CJUE: Pedeapsa privativa de libertate care sanctioneaza acte de homosexualitate aplicata efectiv reprezinta un act de persecutie

CJUE2CJUE a stabilit prin hotararea in cauzele conexate C-199/12-C-201/12 ca o  pedeapsa privativa de libertate prin care sunt sanctionate acte de homosexualitate si care este aplicata in mod efectiv in tara de origine care a adoptat o astfel de legislatie trebuie considerata o sanctiune disproportionata sau discriminatorie si constituie, asadar, un act de persecutie.

X, Y si Z, nascuti in 1987, in 1990 si, respectiv, in 1982, au formulat cereri de eliberare a unor permise de sedere temporara (azil) in Tarile de Jos la 1 iulie 2009, la 27 aprilie 2011 si la 25 iulie 2010. In sustinerea cererilor lor, acestia au aratat ca trebuie sa li se acorde statutul de refugiat pentru motivul ca se tem, in mod intemeiat, de a fi persecutati in tara lor de origine din cauza orientarii lor homosexuale. Mai precis, acestia au afirmat ca au fost supusi, in diferite privinte, unor reactii violente din partea familiilor lor si, respectiv, a anturajelor lor sau unor acte de represiune din partea autoritatilor din tarile lor de origine din cauza orientarii lor sexuale.

Din deciziile de trimitere reiese ca, in tarile de origine ale lui X, Y si Z, homosexualitatea este sanctionata penal. Astfel, in Sierra Leone (cauza C-199/12), potrivit articolului 61 din Legea din 1861 privind infractiunile contra persoanei (Offences against the Person Act 1861), actele de homosexualitate se pedepsesc cu inchisoare de la 10 ani pana la detentiunea pe viata. In Uganda (cauza C-200/12), potrivit articolului 145 din Codul penal din 1950 (Penal Code Act 1950), o persoana declarata vinovata de savarsirea unei infractiuni descrise drept „act sexual contra naturii” se pedepseste cu inchisoarea, al carei maxim este detentiunea pe viata. In Senegal (cauza C-201/12), potrivit articolului 319.3 din Codul penal senegalez, o persoana condamnata pentru savarsirea de acte de homosexualitate se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 5 ani si cu amenda cuprinsa intre 100 000 de franci CFA (BCEAO) (XOF) si 1 500 000 XOF (aproximativ intre 150 de euro si 2 000 de euro).

Prin Decretele din 18 martie 2010, din 10 mai 2011 si din 12 ianuarie 2011, Ministerul a refuzat sa le acorde permise de sedere temporara (azil) lui X, lui Y si lui Z.

In opinia Ministerului, desi orientarea sexuala a respectivilor solicitanti este credibila, acestia din urma nu au dovedit in mod corespunzator faptele si circumstantele invocate si, prin urmare, nu au demonstrat ca, odata intorsi in tarile lor de origine respective, acestia au o temere fondata de a fi persecutati din cauza apartenentei lor la un anumit grup social.

In urma respingerii cererilor lor de eliberare a unor permise de sedere temporara (azil), X si Z au formulat actiuni la Rechtbank ’s-Gravenhage. Y a depus o cerere de masuri provizorii la aceeasi instanta.

Prin hotararile pronuntate la 23 noiembrie 2010 si la 9 iunie 2011, Rechtbank ’s-Gravenhage a admis actiunea lui X si cererea lui Y. Aceasta instanta a considerat, printre altele, ca, desi Minister ar fi putut considera in mod rezonabil ca afirmatiile din cererile depuse de X si de Y nu erau credibile, acesta nu motivase insa suficient, in fiecare dintre cele doua cauze, aspectul daca, avand in vedere in special incriminarea actelor de homosexualitate in tarile de origine in discutie, temerea lui X si a lui Y de a fi persecutati in tarile respective din cauza homosexualitatii lor era intemeiata.

Prin hotararea din 15 august 2011, Rechtbank ’s-Gravenhage a respins actiunea formulata de Z. Acesta a considerat ca nu numai ca Minister a putut considera in mod rezonabil ca afirmatia lui Z nu era credibila, ci si ca din informatiile si din documentele prezentate de Z nu reiesea ca exista in general in Senegal o persecutie a persoanelor homosexuale.

Minister a atacat cu apel la Raad van State cele doua hotarari prin care au fost anulate deciziile sale de respingere a cererilor formulate de X si de Y.

Z a atacat cu apel la aceeasi instanta hotararea prin care nu a fost admisa actiunea sa impotriva deciziei Minister de respingere a cererii sale.

Raad van State a precizat ca, in cele trei cauze principale, nu sunt contestate in apel nici orientarea sexuala a solicitantilor, nici faptul ca Minister a putut considera in mod rezonabil ca afirmatiile din aceste cereri de azil nu erau credibile.

Pe de alta parte, aceasta instanta a precizat ca Minister a sustinut in special ca, desi, potrivit politicii expuse la punctul C2/2.10.2 din Circulara din 2000 privind strainii, solicitantilor nu li se cere sa isi ascunda orientarea sexuala in tarile lor de origine, acest lucru nu implica faptul ca ei trebuie sa fie in mod necesar liberi sa o exprime public in acelasi mod cum ar putea-o face in Tarile de Jos.

Raad van State a aratat in plus ca partile din litigiile principale nu sunt de acord cu privire la masura in care faptul de a trai pe deplin o orientare sexuala precum cea a lui X, Y si Z este protejat de articolele 9 si 10 din directiva.

In aceste conditii, Raad van State a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare, care sunt formulate in termeni aproape identici in fiecare dintre cauzele principale:
„1) Strainii cu o orientare homosexuala formeaza un anumit grup social in sensul articolului 10 alineatul (1) litera (d) din [directiva]?
2) In cazul unui raspuns afirmativ la prima intrebare, care sunt activitatile homosexuale care intra in domeniul de aplicare al directivei, iar in cazul unor acte de persecutie in legatura cu aceste activitati si daca celelalte conditii sunt indeplinite, aceasta situatie poate determina acordarea statutului de refugiat? Aceasta intrebare cuprinde urmatoarele intrebari subsecvente:
a) Se poate pretinde strainului homosexual sa isi pastreze secreta orientarea sexuala fata de toate persoanele din tara sa de origine, pentru a evita o persecutie?
b) In cazul unui raspuns negativ la a doua intrebare litera a), se poate pretinde unui strain homosexual sa dea dovada de discretie atunci cand isi manifesta orientarea sexuala in tara sa de origine, pentru a evita o persecutie, iar daca se poate pretinde, in ce masura? In aceasta privinta, se poate pretinde homosexualilor sa fie mai rezervati decat heterosexualii?
c) In cazul in care, in aceasta privinta, se poate face o distinctie intre manifestari care privesc componenta esentiala a orientarii sexuale si cele care nu tin de aceasta, ce trebuie sa se inteleaga prin componenta esentiala a orientarii sexuale si cum poate fi determinata aceasta?
3) Simpla imprejurare ca activitatile homosexuale sunt incriminate si sunt sanctionate cu o pedeapsa privativa de libertate, astfel cum se prevede [prin Legea din 1861 privind infractiunile impotriva persoanei din Sierra Leone (cauza C-199/12), Codul penal [din 1950] ugandez (cauza C-200/12) sau Codul penal senegalez (cauza C-201/12)], constituie un act de persecutie in sensul articolului 9 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 9 alineatul (2) litera (c) din directiva? In cazul unui raspuns negativ, in ce imprejurari se regaseste aceasta situatie?”

Prin Ordonanta presedintelui Curtii din 19 iunie 2012, cauzele C-199/12-C-201/12 au fost conexate pentru buna desfasurare a procedurii scrise si orale, precum si in vederea pronuntarii hotararii.

In urma deliberarilor, Curtea (Camera a patra) declara:

1) Articolul 10 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca resortisantii tarilor terte sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protectie internationala si referitoare la continutul protectiei acordate trebuie interpretat in sensul ca existenta unei legislatii penale precum cele in discutie in fiecare dintre cauzele principale, care vizeaza in mod specific persoanele homosexuale, permite sa se constate ca aceste persoane trebuie considerate ca formand un anumit grup social.

2) Articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2004/83 coroborat cu articolul 9 alineatul (2) litera (c) din aceasta trebuie interpretat in sensul ca simpla incriminare a actelor de homosexualitate nu constituie, in sine, un act de persecutie. In schimb, o pedeapsa privativa de libertate prin care sunt sanctionate acte de homosexualitate si care este aplicata in mod efectiv in tara de origine care a adoptat o astfel de legislatie trebuie considerata o sanctiune disproportionata sau discriminatorie si constituie, asadar, un act de persecutie.

3) Articolul 10 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2004/83 coroborat cu articolul 2 litera (c) din aceasta trebuie interpretat in sensul ca numai actele de homosexualitate considerate delicte in conformitate cu legislatia interna a statelor membre sunt excluse din domeniul sau de aplicare. La momentul evaluarii unei cereri avand ca obiect obtinerea statutului de refugiat, autoritatile competente nu pot pretinde in mod rezonabil solicitantului de azil ca, pentru a evita riscul de persecutie, sa isi ascunda homosexualitatea in tara sa de origine sau sa se arate rezervat in exprimarea orientarii sale sexuale.

Cititi hotararea in intregime AICI.

Sursa: curia.eu

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close