INTREBARE: De ce a crescut atat de putin PIB-ul Romaniei?
.
.
.
.
.
.
Florian Mateita
Partener Rominsolv SPRL / fondator Fairsolve.com
Florian Mateita explica de ce ridicarea la suprafata a unei parti atat de mari din economia subterana contribuie atat de putin la cresterea produsului intern brut in Romania printr-o paralela cu fiscalitatea turismului in Grecia.
Rationamentul meu va folosi, pentru exemplificare, evolutia Greciei, tara apropiata noua care, dupa ani de stagnare si blazare, devine un fioros tigru al balcanilor, cel putin in domeniul turismului.
In data de 19 iulie 2013, agentia de stiri Mediafax anunta ca: „Rata evaziunii fiscale din statiunile turistice din Grecia este in continuare ridicata, atingand maxime de peste 80% in insulele Rhodos si Zakynthos, chiar daca s-a mai redus fata de anul trecut, cand au fost inregistrate si cote de 100%. (…) Inspectorii au descoperit ca firmele din aceste statiuni au raportat in scopul platii de taxe costuri de constructie mai mici decat cele reale si tarife de cazare sub cele percepute clientilor. De asemenea, unele spatii de cazare au fost declarate drept case rurale de dimensiuni mici, pentru a beneficia de tarife mai reduse la energie, in timp ce unii proprietari nu au declarat deloc activitatea turistica.”
Apoi, in data de 27 decembrie 2013, Hotnews publica recordul personal, in materie de turism, al Greciei: „Numarul turistilor straini care au vizitat Grecia in primele zece luni ale anului a depasit pentru prima oara in istoria tarii 17 milioane de persoane, iar pentru 2014 cresterea este asteptata sa continue. Datele publicate de Banca Greciei arata ca numarul turistilor sositi din strainatate a crescut cu 15,5% in intervalul ianuarie-octombrie, fata de aceeasi perioada a anului precedent, la 17,08 milioane de persoane.”
Asadar, punand cap-la-cap cele doua stiri, fara sa calculam in mod academic aportul factorilor de productie la exceptionala crestere economica a grecilor din turism, realizam ca acest indicator se hraneste, linistit si profund, din seva economiei subterane.
Sa presupunem ca avem intr-o statiune doua hoteluri identice si ambele sunt declarate de proprietari „case rurale de mici dimensiuni”, fara activitate turistica. Este evident ca, din orice evidente ale statului grec, activitatea turistica in acea statiune este zero. Turistii din acele hoteluri nu figureaza niciunde cu contravaloarea noptilor de cazare si nici cu alte cumparaturi pe care le vor face. Toti banii pe care ii vor lasa in Grecia se vor imparti in doua: o parte vor fi destinati cumparaturilor fiscalizate care, din punct de vedere statistic, vor trece in dreptul „bogatilor” greci: unele mese la restaurant, achizitii din supermarket, vizite la muzee etc, iar restul va fi redirectionata catre piata neagra: alte mese la restaurant, respectiv, achizitii de bunuri si servicii nefiscalizate.
Daca una dintre „casele rurale de mici dimensiuni” va deveni hotel si va inregistra turistii care innopteaza in respectiva locatie, stirea depre turismul care creste masiv in acea statiune va face ocolul intreagii omeniri. Evident, nu s-a construit nimic fata de perioada anterioara, nu au venit mai multi vizitatori si nici nu au cheltuit mai mult. Insa, pe acelasi flux de numerar adus in statiune de turistii straini, statisticile oficiale vor inregistra succesul in lupta cu recesiunea, iar politicienii se vor repezi sa culeaga laurii unei cresteri economice de exceptie.
Din pacate, nu este de bine, ca stat, doar sa iei: sa nu uitam ca populatia din zona respectiva, va fi afectata, cel putin pe termen scurt. Puterea ei de cumparare va scadea cu exact suma care nu-i mai este la dispozitie, respectiv, cu contravaloarea taxelor platite statului. Afacerile vor incetini si, fara masuri concrete de accelerare a activitatilor economice care ar trebui prevazute sa compenseze pierderea de venit net, oamenii vor fi prinsi in capcana cheltuielilor fixe mari, contractate cand nu anticipau impozitarea. Vor fi vulnerabili, apatici, epuizati de lupta continua cu creditorii locali.
Oficialii grecii omit sa precizeze ca banii din taxe se duc preponderent spre plata imprumuturilor externe si mai putin catre programe de infrastructura, invatamant, sanatate, cultura si alte asemenea investitii ce indica dezvoltarea durabila a statului. Omit sa spuna ca, de fapt, in lipsa unei strategii de reluare a activitatilor economice, prin simpla fiscalizare fortata, muta povara de pe umerii statului, pe umerii fiecarui cetatean grec.
Iata stirile si declaratiile din Romania, culese dintr-un articol evz.ro publicat in 17 martie 2014:
30 septembrie 2010: “Economia subterana a ajuns la dimensiuni care afecteaza deja securitatea nationala a Romaniei”.
EUGEN RĂDULESCU, director al Directiei Audit din BNR 29 martie 2012: “In anii trecuti, evaziunea a fost de 35 % din PIB. S-a diminuat spre 27-28%”.
GEORGE MAIOR, Director SRI, 12 februarie 2013: ”Evaziunea fiscala din Romania este mult peste nivelul mediu din UE”.
EVAZIUNEA IN CIFRE: – 35% din PIB, in 2010; – 27-28% din PIB, in 2012; – 13,81% din PIB, adica peste 81 miliarde de lei, conform raportului Consiliului Fiscal, publicat in septembrie 2013.
Pai, la asemenea „succesuri” in combaterea economiei subterane, de ce a crescut atat de putin PIB-ul? Este posibil ca ridicarea la suprafata a unei parti atat de mari din economia subterana sa contribuie cu atat de putin la cresterea produsului intern brut? Sau asistam la o scadere masiva a afacerilor traditional fiscalizate, compensate in declinul lor doar de efortul procurorilor de a fiscaliza afacerile traditional nefiscalizate?
Ma poate lamuri cineva?
