Ce am aflat in ultimii doi ani despre Noul Cod civil
Editorial publicat in Curierul Judiciar nr. 10/2013
Lector univ. dr. Adriana Almasan
Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti
Coordonatorul rubricii de Drept privat a revistei Curierul Judiciar
In urma cu doi ani faceam, intr-un editorial gazduit de Curierul Judiciar, unele predictii asupra parcursului si implicatiilor Noului Cod civil, avand entuziasmul si onestitatea care sa imi permita, dupa o perioada oarecare, sa ma intorc asupra acestor idei fara sa ma rusinez de ele. intrucat despre Noul Cod civil s-au spus o sumedenie de lucruri, dar, mai ales, pentru ca este cu totul imposibil sa vedem toate cele legate de el, am limitat comentariul si viziunea ex ante pornind de la o pseudo definitie negativa a Codului. Citind acum acel editorial, fac, iata, propria evaluare si constat evolutia in viata practica juridica a acestui act normativ, care este piatra de colt a sistemului normativ romanesc.
Ce confirmari am primit in cei doi ani petrecuti de la intrarea in vigoare a Codului civil Nou?
Intai, paradoxul concomitentei prezente si absente a Noului Cod civil in viata juridica romaneasca se mentine. Pe de o parte, Noul Cod civil a fost vedeta comentariilor si interesului juristilor. Chiar si dupa intrarea in vigoare a Noului Cod de procedura civila, controversele nu au disparut, lasand cumva in uitare Vechiul Cod civil. Pentru acest motiv, gandesc ca poate ar fi potrivit de mentionat ca Vechiul Cod este inca (si va mai fi) aplicabil in numeroase situatii juridice. Pe de alta parte, oroarea-ororilor inca se intampla, numerosi juristi neavand habar de prevederile Noului Cod civil. Nu putem spune ca acestia nu au cunostinta de insasi existenta sa, dar distinctia nu are nicio consecinta practica, de vreme ce juristii sunt chemati sa lucreze valorificand normele prevazute in Codul Nou, iar nu sa aiba o idee de principiu despre acesta. Aceasta neplacere afecteaza lumea juridica in tot, intrucat din intalnirea inevitabila intre juristul cunoscator si cel necunoscator al Codului, rareori rezulta ceva bun. Din acest punct de vedere, a fost usuratica urarea, facuta cu prilejul acelui editorial, ca fenomenul necunoasterii Codului sa nu aiba legatura cu noi. Are.
De altfel, ceea ce este si mai suparator, multi dintre cei care nu au cunostinta corespunzatoare asupra Codului Nou sunt tineri aspiranti sa acceada in profesii juridice (cu atat mai trist cand acest lucru se manifesta cu ocazia examenului). Anticipam o oarece confuzie produsa de Noul Cod asupra invataceilor, insa imi imaginam ca s-ar produce in directie opusa, adica prin ignorarea Vechiului, iar nu a Noului Cod. imi puteti arata ca circumstantele in care se afla sunt scuzabile: in zadar citesti Codul Nou, daca nu ai instrumentarul explicativ doctrinar adaptat la acesta. Este, fireste, posibila imaginea distorsionata a unui jurist neexperimentat (a unui student cu atat mai mult) de pe urma conflictului intre textul nou si cartea de doctrina mai veche care (ironic!) i-a fost recomandata (recent) la scoala, fara aratarea caveat-ului. Rezulta ca reflexul invatarii materiei cu codul deschis nu este inca format, iar insusirea lui tine de o anumita mentalitate privind modul de studiu ce nu poate fi „miscata” lesnicios.
Apoi, dupa doi ani de la intrarea sa in vigoare, Noul Cod civil ramane in continuare un instrument juridic cu aplicabilitate dedicata, iar nu solutia salvatoare pentru orice problema juridica. Este insa adevarat ca subzista paradoxul valorificarii excesive, dar si insuficiente a Codului.
In al treilea rand, Codul face in continuare obiectul invatarii si cercetarii cu o deosebita dedicatie, insa aceasta predictie era evident ca va fi confirmata. De altfel, membrii comisiei de elaborare a proiectului Noului Cod civil au aratat admirabila disponibilitate de a participa la reuniuni publice in care s-a dezbatut Noul Cod, facand posibila intelegerea ratiunii legii pentru multe dintre normele Codului cel Nou.
De asemenea, previziunea pe care am avut-o asupra modificarilor prevederilor Noului Cod civil s-a verificat, cum deopotriva s-a adeverit si anticiparea reactiei pragmatice a practicienilor de a corecta imperfectiunile acestuia prin interpretare. Ceea ce este mai important, Noul Cod civil a fost coordonat cu Noul Cod de procedura civila. Avantajele rezultate din intrarea in vigoare a Noului Cod de procedura civila rezulta din doua perspective.
Pe de o parte, anumite materii (cum este cea a probelor) s-au asezat in locul cuvenit si au putut fi intelese in contextul institutiilor conexe inclusiv prin raportare normativa. Analiza comparativa a implementarii Noilor Coduri civile, cel substantial si cel procedural, scoate in avantaj aparent Codul de procedura civila. Chiar daca inca sunt aplicabile si codurile vechi in ambele materii, intr-un dosar pe rolul instantelor pot fi incidente concomitent dispozitiile ambelor coduri doar privind aspectele substantiale, insa nu permite concomitenta aplicarii regulilor procedurale, ceea ce face exercitiul de implementare mai facil in domeniul procedurii civile.
Dimpotriva, Noul Cod de procedura civila se confrunta cu spinoasa problema a dependentei stringente de resurse financiare alocate implementarii, problema care afecteaza doar in mod accidental Codul civil Nou. Justitia moderna se infaptuieste prin consumarea unor resurse deloc neglijabile, iar multe dintre institutiile procesuale care inlesnesc celeritatea, echitatea si eficienta procesului civil sunt dependente de fondurile alocate implementarii sub aspect logistic. Lipsa acestor dificultati privind resursele in dreptul material permite aplicarea imediata si eficace a Noului Cod civil. in ansamblu, insa, cele doua coduri noi au dinamizat viata juridica de natura fie sa trezeasca pe cei care se cufundasera in rutina lucrului cu vechile reglementari, fie sa ii indeparteze treptat pe cei care nu doresc sa abandoneze confortul inertiei.
Este deplin adevarat ca Noul Cod civil nu a generat o practica judiciara superior calitativa si nici nu a simplificat viata practicienilor dreptului. Aceasta prezicere facuta de mine in urma cu doi ani s-a adeverit pe deplin. Cu toate acestea, provocarea aplicarii concomitente atat a noului, cat si vechiului cod a scos ce este mai bun din juristi.
Nadajduiesc ca sunteti ingaduitori cu mine. Cu toate ca multe dintre predictii par sa fie implinite, dupa socoteala mea, m-am si inselat in cateva privinte. Apoi sunt si chestiuni pe care nu le-am intrezarit in octombrie 2011.
Observam in urma cu doi ani ca Noul Cod civil nu ar trebui sa scuteasca pe jurist de efortul de a studia, simpla valorificare a Codului nefiind apta sa lamureasca modalitatea de aplicare. Aici se cuvine a fi facuta o observatie: am auzit de curand, in cadrul unei grandioase conferinte dedicate Noului Cod civil, cum unul dintre distinsii profesori vorbitori spunea despre Codul cel Nou ca are nevoie de „instructiuni de utilizare”. Fireste ca formula gazduieste si o gluma (poate rautacioasa), dar si un trist adevar. As zice ca aceasta este extrema opusa increderii nesocotite in textele Codului si este deopotriva de periculoasa.
Intr-adevar, am constatat in cateva ocazii ca juristii au nevoie de confirmari inainte de a sustine opinii in interpretarea Codului, iar exercitiul de verificare „la sursa” este, cel mai adesea, imposibil. Dar absenta doctrinei sau insuficienta doctrinei sau chiar nereprezentativitatea doctrinei care sa se fi pronuntat asupra unei anumite chestiuni reglementate de Codul Nou civil nu ar trebui sa reprezinte o piedica in formarea propriei opinii asupra normei juridice. intre nesiguranta si autosuficienta se poate identifica un spectru larg de optiuni mult mai intelepte.
De altfel, Noul Cod nu doar ca nu permite insusire instantanee, acest lucru era limpede, dar nu permite nici insusire „lenta”, intrucat familiarizarea prin folosirea „scurtaturilor” a fost premiul cel mare al juristului descurcaret, in aceasta perioada recenta. Este adevarat ca am remarcat juristi care au cautat cele mai reprezentative forumuri de discutie pe marginea prevederilor Noului Cod civil, in speranta ca ele vor fi cheia pentru intelegerea tuturor aspectelor dificile prevazute. Am observat insa si un fenomen contrar, pe care nu il anticipam. Am vazut, la chiar doi ani de la intrarea in vigoare a Noului Cod civil, pasionati ai dreptului care participa la intruniri de cincisprezece ceasuri, cu foarte scurte pauze, iar in ziua urmatoare sunt la fel de entuziasti pentru reluarea discutiilor. imi veti replica observand corect, cel mai aprobabil, ca pasiunea pentru drept a celor in cauza nu s-a nascut odata cu Noul Cod civil si ca ea reflecta un anumit fel de intelegere a desfasurarii profesiei, in general, nefiind o stricta implicatie a Noului Cod civil.
Spuneam in urma cu doi ani ca se intrevede o incidenta mai scazuta a practicii fundamentata pe vechea reglementare, decat cea izvorata din Noul Cod. Aceasta presupunere nu avea nici pe departe reprezentarea a ceea ce urma: conflictul surd dintre rezistenta la aplicarea prevederilor Noului Cod, concomitent cu pervertirea acestuia dupa propriile interese ale practicienilor.
Doua tendinte opuse s-au remarcat: pe de o parte, ignoranta si eludare. Astfel, dincolo de predictia ca vor ramane aspecte controversate si ca, in pofida aparentei claritati de formulare a textelor superioara vechiului cod si chiar si altor acte normative, tot isi va gasi aplicare mult-mentionatul principiu „acolo unde sunt doi juristi se gasesc trei pareri”, nu am gandit ca va exista un amplu fenomen de pervertire a Codului de catre juristi. Deturnarea Codului civil nou de la fagasul sau firesc se manifesta cu precadere in aplicarea sa non-judiciara. Unii juristi, care intocmesc contracte reglementate de Noul Cod civil, nu s-au ingrijit nici pana in prezent sa adapteze contractele la prevederile acestuia.
Pe de alta parte, uneori se observa exagerata si deturnata aplicare a Noului Cod civil. intr-un exemplu, anumiti juristi au modificat contractele frecvent incheiate, cu inserarea unor prevederi care sunt favorabile clientilor lor sau chiar abuzive fata de cealalta parte, sub argument ca aceste prevederi sunt imperative potrivit Noului Cod civil si nu reprezinta decat o transpunere a rigorilor legale. Pretext de modificare a relatiilor contractuale spre adaptare la Noul Cod, acesta a fost adesea folosit in perioada recenta pentru ca partea cu putere superioara de negociere sa includa in contracte prevederi dintre cele mai inechitabile. intrucat, prima facie, justificarea este rezonabila, capcana urzita partenerilor de afaceri este infailibila si, odata deschis portalul modificarii prevederilor contractuale, contractul se transforma in instrumentul de tortura juridica ideal pentru manipulatorul sau. Aceasta „schema” se dezvolta ideal in fata unor parteneri contractuali vulnerabili din perspectiva sfatului juridic primit, dar, in mod paradoxal, poate sa aiba succes chiar si in contra unui partener de discutie avizat, dar prea putin rezistent in fata unei presiuni formidabile exercitate asupra sa.
in extrema acestei practici incorecte se gaseste modificarea cu prevederi abuzive a contractelor in plina derulare, sub argument ca ar fi de imediata aplicare normele Codului. Ambele modalitati de gresita practica sunt periculoase pentru viata juridica si se perpetueaza intr-un singur fel – prin ignoranta. Un cocontractant diligent va avertiza (ramane de vazut, in functie de puterea sa de negociere, si cu ce succes…) asupra discrepantei, insa greseala de implementare neobservata nu poate decat sa aiba consecinte negative.
De altfel, pervertirea Noului Cod se poate manifesta si prin interpretarea abuziva a prevederilor sale. Este fireasca pluralitatea de opinii, si lipsa uniformitatii de interpretare ar trebui salutata. Cu toate acestea, interpretarea legii nu trebuie facuta prin desprindere completa de norma care face obiectul analizei, contradictorialitatea de solutii in interpretare fiind acceptabila numai daca ea izvoraste din fireasca valorificare a argumentelor juridice, iar nu din fortarea lor in contra principiilor prevazute in Cod.
Bunaoara, mecanismul de deblocare in procesul de formare a contractului privind elementele secundare poate fi folosit contrar finalitatii textului prin abuzul de drept procesual (odata cu transformarea bunului care face obiectul operatiunii juridice in bun litigios si generarea unei „capcane” pentru proprietarul sau) si, chiar daca este in mod evident sanctionabil acest mecanism in temeiul exercitiului abuziv al dreptului, consecintele negative in plan economic nu sunt usor administrabile: solutiile de contracarare nu au eficienta imediata (ori, macar, in timp util).
Nu in ultimul rand, am constatat cu surprindere neplacuta ca popularizarea Noului Cod civil nu s-a facut cu finalitatea fireasca, ci in scopuri de promovare, prin furnizarea de informatie care mai degraba atata decat lamureste. in continuare, socot ca informarea asupra prevederilor Codului civil este o chestiune de importanta publica deosebita si ca dispozitiile acestuia nu ar trebui sa reprezinte o sofisticata si tainica platforma de cunoastere. intrucat exercitarea profesiilor juridice liberale este dependenta tocmai de necunoasterea legii de catre cei care solicita servicii, am observat dezbateri publice din care reiesea, in principal, ca pentru lamurirea problemelor in aplicarea legii trebuie apelat la un profesionist.
Aici se cuvine a fi facuta o distinctie: in timp ce pentru buna aplicare a procesului de justitie este necesara implicarea profesionistilor, in relatiile substantiale de drept, instituirea unui monopol de fapt al acestora nu poate decat sa dauneze, impovarand si confuzand pe destinatarul normei. Bunaoara, in relatiile de familie, in domeniul celor mai des intalnite contracte, in materia succesiunilor, norma ar trebui sa fie nu doar simpla, dar si accesibila subiectului ei. Apreciez ca suntem departe de practica din anumite state occidentale in care fiecare familie are propriul avocat pe care il consulta in privinta tuturor masurilor luate cu caracter juridic. Nici financiar, nici din punct de vedere al mentalitatii romanilor nu poate fi discutata aceasta solutie. Ba, mai mult, cu oarecare tristete, as putea afirma ca nici nu este fezabila solutia aceasta, din perspectiva insuficientului numar de juristi adecvat pregatiti, in pofida puzderiei de practicieni liber profesionisti. Observand viciile de implementare a Noului Cod civil in lumea juridica romaneasca, ar insemna cel putin inconsecventa din partea mea sa ma declar satisfacuta de implementarea la nivel general al societatii.
Fiecare dintre gandurile de mai sus reflecta o concluzie privind tendintele in aplicarea Noului Cod civil, insa, la randul lor, multe dintre aceste concluzii au in comun faptul ca reflecta paradoxuri. Este acest act normativ o platforma a contrarietatii? As zice ca mai degraba intreaga lume juridica romaneasca este caracterizata de contradictii si ca nu este o tendinta specifica implementarii Noului Cod civil.
In final, zabovim si in privinta rezultatului indemnului de a fi buni cu si in legatura cu aplicarea Codului si constatam, dupa doi ani de la intrarea in vigoare, ca… cei care isi pot permite sunt buni oricum si nu au nevoie de niciun indemn. Dimpotriva, cei ce nu isi pot permite sa fie cumsecade in aplicarea Codului, nu cedeaza la o simpla recomandare…
