CC a motivat admiterea exceptiei privind modificarile Codului penal
Curtea Constitutionala a publicat motivarea Deciziei nr. 2/2014 cu privire la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 si art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative si a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253¹ din Codul penal.
Curtea a ajuns la urmatoarele concluzii:
Dispozitiile art. I pct. 5 si art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative excepteaza din sfera de incidenta a notiunilor de „functionar public”/”functionar”, definite de prevederile art. 147 din actual Cod penal, respectiv de „functionar public” prevazut de art. 175 din noul Cod penal, pe Presedintele Romaniei, pe deputatii si pe senatorii, persoane care sunt exonerate de raspundere penala pentru toate infractiunile la care subiectul activ este un functionar public sau functionar.
De asemenea, prin inlocuirea notiunii de „functionar public” cu sintagma „persoanei care, in exercitarea atributiilor de serviciu ce rezulta dintr-un contract de munca si o fisa a postului semnate cu o institutie dintre cele prevazute la art. 145” sunt exonerate de raspundere penala pentru infractiunea de conflict de interese, toate persoanele care, desi se circumscriu sferei notiunii de drept penal a „functionarului public”, astfel cum este aceasta definita de art. 147 din actualul Cod penal, sunt investite in functia sau demnitatea publica prin numire sau alegere. De asemenea, prin eliminarea din sfera actelor care pot constitui infractiunea de conflict de interese a celor care privesc emiterea, adoptarea, aprobarea si semnarea actelor administrative sau a hotararilor privind creatia si dezvoltarea stiintifica, artistica, literara si profesionala, infractiunea este propriu-zis lipsita de continut.
Curtea constata ca, prin modificarile operate, legiuitorul a afectat protectia penala acordata unor valori sociale deosebit de importante. Fenomenul coruptiei este considerat a fi una dintre cele mai grave amenintari cu privire la institutiile statului de drept, democratie, drepturile omului, echitatea si justitia sociala, cu efecte negative asupra activitatii autoritatilor si institutiilor publice si asupra functionarii economiei de piata. Coruptia se constituie intr-un obstacol al dezvoltarii economice a statului si compromite stabilitatea institutiilor democratice si fundamentul moral al societatii. In consecinta, in ultima perioada, politica penala declarata a statului a fost aceea de a intensifica eforturile in scopul adoptarii unor acte normative in materia combaterii coruptiei, care, printre altele, sa prevada incriminarea coordonata a tuturor infractiunilor de coruptie la toate nivelurile autoritatilor si institutiilor statului.
In conditiile in care mandatul prezidential si mandatul parlamentar sunt definite ca functii de demnitate publica, astfel cum fac referire dispozitiile art. 16 alin. (3) din Constitutie, persoanele care ocupa aceste functii exercita atributii si responsabilitati, stabilite in temeiul Constitutiei si a legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere cu care sunt investite, la nivelul cel mai inalt in statul roman. Prin urmare, avand in vedere sfera atributiilor ce intra in competenta functiilor alese exceptate de la dispozitiile art. 147 din actualul Cod penal si de la dispozitiile art. 175 din noul Cod penal, care, prin excelenta, au conotatii de putere publica, este justificata vocatia acestora la calitatea de subiect activ pentru infractiunile de serviciu si pentru infractiunile de coruptie. Insa, consacrand la nivel normativ cauza de impunitate a acestor persoane cu privire la infractiuni care aduc atingere institutiilor fundamentale ale statului de drept, legiuitorul reglementeaza un regim juridic distinct, de natura sa le confere un statut privilegiat fata de restul persoanelor care exercita functii si demnitati publice, si care raman circumscrise notiunii de „functionar public”.
Asa fiind, in mod paradoxal, legiuitorul extrage din aria de incidenta a raspunderii penale, tocmai persoanele care ocupa functii reprezentative in stat si care exercita prerogative de putere reala, persoane ale caror fapte de natura penala produc consecinte grave asupra bunei functionari a autoritatilor publice, asupra actului decizional care priveste interesul general al societatii, si nu in ultimul rand, asupra increderii cetatenilor in autoritatea si prestigiul institutiilor statului.
Curtea apreciaza ca, daca asemenea fapte nu ar fi descurajate prin mijloacele dreptului penal, ar conduce la incalcarea valorilor fundamentale, ocrotite de Codul penal, valori de rang constitutional, precum statul de drept, democratia, respectarea Constitutiei si a legilor, care sunt consacrate prin art. 1 alin. (3) si (5) din Legea fundamentala printre valorile supreme.
Pe de alta parte, Curtea constata ca statutul juridic distinct, privilegiat, sub aspectul raspunderii penale, contravine principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia „cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”. Mai mult, dispozitiile art. I pct. 5 si art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative contravin si prevederilor art. 16 alin. (2) din Constitutie.
Intr-adevar, in masura in care anumite subiecte de drept sunt excluse, prin efectul unei dispozitii legale adoptate in considerarea lor si aplicabile numai in ceea ce le priveste, incidentei unei reglementari legale constituind dreptul comun in materie, dispozitiile legale in cauza nesocotesc principiul constitutional potrivit caruia „nimeni nu este mai presus de lege”.
In plus, statutul juridic privilegiat creat persoanelor care ocupa functiilor alese exceptate de la dispozitiile art. 147 din actualul Cod penal si de la dispozitiile art. 175 din noul Cod penal (Legea 286/2009) contravine si prevederilor art. 11 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora „Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.” Astfel, ratificand sau aderand la conventiile internationale mentionate in prealabil, statul roman si-a asumat obligatia de a respecta si transpune intocmai prevederile internationale in dreptul sau intern, si anume obligatia de a incrimina coruptia activa si coruptia pasiva a persoanelor care se circumscriu categoriilor „agent public”/„membru al adunarilor publice nationale”/”functionar national”/”ofiter public”, notiuni care au corespondenta in, dreptul penal roman, in notiunile de „functionar public”/”functionar”.
Mutatis mutandis, Curtea retine aceleasi argumente si in ceea ce priveste cauza de impunitate a persoanelor care ocupa functii sau demnitati publice obtinute prin numire sau alegere in cadrul autoritatilor publice, institutiilor publice, institutiilor sau altor persoane juridice de interes public, cu privire la infractiunea de conflict de interese.
In plus, referitor la modificarile aduse art. 253¹ din Codul penal, Curtea constata ca, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentala, respectarea Constitutiei este obligatorie, de unde rezulta ca Parlamentul nu-si poate exercita competenta de incriminare si de dezincriminare a unor fapte antisociale, decat cu respectarea normelor si principiilor consacrate prin Constitutie. De altfel, Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa (Decizia nr. 62/2007, publicata in M.Of. nr. 104 din 12 februarie 2007) ca „Parlamentul nu ar putea defini si stabili ca infractiuni, fara ca prin aceasta sa incalce Constitutia, fapte in continutul carora ar intra elemente de discriminare dintre cele prevazute de art. 4 alin. (2) din Legea fundamentala.
Tot astfel, Parlamentul nu poate proceda la eliminarea protectiei juridice penale a valorilor cu statut constitutional. Libertatea de reglementare pe care o are Parlamentul in aceste cazuri se exercita prin reglementarea conditiilor de tragere la raspundere penala pentru faptele antisociale care aduc atingere valorilor prevazute si garantate de Constitutie”.
Prin urmare, tinand seama de argumentele expuse mai sus, Curtea constata ca dispozitiile art. I pct. 5 si art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative si dispozitiile articolului unic al Legii pentru modificarea art. 253¹ din Codul penal contravin prevederilor art. 1 alin. (3) si (5), art. 11 alin. (1) si ale art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutia Romaniei.
Consultati intreaga motivare AICI.
