ICCJ: Art. 36 din Legea nr. 1/2000 reglementeaza un caz de constituire a dreptului de proprietate
In Monitorul Oficial nr. 257 din 9 aprilie 2014 a fost publicata Decizia nr. 2/2014 a ICCJ privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2008, in corelare cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000.
Sesizarea a fost facuta din oficiu, de Tribunalul Suceava – Sectia civila.
Inalta Curte, examinand sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorii raportori si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, constata ca, in forma supusa examinarii, art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, prevede ca: „Persoanelor fizice carora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin improprietarire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru infaptuirea reformei agrare, dar carora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau carora atribuirea le-a fost anulata, persoanelor indreptatite la improprietarire, inscrise in tabelele nominale, precum si persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apararii ca au luptat pe front si ca indeplineau conditiile prevazute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi improprietarite li se vor acorda terenurile respective, agricole si forestiere, in limita suprafetelor disponibile, sau despagubiri”.
Forma initiala a acestui text de lege a suferit modificari succesive, iar in determinarea intelesului normei legale, din perspectiva modificarilor si completarilor operate in timp, precum si a normelor de tehnica legislativa, interpretarea gramaticala trebuie dublata de o interpretare sistematica si teleologica a legii.
In concret, modificarea adusa art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, prin Legea nr. 212/2008, priveste includerea unei noi categorii de beneficiari, respectiv si a „persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apararii ca au luptat pe front si ca indeplineau conditiile prevazute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi improprietarite”.
In privinta acestor persoane, care dovedesc faptul ca au luptat pe front si ca, desi indeplineau conditiile necesare pentru a fi improprietarite, au fost, totusi, omise la intocmirea tabelelor nominale, textul de lege sus-mentionat le stabileste un drept pe care nu l-au avut anterior, cu conditia de a dovedi ca ar fi avut vocatie la improprietarire conform Legii nr. 187/1945 pentru infaptuirea reformei agrare.
Or, constituirea dreptului de proprietate se refera tocmai la improprietarirea unor categorii de persoane in anumite conditii, prin efectul legii, fara a avea insa un caracter recognitiv si constatator, atribute specifice reconstituirii dreptului de proprietate.
Prin urmare, in aceasta situatie, este vorba despre o constituire a dreptului de proprietate, cata vreme persoanele din aceasta categorie de beneficiari nu au avut in proprietate aceste terenuri anterior colectivizarii si, mai mult, nici macar nu au figurat inscrise in tabelele nominale intocmite in baza Legii nr. 187/1945 pentru infaptuirea reformei agrare.
Cat priveste termenul de formulare a cererilor de constituire de catre categoria de beneficiari prevazuta expres de Legea nr. 212/2008 privind modificarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, acest aspect trebuie abordat prin prisma modificarii anterioare a textului de lege vizat, adusa prin Legea nr. 193/2007 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997.
Astfel, prin aceasta lege, la art. I s-a prevazut introducerea unui nou alineat, alin. (21), la art. 3, dupa alin. (2) din Legea nr. 1/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si modificarea art. 36 din aceeasi lege, in sensul ca, fata de forma anterioara a textului, a fost adaugata o noua categorie de beneficiari, respectiv persoanele indreptatite la improprietarire, inscrise in tabelele nominale, cu ocazia aplicarii Legii nr. 187/1945 pentru infaptuirea reformei agrare.
La art. II din Legea nr. 193/2007 s-a stipulat ca: „Persoanele fizice prevazute la art. 3 alin. (21) din Legea nr. 1/2000, cu modificarile si completarile ulterioare si cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferentele de suprafata ce pot fi restituite, conform prezentei legi, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a acesteia”.
Din modul de redactare a acestei norme, se constata ca dispozitiile cuprinse in art. II din Legea nr. 193/2007 fac trimitere atat la art. 3 alin. (21) din Legea nr. 1/2000, nou-introdus, cat si la art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat prin aceeasi lege.
Din expunerea de motive a initiatorilor Legii nr. 212/2008 rezulta ca la intocmirea proiectului de act normativ s-a urmarit eliminarea unei discriminari in aplicarea art. 36 din Legea nr. 1/2000, creata prin Legea nr. 193/2007, in sensul ca unele persoane care aveau dreptul la improprietarire, conform Legii nr. 187/1945, nu au fost cuprinse in tabelele nominale, din mai multe cauze obiective, iar persoanele respective demonstreaza cu acte eliberate de Arhiva Nationala a Armatei ca au fost concentrate, mobilizate si ca au luptat impotriva Germaniei hitleriste.
Ca atare, se poate constata ca Legea nr. 212/2008 a venit in completarea Legii nr. 193/2007, continand o norma clarificatoare, fata de insuficienta si forma inadecvata a textului de lege existent anterior.
Aceasta solutie legislativa a fost menita sa acopere intreaga problematica a situatiilor ce reprezinta obiectul de reglementare al art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru a se inlatura lacunele legislative, cu luarea in considerare a diferitelor ipoteze ivite odata cu aplicarea actului normativ.
Cum Legea nr. 193/2007 a ramas in vigoare, nefiind abrogata, inseamna ca termenul de 60 de zile prevazut la art. II din aceasta lege isi gaseste aplicabilitatea si in cazul noii categorii de persoane indreptatite la improprietarire, prevazute expres prin Legea nr. 212/2008.
In consecinta, se constata ca dispozitiile art. II din Legea nr. 193/2007 privitoare la termenul de 60 de zile se refera inclusiv la forma modificata prin Legea nr. 212/2008 a art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel ca dispozitiile acestui text de lege nu se coreleaza sub acest aspect cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
Fata de caracterul completator si clarificator al Legii nr. 212/2008, in raport cu reglementarea cuprinsa in Legea nr. 193/2007, printr-o interpretare logico-juridica, urmeaza a se constata ca termenul de 60 de zile prevazut la art. II din Legea nr. 193/2007 se aplica si cererilor de constituire formulate de persoanele fizice introduse ca beneficiari prin Legea nr. 212/2008, termen care se calculeaza de la data intrarii in vigoare a acestei legi, respectiv 2 noiembrie 2008, avand in vedere ca drepturile si obligatiile prevazute de lege nu pot fi exigibile inainte ca subiectii de drept sa poata afla continutul acestora.
Pentru considerentele aratate, Inalta Curte de Casatie si Justitie admite sesizarea formulata de Tribunalul Suceava – Sectia civila si stabileste ca modificarea adusa prin Legea nr. 212/2008 dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, reglementeaza un caz de constituire a dreptului de proprietate. In acest caz, cererile de constituire sunt supuse termenului de 60 de zile prevazut de art. II din Legea nr. 193/2007 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, termen care se calculeaza de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 2 noiembrie 2008.
— ♦ —
..
Culegerea reuneste decizii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie din anul 2012, structurate pe urmatoarele domenii de drept: drept civil, drept european, dreptul proprietatii intelectuale, drept comercial, drept administrativ, drept financiar si fiscal, dreptul functiei publice, drept procesual civil, drept penal si drept procesual penal.
Accesul cititorului la informatia dorita este facilitat printr-un index alfabetic (pentru fiecare materie in parte), precum si printr-o lista cronologica a deciziilor. De asemenea, lucrarea cuprinde note referitoare la legislatia avuta in vedere de instanta suprema la momentul pronuntarii deciziilor, cu eventuale precizari legate de modificarile aduse actelor normative pana in prezent.
.
.
.
.
.
