalcarea regulilor, se pierde tot peste noapte. Iata de ce, si pentru avocati, spun acelasi lucru. Deontologia este premisa cea mai solida pentru prosperitatea unei societati de avocati.

6. Se apropie doi ani de la intrarea lui in vigoare. Un autor spunea odata: „Se intuneca in lucruri, in carti e lumina”. Ne lumineaza Noul Cod civil asa cum spune autorul in aceste versuri, pe care banuiesc ca le recunoasteti?

 

Le recunosc. Din cand in cand, atunci cand eram elev de liceu si student, scriam poezii. Multa vreme dupa ce le-am scris, la indemnul fiicei mele, le-am adunat intr-o carte care se cheama “Istorii duminicale“. Da, de multe ori cand in lucruri e intuneric, cartile ne pot lumina. Eu vad dreptul ca pe un sistem care creeaza ordine in lume. Asa cum facem distinctie intre haos si cosmos in lumea naturala, cred ca si in lumea sociala putem sa facem distinctia intre dezordine si ordine. Exista un haos al lumii sociale, exista un cosmos al lumii sociale. Cosmosul presupune legi, mecanica cereasca este bazata pe legi, sa nu le spunem imuabile, dar de lunga durata. Tot asa, societatea are nevoie de reguli corecte si de lunga durata, care sa creeze predictibilitate si stabilitate. Ca urmare, o ordine bazata pe norme juridice trebuie sa fie o ordine a libertatii si a sigurantei persoanei.

De multe ori nu intelegem de ce avem nevoie de predictibilitate si de stabilitate a sistemului de drept. in general, lumea este imprevizibila, exista multe lucruri care se schimba in jurul nostru, in economie, in ordinea cereasca, in viata noastra, dar exista totdeauna mare nevoie si de puncte stabile, de stele fixe. Asa cum marinarii pe oceane, in furtuna, aveau nevoie de Calea Lactee pentru a putea sa stie incotro sa mearga, tot asa societatea are nevoie de o anumita ordine bazata pe puncte stabile, pe repere. Dreptul creeaza aceasta ordine, dar nu orice fel de ordine, ci acea ordine a libertatii si a sigurantei persoanei, adica o ordine in care fiecare din noi, profitand de aceste repere, poate sa infrunte imprevizibilul vietii noastre. si cum imi place sa spun, un sistem de drept este bun, isi da adevarata masura atunci cand creeaza aceasta ordine a libertatii si a sigurantei persoanei, a stabilitatii si a predictibilitatii, in asa fel incat fiecare dintre noi poate sa isi caute fericirea, chiar daca la capatul drumului gaseste nefericirea. Dar este important sa avem aceasta ordine a sigurantei si a libertatii, ca sa putem sa cautam binele pentru fiecare dintre noi.

 

7. V-au trecut prin mana multe generatii de profesionisti de astazi: avocati, judecatori, procurori. Invata studentii de astazi dreptul altfel decat cei de acum 10 ani? Abordeaza altfel? si as avea doua intrebari, dintre care una ii preocupa foarte mult pe studenti. O s-o las la urma. Prima este: se invata dreptul de cand se incepe facultatea pana se termina activitatea sau esentiala este prima parte, activitatea cand se pun bazele, iar apoi se fac doar mici ajustari, completari? Iar cea de-a doua: pentru un student, este important sa invete pe dinafara, e bun tocitul?

 

Mai intai, procesul de invatare e un proces continuu, nu se termina niciodata. Eu am inceput sa studiez dreptul civil in urma cu 41 de ani si il studiez si astazi. Este un „never-ending story”. Omul poate sa invete mereu. si daca se opreste din invatat pierde si ceea ce a invatat. Le spun studentilor mei ca ceea ce fac in facultate este doar inceputul si, daca nu vor continua, nu vor deveni buni juristi. si le mai spun ca adevaratul studiu al dreptului este dupa ce termina facultatea, pentru ca in facultate abia au timp sa cunoasca unele dintre intortocheatele carari ale dreptului. Dar dreptul este o lume complexa, ampla, si nu-ti ajunge o viata ca sa cunosti macar un singur domeniu al dreptului.

Cat priveste tocitul, acum, ne gandim la Creanga si ne gandim la faptul ca invatatul nu trebuie sa fie „un mijloc cumplit de tampeala”, pentru ca daca invatatul e doar un mijloc de tampeala, atunci intram in zona patologica. invatatul trebuie sa fie in primul rand o apropiere de obiectul studiat, pentru a-l internaliza sufleteste.

Daca nu se creeaza o aderenta sufleteasca, nu doar rationala, intre cel care cerceteaza si obiectul cercetarii, atunci invatatul este un chin. Ce vreau sa spun este ca, daca invatatul nu este o placere, inseamna ca trebuie sa te orientezi catre altceva. Daca n-ai descoperit placerea de a invata ceva, inseamna ca acel ceva nu-ti este potrivit si trebuie sa cauti altceva. Eu mai obisnuiesc sa spun ca fiecare om are talentul lui, samburele lui de aur, pe care trebuie sa si-l descopere. Nu trebuie sa fii neaparat jurist. Daca nu poti sa fii jurist, poti sa fii bun electrician, poti sa fii bun medic, poti sa fii bun inginer.

Problema este sa gasesti acea parte din tine care sa poata sa fie scoasa la lumina si care, in felul acesta, sa duca la crearea a ceva frumos si bun. Ca urmare, daca placerea de a invata nu exista, nu vorbim de o adevarata invatatura, iar procesul de invatare, pe langa aceasta aderenta sufleteasca fata de obiectul studiat, presupune si crearea structurilor logice mentale adecvate.

Efortul mare pe care trebuie sa-l faci este pentru crearea acestor structuri mentale adecvate obiectului studiat. Informatia unui jurist include acest proces destul de lung de formare a structurilor mentale specifice dreptului. Daca nu ti le formezi, atunci nu ai cum sa fii un bun jurist, pentru ca dreptul, ca si viata, te pune tot timpul in situatii noi. Daca nu ai aceste structuri mentale, acest instrumentar pentru a cerceta fenomenul, nu poti sa gasesti singur solutiile.

Juristul nu este doar cel care vede din carti solutiile, ci cel care le descopera in spetele noi pe care le are. Asta nu inseamna ca suntem intr-un domeniu al noutatii permanente in drept, dar este un raport intre ceea ce este dat, intre ceea ce aflam in norma juridica, intre ceea ce aflam in teoriile juridice in drept, jurisprudenta pe de o parte, iar pe de alta parte, este elementul de inovatie, de creativitate pe care fiecare speta ni-l permite si la care ne obliga in acelasi timp.