Conferintele „Dreptul afacerilor” si impactul asupra legislatiei din domeniul insolventei

Gheorghe Piperea	Alexandru Dimitriu

.

.
.

.

.
.
.

.
.

In cei 10 ani de organizare a conferintelor „Dreptul Afacerilor” temele privitoare la procedura insolventei s-au aflat in prim plan. Odata ca debutul crizei economice din anul 2009, procedurile de insolventa au devenit tot mai populare si persistente, iar din dezbaterile conferintelor a rezultat nevoia asimilarii si adaptarii legislatiei insolventei la cerintele societatii.

In 2007 insolventa era o tema pentru initiati, multa lume confundand-o cu insolvabilitatea. In cadrul Conferintei s-a explicat ca, de fapt, insolventa nu e acelasi lucru cu insolvabilitatea, nefiind o fotografie/stare inghetata in timp a patrimoniului debitorului, ci o intrerupere a fluxului de lichiditati (cash flow), similara cu intreruperea cursului unui rau. Deversarea controlata a „apei” din lacul de acumulare si orientarea ei catre scopul procedurii inseamna nimic altceva decat scopul insolventei, adica acoperirea creantelor asupra debitorului.

In 2009, cand inca nu era foarte clar ca insolventa este genul, iar reorganizarea/falimentul este specia si cand, in acel inceput al crizei in Romania, lumea confunda inca insolventa cu falimentul sau, si mai grav, considerau ca reorganizarea este scopul procedurii, Conferinta a aratat ca reorganizarea este doar o cale – preferabila falimentului – de acoperire a creantelor, iar falimentul este fie lipsa originara de sanse de redresare, fie sanctiunea esecului unei reorganizari. In prezent, pana si parlamentarii fac aceasta distinctie.

In 2010 s-a aratat la Conferinta ca e mai bine sa se incerce preventia insolventei decat sa se forteze artificial tratamentul acesteia. De aici toate tehnicile de evitare a insolventei, extrajudiciare, sau judiciare, inclusiv legea concordatului. Despre insolventa simplilor particulari (notiune tradusa, popular, sub sintagma „falimentul personal”) s-a vorbit si teoretizat in Conferinta inca din 2009, de unde si proiectul de lege adoptat in Senat in 2010 si pastrat inca in sertarele camerei deputatilor.

In 2011 s-a aratat ca cea mai buna cale de a supravietui crizei este aceea de a obtine protectia tribunalului prin insolventa. Totodata, s-a demonstrat stiintific ca in companiile mari importanta este separarea intreprinderii de actualii actionari si manageri, pentru a-i asigura supravietuirea, in interesul stakeholders-ilor.

In 2012 s-a vorbit despre supraindatorare si tratamentul acesteia, alternativ insolventei/falimentului, cum ar fi datio in solutum, inlaturarea raspunderii nelimitate, impreviziunea etc. Acum darea in plata, impreviziunea si echilibrul contractual sunt institutii/tehnici la care face referire Codul insolventei.

In fine, in 2013 am vorbit despre regimul juridic al garantiilor in procedura insolventei. Au fost criticate lipsa de corelare dintre legislatia insolventei de la acel moment si reglementarile din Noul Cod civil, respectiv Noul Cod de procedura civila. Acum, prin Codul insolventei, in mare parte, lipsa de corelare dinte legislatia generala si cea speciala, a insolventei, a fost rezolvata.

In legatura cu necesitatea aparitiei unui Cod al insolventei, la editia din 2009 a Conferintei Dreptul Afacerilor, reputatul Profesor Ioan Turcu ne-a incantat cu o tema extrem de interesanta la acea vreme si foarte actuala in acest moment, anume “Criza economica si nevoia de codificare a insolventei”.

Bineinteles ca la acel moment aparitia unui Cod al insolventei era un lucru inedit, dar necesar deoarece Legea nr. 85/2006, desi o lege noua, nu era pregatita sa raspunda nevoilor unei societati aflate intr-o profunda criza financiara.

Iata ca la mai bine de 5 ani de la tema lansata de Profesorul Ioan Turcu in editia 2009 a Conferintei Dreptul Afacerilor, suntem in pragul intrarii in vigoare a noii legislatii in materia insolventei. Sub acest aspect putem afirma cu tarie ca lucrarile conferintelor au identificat nevoia adoptarii unui Cod al insolventei, au popularizat-o si au transmis-o puterii legislative care, iata, in anul 2014 a adoptat Codul insolventei, inserand in textele noilor articole ideile generate de dezbaterile Conferintelor „Dreptul afacerilor”.

Aparitia acestui Cod nu a fost una facila. Rememoram situatia generata de aparitia OUG nr. 91/2013 prin care a fost adoptat (04.10.2014), intr-o prima varianta, Codul insolventei. „Viata” acestui prim Cod a fost una extrem de scurta, de numai 7 zile, fiind extrem de controversat datorita prevederilor referitoare la aplicarea sa in procesele aflate deja pe rolul instantelor, dar mai cu seama datorita prevederii ce viza societatile ce activeaza in domeniul audio-vizualului prin care se stabilea faptul ca, urmare a deschiderii procedurii si pana la data confirmarii planului de reorganizare, se suspenda licenta audiovizuala cu incepere de la data primirii comunicarii de catre Consiliul National al Audiovizualului.

In 21.10.2013, Curtea Constitutionala, sesizata de Avocatul Poporului, a declarat intreaga OUG nr. 91/2013 neconstitutionala. Actuala reglementare, adoptata insa de Parlament sub forma unei legi, in data de 15 aprilie 2014, se afla in acest moment in controlul aprioric de constitutionalitate. Termenul la care ar urma sa se pronunte Curtea Constitutionala este 21 mai 2014.

Partea a treia a Conferintei Dreptul Afacerilor 2014, ce se va desfasura sambata 10 mai, incepand cu orele 9:30, isi va dovedi pe deplin utilitatea prin temele pe care le propune, fiind vizate aspectele noi introduse de Codul insolventei, dar si viziuni noi ce pot fi implementate atat in temeiul Legii nr. 85/2006 cat si in temeiul Codului insolventei..