CEDO. Cauza Delfi AS contra Estonia. Limitele libertatii de exprimare in mediul online
.
..
.
.
.
Valentin Hirit
Senior Associate, Radu Taracila Padurari Retevoescu SCA
in asociere cu Allen & Overy LLP
Recenta hotarare a Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) in cauza Delfi AS contra Estoniei are toate datele pentru a constitui pe viitor un punct de referinta in analiza cauzelor privind raspunderea pentru comentariile postate pe pagini web de catre vizitatorii acestora.
Delfi AS este detinatorul unui portal de stiri din Estonia care in ianuarie 2006 a publicat un articol cu privire la preconizata distrugere de catre un operator de transport naval public (feribot), a unor asa numite „drumuri de gheata” pe mare, prin spargerea ghetii pentru a face posibila navigatia maritima. Astfel de „drumuri de gheata” pot fi folosite pe durata iernii pentru a lega Estonia continentala de unele dintre insulele sale. Articolul a suscitat un interes ridicat fiind postate un numar mare de comentarii in sectiunea dedicata a website-ului, printre care si comentarii defaimatoare la adresa actionarului majoritar al Delfi AS, L. Dupa o luna si jumatate de la data publicarii articolului, L a solicitat Delfi AS printr-o scrisoare inlaturarea a 20 de comentarii pe motiv ca sunt defaimatoare sau de amenintare la adresa sa si plata unor despagubiri in valoare de aproximativ 32.000 de Euro. Comentariile au fost inlaturate imediat insa Delfi AS a refuzat plata oricaror despagubiri. Litigiul avand ca obiect cererea L de obligare a Delfi AS la plata de despagubiri a fost solutionat definitiv in anul 2009, Delfi AS fiind obligata sa plateasca lui L suma de aproximativ 320 de Euro, cu titlu de daune morale. Ca raspuns la aceasta solutie, Delfi AS a sesizat CEDO pe motiv ca dreptul sau la libera exprimare a fost incalcat. Hotararea CEDO, aici in discutie, constata ca nu a existat o incalcare a dreptului la libera exprimare al Delfi AS.
Argumentele hotararii instantei estoniene
Temeiul legal al obligarii Delfi AS la plata de despagubiri catre L au fost prevederile legale generale ale legislatiei civile estoniene care interzic oricarei persoane cauzarea unui prejudiciu unei alte persoane printr-un fapt ilicit. Delfi AS a fost astfel tinuta raspunzatoare pentru ca nu a prevenit publicarea unor comentarii defaimatoare sau amenintatoare pe website-ul sau si nu a luat, din proprie initiativa, masuri urgente pentru eliminarea acestora.
O relevanta majora in aceasta cauza a avut-o solutia instantelor estoniene care au considerat inaplicabile, in beneficiul Delfi AS, limitarile de raspundere stabilite pentru intermediari prin normele interne care transpuneau Directiva 2000/31 EC privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societatii informationale, in special ale comertului electronic, pe piata interna (Directiva privind comertul electronic). In limbajul Directivei, intermediarii sunt acei furnizori de servicii ale societatii informationale a caror activitate se rezuma la simpla transmitere sau stocare a informatiei furnizate de destinatarii serviciilor lor. Aceasta activitate este prezumata a avea un caracter pur tehnic, automat si pasiv, ceea ce implica faptul ca intermediarii nu cunosc si nu au control asupra informatiilor stocate ori transmise. Elementele mentionate sunt verificate in cadrul asa numitului „test de neutralitate” pentru stabilirea jurisprudentiala a calitatii de intermediar. Limitarea de raspundere a intermediarilor inseamna, in esenta, ca intermediarii nu raspund pentru continutul nelegal al informatiei stocate ori transmise cata vreme nu au control asupra, ori cunostinta, despre continutul informatiei respective. Reglementarea materiei prin Directiva amintita cuprinde totodata si o interdictie pentru Statele Membre ale Uniunii Europene de a lua orice masuri care sa instituie in sarcina intermediarilor o obligatie generala de a monitoriza continutul informatiei transmise ori stocate. Prevederile acestei Directive sunt transpuse si in legislatia romaneasca, in principal prin Legea 365/2002 privind comertul electronic.
Instantele estoniene au apreciat asadar ca detinatorul portalului de stiri nu are calitatea de intermediar in raport cu comentariile postate de vizitatorii website-ului. Principalul argument – astfel cum rezulta din sumarul inclus in hotararea CEDO – pare sa fi fost controlul pe care Delfi AS il avea asupra informatiei continute in comentarii, intrucat a stabilit reguli de postare a acestora si a implementat un mecanism automat de eliminare a celor care contin cuvinte obscene, avand totodata posibilitatea sa le stearga oricand, din proprie initiativa, in timp ce autorul nu mai avea aceasta posibilitate dupa postarea comentariului. Includerea unei sectiuni speciale de comentarii in portalul de stiri, impreuna cu invitatia adresata vizitatorilor website-ului de a posta comentarii si realizarea de catre Delfi AS a unui beneficiu economic proportional cu numarul comentariilor postate pe website au fost de asemenea avute in vedere. In consecinta, Delfi AS nu a beneficiat de limitarea de raspundere, aplicabila doar intermediarilor, cu privire la continutul informatiei transmise ori stocate.
Instantele estoniene au considerat deci ca detinatorul portalului de stiri avea calitatea de furnizor de continut cu privire la comentariile postate de vizitatorii website-ului si ca autorii comentariilor si detinatorul website-ului au avut acelasi rol, de persoane care au facut publica informatia din comentarii. In plus, Curtea Suprema a Estoniei a retinut ca detinatorul portalului de stiri trebuie considerat un profesionist in domeniu, asemanator unui editor de presa scrisa.
Legea civila estoniana contine o norma identica celei prevazute de Codul civil roman in materie de raspundere civila delictuala, potrivit careia, atunci cand mai multe persoane sunt raspunzatoare pentru prejudiciul cauzat unui tert, raspunderea lor este solidara (persoana prejudiciata este indreptatita sa solicite repararea intregului prejudiciu de la oricare dintre persoanele raspunzatoare). Detinatorul portalului de stiri devine astfel raspunzator in mod solidar cu autorul unui comentariu publicat. Relevanta practica este majora intrucat autorul unui comentariu postat online este cvasi-imposibil de identificat.
Argumentele hotararii CEDO
Delfi AS a contestat decizia Curtii Supreme a Estoniei in fata CEDO pentru incalcarea dreptului sau la libera exprimare, drept prevazut in Articolul 10 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului (Conventia). CEDO nu analizeaza daca solutia retinuta de catre instantele interne ale unui stat parat este in confomitate cu legislatia interna a acelui stat. Cu alte cuvinte, Curtea nu aplica dreptul intern al statului parat semnatar al Conventiei, ci analizeaza doar daca solutia retinuta incalca sau nu Conventia. Curtea a retinut astfel ca prin solutia pronuntata in cauza de instantele nationale a existat o ingerinta in dreptul la libera exprimare al Delfi AS si, in mod firesc, a analizat apoi daca ingerinta incalca prevederile Conventiei, adica, in acord cu practica anterioara a Curtii, daca ingerinta a fost prevazuta de lege, daca a avut un scop legitim si respectiv daca a fost necesara intr-un stat democratic. Interpretarile Curtii in cadrul acestui test sunt analizate in continuare.
Decizia instantelor estoniene a fost intemeiata in drept pe prevederile legale generale care interzic oricarei persoane cauzarea de prejudicii oricarei alte persoane printr-un fapt ilicit. Aceste prevederi au fost considerate suficiente de catre CEDO pentru indeplinirea primei conditii, aceea a legalitatii ingerintei. Cu privire la caracterul previzibil al normei legale – relevant intrucat o norma cat se poate de generala a stat la baza unei decizii intr-un domeniu foarte nou – Curtea a punctat faptul ca, in calitate de editor profesionist, detinatorul portalului de stiri trebuie considerat ca fiind familiarizat cu legislatia si jurisprudenta relevante in astfel de cazuri, avand totodata acces facil la consultatii juridice in astfel de probleme.
Intrucat a avut ca scop protejarea reputatiei si a drepturilor unei persoane, ingerinta cu privire la dreptul la libera exprimare al petentului a fost considerata ca avand un scop legitim. Analiza celui de-al treilea pas al testului – necesitatea ingerintei intr-un stat democratic – a pornit de la constatarea faptului ca in cauza sunt puse in balanta dreptul la respectarea vietii private si a reputatei (Articolul 8 din Conventie) si dreptul la libera exprimare (Articolul 10 din Conventie). Pornind de la aceasta constatare, Curtea a determinat ca analiza cazului concret, in lumina practicii anterioare, trebuie realizata pe urmatoarele coordonate: contextul in care comentariile au fost postate pe website-ul petentei Delfi AS, masurile aplicate de catre petenta pentru a preveni sau elimina comentariile defaimatoare, raspunderea autorilor comentariilor si consecintele solutiei pronuntate de instantele nationale.
Citeste mai mult pe Wall Street
