Nelegalitatea si neoportunitatea recentei propuneri de modificare a art. 23 si 24 din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat

feature photo

.
.

.

.

.

.

Avocat Ferdinand Secosan
Baroul Timis

Prin Hotararea nr. 885/2013, Consiliul U.N.B.R. a decis inaintarea catre barouri, in vederea consultarii publice, a unui proiect de modificare legislativa a Legii avocaturii, proiect care, cu referire la actualele art. 23 si 24 din Lege, dispune dupa cum urmeaza:

“Art. I – Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. La art. 23, alin (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(3) Avocatul definitiv are dreptul de a acorda asistenta juridica, a redacta acte de procedura si de a pune concluzii la toate instantele, cu exceptia curtilor de apel, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a Curtii Constitutionale a Romaniei, unde va putea acorda asistenta juridica, a redacta acte de procedura si a pune concluzii daca are o vechime neintrerupta in profesie de cel putin 3 ani de la dobandirea calitatii de avocat definitiv pentru curtile de apel si 5 ani pentru Inalta Curte de Casatie si Justitie si Curtea Constitutionala a Romaniei si daca se inscrie si a fost declarat admis la examenul de dobandire a dreptului de a pune concluzii la aceste instante.”
2. La art. 23, dupa alin. (3) se introduc 4 noi alineate, 3^1, 3^2, 3^3 si 3^4, cu urmatorul cuprins:
„(3^1) Examenul va fi organizat de Consiliul U.N.B.R., prin I.N.P.P.A. in colaborare cu Institutul National al Magistraturii. Din comisiile de examen vor face parte cel putin un judecator de la instanta corespunzatoare, un cadru didactic universitar de la o facultate de drept acreditata sa organizeze studii doctorale (conferentiar sau profesor) si avocati desemnati pe baza propunerilor barourilor.
(3^2) Avocatii care au promovat examenele prevazute la alin. 3 si (31) vor fi inscrisi in tabloul avocatilor baroului si vor figura corespunzator in tabloul avocatilor cu drept de a desfasura activitatile prevazute la alin (3), care se intocmeste distinct pentru curtile de apel si ICCJ/CCR si care va fi inaintat acestora anual si dupa fiecare examen.
(3^3) Avocatii care anterior intrarii in profesie au exercitat functia de judecator au dreptul sa fie inscrisi in tabloul avocatilor cu mentiunea dreptului de a exercita activitatile prevazute la alin. (3), corespunzator gradului dobandit in profesie. Dispozitiile art. 20 alin. (8) din Lege raman aplicabile.
(3^4) Prevederile alin. (3), (3^1), (3^2), (3^3) si (3^4) se aplica avocatilor admisi in profesie prin examen dupa intrarea in vigoare a prezentei legi.”
3. La art. 24, alin (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(1) Baroul are obligatia sa intocmeasca anual tabloul avocatilor definitivi si stagiari in ordine alfabetica, cu mentionarea numelui, prenumelui, titlului stiintific, datei inscrierii in barou, sediului profesional, formei de exercitare a profesiei si a instantelor la care au dreptul sa desfasoare activitatile prevazute de lege. Dispozitiile art. 23 sunt aplicabile.”

[…]

I. Nelegalitatea propunerii de modificare a art. 23 si 24 din Legea nr. 51/1995

1. Nelegalitatea unei asemenea propuneri, raportata la Statutul profesiei de avocat

Potrivit art. 1 al. 1 din Legea nr. 51/1995, “Profesia de avocat este libera si independenta, cu organizare si functionare autonome, in conditiile prezentei legi si ale statutului profesiei”. In aplicarea acestui text legal, Statutul profesiei de avocat are putere de lege pentru avocati, in exercitarea profesiei acestora.

1.1. Incalcarea art. 175 din Statutul profesiei de avocat

Dispozitiile art. 175 din Statut sunt urmatoarele: ” (1)Avocatii sunt obligati sa isi exercite activitatea cu buna-credinta, potrivit uzantelor cinstite, cu respectarea intereselor clientilor si a cerintelor concurentei loiale. (2)Constituie concurenta profesionala neloiala orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea avocatiala. Este considerata ca fiind contrara uzantelor cinstite utilizarea unor mijloace nelegale sau frauduloase pentru a elimina de pe piata ori a afecta pozitia avocatilor concurenti pe piata”.

Autorii propunerii de modificare legislativa in discutie incalca textul statutar citat, pentru urmatoarele argumente:
– interesul clientilor nu este respectat:
– clientul care si-a incredintat cauza la prima instanta unui avocat fara drept de a pleda la Curtea de Apel si I.C.C.J. se vede pus in situatia de a intreprinde noi demersuri pentru gasirea unui nou avocat pentru aceste instante;
– urmare a restrictiilor de acces al avocatilor la Curtea de Apel si a I.C.C.J., onorariile celor cu drept de a presta in fata acestor instante vor creste;
– in ipoteza in care clientul opteaza pentru doi avocati, unul pentru prima instanta si unul pentru Curtea de Apel, onorariul per proces va creste si pentru ca dispare sistemul firesc de discount pe care il practica majoritatea avocatilor pentru a doua faza procesuala. Practic, al doilea avocat va prelua cauza de la 0 iar onorariul sau va fi pe masura.
– autorii propunerii de modificare legislativa tenteaza o forma de concurenta neloiala in practicarea profesiei, prin restrictii de acces la prestatiile in fata Curtilor de Apel si a I.C.C.J.:
– justitiabilii vor prefera sa angajeze din start un avocat care are drept de prestatie si in fata Curtii de Apel, cu consecinta privarii avocatilor definitivi aflati in primii ani de definitivat (cei mai grei din punctul de vedere al accesului la clientela) de un numar semnificativ de clienti. Migrarea acestei clientele catre avocatii cu drept de prestatie in fata Curtii de Apel ar fi rezultatul unei practici evidente de concurenta neloiala, concretizate, pe moment, prin propunerea de modificare legislativa pe care o criticam.
– restrictiile de acces al avocatilor la Curtea de Apel ar creea premizele unor cresteri de onorariu de catre avocatii iesiti din sfera acestor restrictii, cresteri de onorariu pe care ceilalti avocati nu le-ar putea justifica.

Prin urmare, consideram ca persoanele care initiaza sau doar sprijina modificarea legislativa in discutie aduc in mod direct atingere obligatiilor lor profesionale de respectare a intereselor clientilor si a concurentei loiale in exercitarea profesiei.

1.2. Incalcarea art. 238 al. 1 din Statutul profesiei de avocat

Acest text dispune dupa cum urmeaza: “Avocatul are obligatia sa foloseasca atat in mod direct, cat si indirect numai procedee oneste in scopul dobandirii clientelei”.

Consideram ca introducerea unor restrictii pentru avocatii definitivi in prestatia in fata Curtilor de Apel este un procedeu neonest de dobandire a clientelei de catre persoanele care propun sau sprijina o asemenea schimbare de legislatie. Intre un avocat care nu are drept de prestatie la Curtea de Apel si unul care are un asemenea drept, este rezonabil sa credem ca un justitiabil il va prefera pe al doilea din capul locului, in considerarea motivelor prezentate deja supra. O asemenea stare de lucruri va priva avocatul aflat in primii ani de definitivat de o parte din clientela sa potentiala, lucru cu consecinte patrimoniale si profesionale grave, din moment ce tocmai aceasta este perioada critica in care proaspatul definitiv trebuie sa lupte pentru dobandirea reputatiei si a clientelei sale.

1.3. Incalcarea art. 173 al. 1 si a art. 227 din Statutul profesiei de avocat

Potrivit acestui art. 173 al. 1, reglementat in Subsectiunea denumita Confraternitatea si respectul reciproc, “Relatiile dintre avocati sunt bazate pe incredere si respect reciproc si impun un comportament adecvat mentinerii reputatiei profesiei”.

De asemenea, art. 227 dispune astfel:
“(1)Exercitiul liber al profesiei, demnitatea, constiinta, independenta, probitatea, umanismul, onoarea, loialitatea, delicatetea, moderatia, tactul si sentimentul de confraternitate sunt principii esentiale ale profesiei de avocat si constituie indatoriri ale acesteia.
(2)Avocatul este obligat sa respecte aceste principii in activitatea sa profesionala, precum si in viata privata”.

Persoanele care propun sau sprijina schimbarea de legislatie pe care o analizam incalca in mod direct si personal obligatia de confraternitate pe care o prevede Statutul profesiei, precum si principiile onoarei, al demnitatii, al constiintei, al tactului si al moderatiei prevazute de art. 227 din Statut. Confratern apreciem ca este sa stabilesti reguli de concurenta loiala pentru toti avocatii definitivi. Acestia au avut prin traditie si au inca o conditie profesionala egala, iar a institui restrictii de practicare a profesiei in randurile acestora este un demers lipsit de confraternitate.

2. Problemele de constitutionalitate ale propunerii de modificare legislativa. Aplicarea corelata a art. 24, al. 2, din Constitutia Romaniei, si a art. 2, al. 4, din Legea nr. 51/1995

Prin art. 24 al. 2, Constitutia Romaniei dispune astfel: “In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu”.

In interpretarea acestei reglementari, prin Decizia de neconstitutionalitate nr. 1086/2007, pct. 1, Curtea Constitutionala a observat urmatoarele: “Textul constitutional nu conditioneaza, nu limiteaza si nici nu restrange in vreun fel dreptul la aparare al partilor din proces, in tot cursul procesului. Se mai constata ca textul constitutional nu distinge intre fazele procesului si nici fata de natura juridica a acestuia”.

Conex cu aceasta observatie pertinenta a Curtii Constitutionale, este de adaugat ca textul constitutional examinat nu numai ca face referire la “tot cursul procesului”, deci la toate caile de atac implicite, ci si la dreptul partii la “un avocat”. Textul constitutional nu interzice justitiabilului sa se foloseasca de serviciile a doi sau mai multi avocati, in aceeasi faza procesuala sau in faze procesuale diferite, ci garanteaza ca “in tot cursul procesului” partea are dreptul constitutional de a fi asistat de “un avocat, ales sau numit din oficiu”.

In lumina acestei prevederi constitutionale produce efecte juridice si art. 2 al. 4 din Legea avocaturii: “Orice persoana are dreptul sa isi aleaga in mod liber avocatul”.

Practic, in sistemul legislatiei romanesti in vigoare la data prezentei cereri exista doua texte, unul constitutional si unul de lege organica, prin care se instituie dreptul justitiabilului la UN avocat, pentru intregul curs al procesului.

Propunerea de modificare a art. 23 si 24 din Legea avocaturii nesocoteste aceste reglementari:
– intai, pentru ca, in exercitarea dreptului la aparare, distinge intre fazele procesului, instituind restrictii pentru avocatii justitiabililor la Curtile de Apel si la I.C.C.J., ceea ce contravine interpretarii date art. 24 al. 2, din Constitutie, de catre Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 1086/2007, anterior citata;
– in al doilea rand, pentru ca restrange dreptul stabilit de art. 2 al. 4, din Legea avocaturii, citat supra, din moment ce justitiabilii nu si-ar mai putea alege in mod liber un avocat, optiunea lor fiind restransa doar la avocatii cu drept de prestatie la Curtile de Apel si la I.C.C.J.;
– in al treilea rand, pentru ca restrictia impusa dreptului prevazut de art. 2 al. 4, din Legea avocaturii, devine implicit o restrictie in exercitarea dreptului la aparare prevazut de art. 24 al. 2, din Constitutie, restrictie repudiata de Curtea Constitutionala prin pct. 1 al Deciziei de neconstitutionalitate nr. 1086/2007, citat supra.

Decizia Curtii Constitutionale nr. 1086/2007, avand in analiza o modificare adusa de legiuitor Codului de procedura penala, este relevanta in speta si sub alt aspect. Prin pct. 3 al acestei Decizii, Curtea a observat urmatoarele: “Se constata ca modificarea adusa art. 172 alin. 1 consta in introducerea in textul legii a urmatoarei sintagme: „care implica audierea sau prezenta invinuitului sau inculpatului”. Aceasta este partea de text care, raportata la art. 24 din Constitutie, se constata ca este o conditionare si o restrangere a dreptului aparatorului de a asista la efectuarea actelor de urmarire penala privindu-l pe invinuitul sau inculpatul caruia ii asigura apararea si, prin aceasta, este o restrangere si o limitare a insusi dreptului la aparare”.

Similar, prin restrictionarea accesului avocatilor la Curtile de Apel, in primul rand, dar si la Inalta Curte de Casatie si Justitie, propunerea de schimbare a art. 23 si 24 din Legea avocaturii se situeaza in sfera de restrictii observata de Curtea Constitutionala cu privire la modificarile de Cod de Procedura Penala amintite. La fel cum accesul avocatului trebuie sa fie permis la orice act de urmarire penala, potrivit Deciziei inainte amintite, la fel si in cursul judecatii avocatul liber ales de catre justitiabil in baza art. 2 al. 4 din Legea avocaturii trebuie sa aiba dreptul de a asista partea la toate fazele procesuale ale litigiului, si nu doar la o parte dintre ele.

Trebuie observat ca simplul fapt ca actuala restrictie legala, privind prestatia avocatului definitiv la I.C.C.J. numai dupa trecerea a minimum 5 ani de definitivat (art. 23 al. 3, din Legea avocaturii), o restrictie oricum mai moderata si mai rezonabila decat cea aflata in discutie, nu este cu nimic mai putin vulnerabila la un control de constitutionalitate decat actualele modificari legislative supuse dezbaterii publice. Faptul ca restrictia respectiva nu a facut inca obiectul unui control a posteriori de constitutionalitate nu face din aceasta dispozitie una imbatabila sub acest aspect. Avem in vedere, suplimentar fata de argumentele deja prezentate, si considerentele Curtii Constitutionale din Decizia de neconstitutionalitate nr. 1519/2011, prin care se arata urmatoarele: ” Curtea observa ca dreptul la un avocat ales confera dreptului la aparare plenitudinea atributelor exercitarii sale, in conditiile in care o aparare eficienta nu poate fi realizata decat daca intre parte si avocatul care ii reprezinta interesele exista o relatie bazata pe incredere deplina, avand in vedere faptul ca partea urmeaza sa ii incredinteze avocatului informatii de natura personala, pe baza carora acesta va construi o aparare adecvata. De aceea, justitiabilul trebuie sa beneficieze de dreptul de a-si alege acel avocat fata de care are certitudinea ca ii va apara in mod corespunzator interesele legitime”.

Observatia Curtii trebuie luata in calcul si in speta. Dreptul la aparare garantat de Constitutie nu poate fi deplin daca justitiabilul este nevoit sa isi aleaga avocatul nu exclusiv pe criteriile anterior descrise de Curtea Constitutionala, ci si pe criterii noi, restrictive, prefigurate de actualul proiect de modificare a art. 23 si 24 din Legea avocaturii.

3. Problema de constitutionalitate a propunerii de modificare legislativa in raport cu art. 53 din Constitutie

Art. 53 din Constitutia Romaniei dispune dupa cum urmeaza:
“Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati
(1)Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2)Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii”.

Pentru a nu extinde excesiv prezenta analiza, ne limitam la a observa ca propunerea de modificare legislativa aflata in dezbatere nu intruneste exigentele impuse de art. 53 din Constitutie.

II. Neoportunitatea propunerii de modificare a art. 23 si 24 din Legea nr. 51/1995

Propunerea legislativa este nu doar neconstitutionala, nelegala si nestatutara, dar si inoportuna. In conditiile in care am solicitat prin e-mail de la U.N.B.R. expunerea de motive la propunerea de modificare legislativa si nu am primit pana la data prezentei niciun raspuns, observam ca singurul motiv justificativ al propunerii, facut public, este acela al ameliorarii prestatiei profesionale a avocatilor in fata Curtilor de Apel si a I.C.C.J.

Acest motiv este nefondat. Argumentele noastre sunt urmatoarele:

1. Propunerea de modificare legislativa desconsidera Judecatoriile si Tribunalele. Ameliorarea competentei profesionale a avocatilor este un obiectiv care trebuie sa vizeze prestatiile avocatiale la toate instantele, nu doar la Curtile de Apel si la I.C.C.J.

Propunerea de schimbare legislativa lasa se intrevada o distinctie pe care initiatorii acesteia o fac intre Curtile de Apel si I.C.C.J., pe de o parte, si Tribunale si Judecatorii, pe de alta parte, distinctie care, din punctul de vedere al prestatiei avocatului definitiv, nu se justifica. Nu exista niciun temei pentru care unele instante de judecata sa merite mai multa probitate profesionala din partea avocatilor definitivi decat alte instante de judecata. Un complet de apel de la Tribunal este la fel de indreptatit ca si un complet de apel de la Curtea de Apel sa aiba parte de o prestatie avocatiala profesionista, iar un complet de recurs de la Inalta Curte de Casatie si Justitie nu are niciun temei legal sau de alta natura pentru a pretinde mai multa competenta profesionala avocatiala decat un complet de recurs de la Tribunal. Obligatiile profesionale ale avocatului definitiv sunt egal prevazute de Lege si de Statut pentru orice prestatie a acestuia, de la Judecatorie si pana la Inalta Curte.

2. Tribunalele si Judecatoriile nu sunt instante de mana a II-a. Avocatii care nu au competenta profesionala de a presta la Curtile de Apel si la I.C.C.J. nu pot avea aceasta competenta nici la Judecatorii si Tribunale

Proiectul de schimbare legislativa pe care il analizam pune U.N.B.R. in fata unei situatii extrem de delicate fata de Tribunale si Judecatorii. Sugerand premiza ca un avocat definitiv este inapt profesional sa pledeze la Curti de Apel si I.C.C.J. timp de 3 ani, respectiv 5 ani de la definitivat si in absenta reusitei la un examen special, proiectul stabileste implicit ca inaptul profesional de la Curte este, totusi, apt profesional la Tribunal si la Judecatorie. Intr-o astfel de ipoteza, U.N.B.R. va putea cu greu sa explice (Consiliului Superior al Magistraturii, spre exemplu) de ce la Judecatorii si Tribunale trimite armate de avocati incompleti profesional, in timp ce pentru celelalte instante este atenta la o selectie mai riguroasa. Fie si numai pentru acest motiv, propunerea legislativa aflata in analiza trebuie respinsa, din moment ce creeaza intre instantele de judecata din Romania o diferenta de tratament nejustificata si nepermisa.

3. Intr-o faza procesuala data, normele de procedura sunt identice indiferent de tipul instantei de judecata

Normele de procedura in prima instanta ori, dupa caz, intr-o cale data de atac, sunt identice indiferent de instanta la care se poarta litigiul, motiv pentru care nici din acest motiv nu se justifica restrangerea dreptului de practica avocatiala la unele instante de judecata.

4. Dupa un sir de examene si o perioada de formare profesionala, un nou examen nu poate aduce nimic nou in prestatia avocatului definitiv

Daca, dupa un examen de licenta, unul de admitere in profesie, un stagiu de formare de doi ani si un examen de definitivat, la care, in multe cazuri, se adauga un masterat de doi ani si un examen final de masterat, un avocat definitiv nu este apt de a presta la Curtile de Apel si la I.C.C.J., cu atat mai putin un nou simplu examen va putea ameliora ceva in acest sens. Nu mai punem la socoteala si avocatii admisi la studii de doctorat si, dupa caz, absolventi ai acestui tip de studii. Practic, ceea ce nu a rezolvat un sir de examene profesionale si o perioada importanta de formare postuniversitara se spera in mod iluzoriu ca va rezolva un nou simplu examen, precedat de o perioada de asteptare de 3, respectiv 5 ani.

5. Un efect invers celui reclamat de initiatorii propunerii: anii de restrictie vor diminua clientela si, implicit, experienta profesionala a avocatului definitiv

Perioada de restrictie de 3 ani pentru Curtile de Apel, prevazuta de propunerea de modificare legislativa, va avea drept efect, asa cum am mai aratat anterior, ocolirea avocatilor definitivi supusi restrictiei de o clientela potentiala, care se va indrepta catre avocati nesupusi acestei restrictii. Drept efect, in loc sa-si sporeasca experienta profesionala in aceasta perioada de restrictie, avocatul definitiv se va vedea privat de unele litigii. Consecinta va fi opusa scopului urmarit. La capatul celor 3 ani de asteptare se va afla un avocat definitiv cu o experienta profesionala mai mica decat cea pe care ar fi putut sa o aiba daca ar fi fost lasat sa-si practice in mod liber profesia.

6. Un examen suplimentar dupa 3 ani de definitivat nu va produce retroactiv nici o selectie mai buna, nici o pregatire de stagiu mai fericit administrata

Obiectivul de ameliorare a prestatiei profesionale a avocatilor poate fi servit cu adevarat doar prin doua solutii administrative [1]:
– printr-o selectie corecta si atenta la admiterea in profesie, lucru care, in ultimii ani, cel putin la nivelul Baroului Timis, despre care avem informatii, a inceput sa se intample;
– printr-un training profesionist in perioada celor doi ani de formare profesionala;

Un examen suplimentar dupa 3 ani de definitivat nu va produce retroactiv nici o selectie mai buna, nici o pregatire de stagiu mai fericit administrata. Consideram ca este iluzorie asteptarea ca, in urma unei perioade de restrictie, perdante din punctul de vedere al dobandirii clientelei, si in urma unui nou simplu examen, sustinut dupa 3 ani de definitivat, sa se repare ceva din eventualele carente de pregatire profesionala pe care le-au permis fie o selectie neatenta la admiterea in profesie, fie neglijarea pregatirii profesionale in perioada de stagiu, fie amandoua la un loc.

III. Un alt efect negativ al schimbarii: cresterea onorariilor pentru prestatiile la Curtea de Apel si I.C.C.J.

Efectul este negativ, evident, pentru justitiabili, al caror interes trebuie luat in considerare conform art. 175 al. 1 si art. 227 din Statutul profesiei. Aparitia acestui efect s-ar datora restrangerii pietei avocatiale pe segmentul respectiv de instante.

IV. Divizare si monopol pe piata avocatiala. (Contra)Exemplul francez

In materie de administrare a justitiei, exemplul francez este mai degraba, cu exceptiile de rigoare, un contraexemplu. O spun chiar unii juristi francezi, in cartile pe care le publica, intre care judecatorul Gilbert Thiel[2] si avocatul Eric Dupont-Moretti[3] sunt numai doua exemple. Contraexemplul francez in materie de administrare a justitiei poate servi drept exemplu pentru evitarea unui contraexemplu romanesc.

Avem in vedere, in acest sens, Raportul Comisiei Darrois privind profesiile din domeniul Dreptului, publicat in anul 2009 la solicitarea Presedintelui Frantei. Acest raport cuprinde o analiza atenta facuta inclusiv starii domeniului avocaturii franceze la momentul respectiv. Avem, de asemenea, in vedere, si o opinie exprimata de avocatul francez Yves Laurin intr-un articol prezent pe Internet[4].

Inainte de a prezenta cateva concluzii relevante in legatura cu aceste marturii, se impun unele precizari privind practicile, consacrate legal, de altfel, de divizare si monopol in exercitarea profesiei de avocat in Franta. In esenta, aceste practici sunt, sau, dupa caz, erau pana nu de mult, urmatoarele:
– exista o competenta teritoriala avocatiala exclusiva, in sensul in care avocatii francezi au dreptul sa pledeze strict la Tribunalele in jurisdictia carora se gasesc sediul si baroul din care fac parte. Daca necesitatile clientilor lor se extind si la alte Tribunale, avocatii francezi sunt obligati sa apeleze la serviciile colegilor lor competenti teritorial pentru Tribunalele respective. Practic, in Franta functioneaza un monopol teritorial al prestatiei avocatiale in functie de sediul avocatului si de sediul baroului din care acesta face parte.
– exista o competenta avocatiala exclusiva la nivelul Curtii de Casatie si a Consiliului de Stat, instante pentru care este stabilit un numerus clausus de 180 de avocati care au dreptul exclusiv de a presta in fata acestor instante. Avem, prin urmare, de a face cu un monopol al practicii avocatiale pentru instantele amintite.
– pana la o schimbare legislativa din 2012, in Franta exista un monopol avocatial la nivel de Curti de Apel pentru cei care erau denumiti “avoués près les cours d’appel”. In 2012, acest monopol a fost desfiintat, iar la ora actuala avocatii au drept de libera prestatie si la Curtile de Apel, dar in limitele regulii de competenta teritoriala aplicabila la nivelul Tribunalelor.

In articolul sau, mentionat supra, avocatul francez Yves Laurin observa ca o asemenea situatie “nu este lipsita de consecinte asupra imaginii profesiilor juridice si judiciare franceze, al caror grad de divizare este fara egal in alte tari”. In ce priveste Raportul Comisiei Darrois, autorii acestuia au observat urmatoarele: “Comisia considera drept obiectiv care poate fi atins eliminarea monopolului teritorial al avocatilor”. Pentru atingerea acestui obiectiv, Comisia a stabilit drept termen data de 31 dec. 2014.

Prin urmare, dintre cele 3 monopoluri de practica avocatiala anterior descrise, unul a fost eliminat in 2012, dupa o traditie de secole, iar unul este pe cale de fi desfiintat in scurta vreme, dupa o lunga perioada in care a lasat impresia ca este instalat pe veci.

Aceste evolutii din practica avocatiala franceza pot fi relevante si pentru mediul avocatial romanesc. Tendinta in materie, si nu doar in Franta, este aceea a incurajarii liberei practici avocatiale, fara restrictii de acces la unele instante si, mai ales, fara monopoluri. Daca a luat cateva secole, in Franta, pentru ca practici avocatiale monopoliste sa ajunga sa fie, in final, eliminate, este serios de gandit daca in Romania chiar este cazul sa introducem monopoluri pe instante de judecata si restrictii de acces corelative, pentru ca generatiile ulterioare de avocati sa consume energie pentru a repara, asa cum s-a intamplat in Franta, o stare de lucruri care, din start, este viciata si in legalitate, si in oportunitate.

Incheiem acest subiect cu observatiile avocatului Yves Laurin cu privire la monopolul prestatiei avocatiale franceze la nivelul Curtii de Casatie si a Consiliului de Stat, in legatura cu care acesta afirma doua lucruri: pe de o parte, din perspectiva dreptului comparat, cu referire la tari ca Germania si Statele Unite ale Americii, precum si din perspectiva dreptului european al concurentei, “existenta unor reguli profesionale care opresc accesul avocatilor la instantele supreme este susceptibila de a pune probleme”. Pe de alta parte, afirma avocatul francez, nu este sigur ca asemenea reguli sunt compatibile cu art. 6 par. 1, din Convetia Europeana a Drepturilor Omului. Asemenea observatii trebuie facute, mutatis mutandis, si interdictiei actuale de prestatie a avocatilor definitivi romani in fata I.C.C.J. inaintea trecerii a 5 ani de la definitivat. Ne scapa ratiunea pentru care un proaspat avocat definitiv se poate prezenta la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, ori la alte instante internationale, dar ii este oprit sa se prezinte in fata I.C.C.J., si, mai nou, si in fata Curtilor de Apel, in ipoteza preconizatei modificari legislative.

Avem speranta ca se va renunta la acest proiect de modificare legislativa. 

_____________________________

[1] La care se adauga, evident, datele personale ale avocarilor, asupra carora nicio administratie din lume nu are vreo influenta:  educatia, interesul pentru profesie, prestanta, pasarea sau nepasarea etc.
[2] In Derniers jugement avant liquidation. 35 ans dans la magistrature, Ed. Albin Michel, 2012
[3] In Bete noire. Condamne a plaider, Ed. Michel Lafon, 2012
[4] http://www.lesechos.fr/21/06/2000/LesEchos/18177-175-ECH_la-representation-devant-la-cour-de-cassation-et-l-evolution-de-la-profession-d-avocat.htm

1 comentariu pentru “Nelegalitatea si neoportunitatea recentei propuneri de modificare a art. 23 si 24 din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat”

  1. sofia covaci spune:

    Articolul este corect insa atitudinea avocatilor este clasic romaneasca – foarte putine barouri au reactionat . Si asa suntem loviti noi, avocatii din toate partile iar legea se schimba “dupa ceas”, nimic nu este predictibil, suntem intr-o continua deriva……. parc-am trai anii 1950 !

Adauga un comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close