CC a declarat neconstitutionale unele dispozitii din Ordonanta privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii
In Monitorul Oficial nr. 318 din 30 aprilie 2014 a fost publicata Decizia nr. 107/2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) si ale art. 10 din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, ridicata de Adrian Octav Fulea intr-un dosar al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal, partial admisa de Curtea Constitutionala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca definitia notiunii de “colaborator al Securitatii” cuprinsa in art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 este incompleta, intrucat nu doar informatorii au colaborat cu organele securitatii.
De asemenea, arata ca prevederile art. 10 din OUG nr. 24/2008 sunt discriminatorii, deoarece stabilesc ca adeverintele din care rezulta ca persoana verificata a avut sau nu calitatea de lucrator al Securitatii sau de colaborator al acesteia pot fi contestate la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti in termen de 30 de zile, termen care se calculeaza de la momentul publicarii pe pagina de internet a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii.
Calcularea acestui termen de la momentul publicarii pe pagina de internet, si nu de la momentul comunicarii adeverintei, prin scrisoare recomandata, creeaza discriminari intre persoanele care pot utiliza internetul si cele care nu il pot utiliza.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 din OUG nr. 24/2008, Curtea constata urmatoarele:
Prevederile legale criticate fac parte din capitolul II “Proceduri privind accesul la dosar si deconspirarea Securitatii”, sectiunea a 3-a “Dispozitii procedurale comune”, si instituie prin art. 10 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 reguli referitoare la comunicarea notelor de constatare si a adeverintelor emise de Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Totodata, art. 10 alin. (2) din acelasi act normativ instituie norme privind publicarea si contestarea adeverintelor din care rezulta ca persoana verificata nu a avut calitatea de lucrator al Securitatii sau de colaborator al acesteia si a adeverintelor care atesta inexistenta datelor sau documentelor privind calitatea de lucrator al Securitatii sau de colaborator al acesteia pentru persoana supusa verificarii.
Astfel, comunicarea notelor de constatare si a adeverintelor constituie, potrivit art. 10 alin. (1) din OUG nr. 24/2008, o obligatie legala a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, avand ca efect instiintarea persoanelor verificate si a persoanelor care au solicitat verificarea cu privire la rezultatul verificarii. OUG nr. 24/2008 si Regulamentul de organizare si functionare al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, adoptat prin Hotararea Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii nr. 2/2008, publicata in Monitorul Oficial nr. 18 din 9 ianuarie 2009, nu stabilesc si un termen pentru comunicarea adeverintei, ci doar pentru publicarea acesteia pe pagina proprie de internet, respectiv “de indata”. In acest sens sunt prevederile art. 10 alin. (2) din OUG nr. 24/2008 si ale art. 36 alin. (2) din Regulamentul de organizare si functionare al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii.
In plus, din activitatea Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii rezulta ca intre momentul publicarii pe pagina proprie de internet si momentul comunicarii adeverintei exista diferente semnificative. Astfel, in cauza in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate, comunicarea adeverintei a fost efectuata dupa aproximativ 7 luni de la momentul publicarii pe pagina proprie de internet.
De asemenea, Curtea retine ca OUG nr. 24/2008 nu stabileste producerea unor efecte juridice in raport de momentul comunicarii adeverintei, ci doar in raport de momentul publicarii acesteia pe pagina de internet, in sensul ca termenul de contestare a adeverintei curge de la momentul publicarii pe pagina proprie de internet a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, fara a distinge intre persoanele care au solicitat verificarea, persoana care a facut obiectul verificarii si orice alte persoane interesate.
Sub acest aspect, Curtea constata ca pot fi identificate doua categorii distincte de persoane interesate de posibila contestare a adeverintelor prevazute de art. 10 alin. (2) din OUG nr. 24/2008, si anume: persoanele carora li se comunica adeverinta, in conditiile art. 10 alin. (1) din OUG nr. 24/2008, si orice alte persoane, care au posibilitatea de a contesta adeverinta in termen de 30 de zile de la publicarea pe pagina proprie de internet a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, in conditiile art. 10 alin. (2) din ordonanta de urgenta mentionata.
Curtea apreciaza ca, in raport de maniera de redactare a textului art. 10 din OUG nr. 24/2008, conditiile si termenul prevazute de art. 10 alin. (2) din ordonanta de urgenta pentru contestarea adeverintelor de catre persoanele interesate, altele decat cele carora li s-a comunicat adeverinta, nu pot fi extinse pentru ipoteza de la art. 10 alin. (1) din ordonanta de urgenta. Aceasta, deoarece, asa cum a fost evidentiat mai sus, nu exista o identitate de situatii juridice care sa justifice interpretarea potrivit careia, indiferent daca este vorba de persoana careia i s-a comunicat adeverinta sau de orice alta persoana interesata, termenul de 30 de zile pentru contestarea la Curtea de Apel Bucuresti – Sectia contencios administrativ si fiscal curge de la publicarea adeverintei pe pagina de internet a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii.
Sub acest aspect, in acord cu jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala reitereaza ca, in instituirea regulilor de acces la justitie, legiuitorul este tinut de respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie. Principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 1/1994 a Plenului Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial nr. 69/1994).
Aplicand aceste considerente in cauza de fata, Curtea retine ca, in ceea ce priveste contestarea adeverintei, persoana careia i se comunica adeverinta, desi se afla intr-o situatie juridica distincta, beneficiaza de un tratament juridic identic cu cel aplicabil altor persoane interesate, devenind astfel tert in propria cauza.
Astfel, in cauza dedusa judecatii instantei de fond, actiunea autorului exceptiei a fost respinsa ca tardiv formulata, intrucat acesta, desi avea calitatea de persoana care a solicitat verificarea unei persoane in ceea ce priveste colaborarea cu Securitatea, fiind indreptatit, potrivit legii, la comunicarea rezultatului verificarii, nu a formulat contestatia in termenul de 30 de zile de la publicarea adeverintei pe pagina de internet a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii.
In aceeasi ordine de idei, Curtea constata ca nerespectarea termenului pentru contestarea adeverintei ar fi imputabila persoanei careia i se comunica adeverinta numai in situatia in care prevederile art. 10 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 ar institui reguli privind conditiile sesizarii instantei judecatoresti si termenul in care contestatia poate fi formulata, tinand cont de momentul comunicarii adeverintei.
De altfel, Curtea observa ca normele generale in materia contenciosului administrativ stabilesc producerea unor efecte juridice in cazul termenelor pentru formularea plangerii prealabile sau a actiunii in anularea actului administrativ in raport de momentul comunicarii (a se vedea in acest sens art. 7 si art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, publicata in Monitorul Oficial nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare).
De asemenea, astfel cum s-a statuat in jurisprudenta Curtii Constitutionale, accesul liber la justitie consacrat de art. 21 din Constitutie implica, intre altele, adoptarea de catre legiuitor a unor reguli de procedura clare, in care sa se prescrie cu precizie conditiile si termenele in care justitiabilii isi pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la caile de atac (a se vedea Decizia nr. 189/2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 307 din 5 aprilie 2006).
In aceste conditii, Curtea constata ca prevederile art. 10 alin. (1) din OUG nr. 24/2008, astfel cum sunt redactate, sunt generatoare de dificultati in planul interpretarii si aplicarii legii si creeaza, fara o motivare obiectiva sau rationala, un impediment in exercitarea efectiva a dreptului de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor si intereselor legitime.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea constata ca prevederile art. 10 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 sunt neconstitutionale, deoarece contrar dispozitiilor art. 16 si art. 21 din Constitutie, lipsesc de eficienta juridica actul comunicarii, astfel incat persoana careia i se comunica adeverinta nu are un reper cert privind calea de atac, termenul in care aceasta poate fi exercitata si momentul de la care acesta incepe sa curga.
Chiar daca in ipoteza de fata este in discutie o omisiune legislativa, Curtea, in virtutea rolului sau de garant al suprematiei Constitutiei, nu poate ignora viciul de neconstitutionalitate existent, deoarece tocmai omisiunea si imprecizia legislativa sunt cele care genereaza incalcarea dreptului fundamental de acces liber la justitie al persoanelor carora li se comunica adeverinta, potrivit art. 10 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 503/2010, publicata in Monitorul Oficial nr. 353 din 28 mai 2010).
Ca atare, Curtea admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca prevederile art. 10 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii sunt neconstitutionale, respingand exceptiile impotriva celorlalte dispozitii criticate.
