Modificarea Regulamentului Consiliului Concurentei privind constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor nu poate afecta judecarea actiunilor deja introduse la instanta

.

.

.

.
Av. Cristian Gavrila
SCA Tanasescu, Gavrila & Asociatii

Coincidenta sau nu, observam ca imediat dupa aparitia anumitor articole [1] in spatiul public, Consiliul Concurentei a luat initiativa modificarii Regulamentului privind constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor de catre Consiliul Concurentei [2] („Regulamentul”).

Astfel, prin propunerea de modificare a Regulamentului, Consiliul are in vedere inlaturarea din cuprinsul art. 17 [3] si art. 19 alin. (2) [4] a conditiei prevazuta in forma actuala pentru ca o decizie sanctionatorie sa capete caracter executoriu – anume, conditia ca decizia sa nu fi fost atacata in termen.

Modificarea Regulamentului astfel cum propune Consiliul urmareste in mod evident impiedicarea utilizarii in instanta a actiunilor propuse prin articolele anterior evocate [5] (sau a oricarei alte actiuni intemeiate pe aceleasi texte de lege).

Prezentul demers isi propune sa supuna atentiei generale o problema ce, de asemenea, este posibil sa fi facut obiectul preocuparilor Consiliului, anume incidenta Regulamentului in forma modificata asupra actiunilor introduse in instanta anterior modificarii ce cu siguranta va fi operata. Altfel spus, indiferent de continutul pe care il va dobandi Regulamentul in varianta modificata, intrebarea care se pune este daca noua forma a acestuia are aptitudinea de a afecta in vreun fel soarta dosarelor deja aflate pe rolul instantei.

Pentru motivele pe care le vom dezvolta in continuare, apreciem ca raspunsul la o atare intrebare nu poate fi decat unul negativ. Astfel, trebuie observat ca Regulamentul in general (si art. 17 si 19 in special) contine norme de natura procedurala. Or, in legatura cu aplicarea in timp a normelor de procedura, Noul Cod de procedura civila („NCPC”) a introdus prin dispozitiile Capitolului III, intitulat „Aplicarea legii de procedura civila” o regula diferita de cea aplicabila sub imperiul vechii reglementari. Astfel, art. 24 stabileste ca

„Dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acesteia in vigoare” (subl. ns.).

Ca atare, procesele incepute anterior preconizatei modificari a Regulamentului Consiliului trebuie ad necessitatem sa fie judecate in raport de continutul pe care acesta l-a avut la momentul introducerii actiunilor intemeiate pe forma originara a art. 17 si 19 din acelasi Regulament.

Situatia analizata in prezentul demers cere insa o atentie speciala intrucat normele continute in Regulamentul Consiliului si care fundamenteaza in drept fie o actiune in constatare negativa [6], fie o cerere de ordonanta presedintiala avand ca obiect o actiune in constatare negativa [7], fie un alt tip de actiune ce a fost utilizata in scopul valorificarii dispozitiilor art. 17 si 19 din Regulament, sunt norme de procedura. Ceea ce trebuie observat insa este imprejurarea ca acestea nu vizeaza procedura dupa care urmeaza a fi judecate actiunile respective de catre instanta, ci normele de procedura ce trebuie urmate de Consiliu in procesul de constatare a contraventiilor si de aplicare a sanctiunilor. Astfel fiind, normele procedurale regasite in Regulament reprezinta, in cadrul actiunilor mai sus mentionate, fondul problemei deduse judecatii, asa incat se naste intrebarea daca regula stabilita de art. 24 NCPC este aplicabila si normelor procedurale continute de Regulamentul Consiliului.

In lumina dispozitiilor art. 2 alin. (2) NCPC [8], apreciem ca regula stabilita prin art. 24 NCPC este aplicabila inclusiv normelor procedurale continute de Regulamentul Consiliului, cata vreme art. 24 mai sus evocat stabileste o regula cu valoare de principiu, aplicabila nu doar in materia proceselor civile, ci si raporturilor juridice ce tin de alte ramuri de drept, raporturi a caror judecare se face (in absenta unor norme speciale derogatorii) tot dupa regulile dreptului comun.

De altfel, si literatura de specialitate s-a pronuntat in acest sens, fiind subliniat ca

„Ca drept comun, Noul Cod se aplica si in materia dreptului public, deoarece, asa cum se stie, nu exista in sistemul instantelor judecatoresti sau in afara acestui sistem, instante care sa solutioneze numai litigii de drept public si, asa cum am aratat, nici coduri de procedura distincte, aplicabile unor astfel de litigii” [9] (subl. ns.).

Chiar si in situatia in care teza formulata anterior s-ar considera incorecta datorita faptului ca dispozitiile art. 17 si 19 din Regulament, prin natura lor norme de procedura, dobandesc, in economia actiunilor cu care instanta a fost sesizata, valoarea unor argumente de fond, suntem de parere ca oricum este exclusa incidenta prevederilor Regulamentului, astfel cum va fi modificat, in dosarele deja aflate pe rolul instantei. O atare excludere deriva in primul rand din necesitatea respectarii principiului tempus regit actum, potrivit caruia un act normativ se aplica tuturor actelor sau faptelor juridice produse sub imperiul acestuia.

In ipoteza in care dispozitiilor art. 17 si 19 din Regulamentul Consiliului li se refuza tratamentul aplicabil normelor de procedura, aplicarea in situatia analizata a principiului tempus regit actum trebuie facuta si prin prisma dispozitiilor art. 6 alin. (2) al Noului Cod Civil („NCC”), potrivit caruia

„[…] Actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor” (subl. ns.).

Or, in ipoteza analizata, faptul juridic de contestare a unei decizii prin care Consiliul a aplicat o sanctiune s-a produs sub imperiul efectelor juridice pe care Regulamentul Consiliului le are in prezent (anterior modificarii preconizate). Aplicarea Regulamentului in varianta ce urmeaza a fi adoptata ar produce in acest caz o incalcare a art. 15 alin. (2) din Constitutie, intrucat ar conduce la retroactivarea unei legi noi la situatii nascute sub imperiul legii vechi.

In contextul in care modificarea Regulamentului in maniera propusa in prezent spre dezbatere publica va crea reclamantului o situatie juridica inferioara aceleia care izvoraste din actualul text de lege, apare ca evident ca modificarea preconizata de Consiliu se va materializa intr-o norma mai defavorabila. Asa incat, respingerea actiunilor introduse inainte de modificarea Regulamentului in virtutea textului modificat al aceluiasi act normativ s-ar face cu infrangerea flagranta a art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Sunt de amintit in acest context si dispozitiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit carora respectiva lege se completeaza cu prevederile Codului civil si cele ale Codului de procedura civila.

In completarea rationamentului anterior dezvoltat facem trimitere la o serie de consideratiuni regasite in literatura de specialitate, potrivit carora

„Unitatea procesului civil […] reclama si o unitate de reglementare care sa guverneze procesul in ansamblul sau, de la inceput si pana la sfarsit, unitate combinata si cu principiul economiei procesuale.” [10]
„Intr-adevar, in ceea ce priveste respectarea previziunilor si asteptarilor legitime ale parsilor, este de remarcat ca, pentru parsile litigante, procesul, ca si contractul, este un act de previziune, de planificare, de care legiuitorul trebuie sa tina seama in mai mare masura. […] Or, o lege noua care ar modifica judecata proceselor sau executarilor in curs distruge aceste previziuni iar reclamantul sau, dupa caz, paratul, daca le-ar fi cunoscut sau, dupa caz, daca ar fi pornit procesul sub imperiul noii legi, ar fi putut hotari altfel ori ar fi putut adopta o alta strategie sau ar fi pregatit altfel sustinerile, apararile si incidentele procedurale, in asa fel incat sa le maximizeze sansele de a castiga litigiul.” [11]
„Mai mult, adeseori, aplicarea imediata a legii noi proceselor in curs se loveste si de principiul constitutional al egalitatii in fata legii […]”. [12]
„Toate aceste neajunsuri sunt inlaturate prin fixarea drept criteriu al determinarii legis temporis processus a datei cererii introductive de instanta […]”. [13]

Astfel, consideratiunile ce preced ne conduc la concluzia ca modificarea pe care autoritatea de concurenta isi propune sa o aduca textului Regulamentului nu poate influenta judecata actiunilor deja aflate pe rolul instantei.
_________________________

[1] A se vedea in acest sens “Inconsecvente de interes general in legislatia concurentei cu privire la suspendarea deciziilor sanctionatorii emise de Consiliul Concurentei”, “Actiunea in constatare negativa – «necesara» alternativa la actiunea in suspendarea efectelor deciziilor Consiliului Concurentei” si “Un experiment juridic – ordonanta presedintiala avand ca obiect o cerere in constatare negativa”.
[2] Pus in aplicare prin Ordinul nr. 668/2011, publicat in M. Of. nr. 631/5 septembrie 2011.
[3] Forma actuala a art. 17 al Regulamentului prevede “Procesul verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii si decizia Consiliului Concurentei prin care se aplica sanctiuni, neatacate in termenul prevazut de lege, constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate” (subl. ns.).
In varianta de modificare propusa de Consiliu, textul art. 17 ar dobandi urmatorul continut „Art. 17 (1) – Procesul verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, neatacat in termenul prevazut de lege, constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate. (2) – Decizia Consiliului Concurentei prin care se constata si se aplica sanctiuni pentru savarsirea contraventiilor prevazute de Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate”.
[4] In forma actuala, art. 19 alin. (2) al Regulamentului prevede “In caz de neprezentare a documentului prin care se face dovada achitarii amenzii stabilite prin decizie, Consiliul Concurentei va transmite copia acesteia la organelle de specialitate ale Agentiei nationale de Administrare Fiscala in a caror raza teritoriala isi are sediul/domiciliul contravenientul, spre executare, in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului de contestare, daca decizia nu a fost atacata in acest termen” (subl. ns.).
In varianta de modificare propusa de Consiliu, textul art. 19 ar avea urmatorul continut “Art. 19 – In caz de neprezentare a documentului prin care se face dovada achitarii amenzii stabilite prin decizie, Consiliul Concurentei, prin directiile care au investigat cazul, va transmite copia acesteia la organele de specialitate ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in a caror raza teritoriala isi are sediul/domiciliul contravenientul, spre executare, in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului de contestare.”
[5] Este vorba despre actiunea in constatare negativa precum si despre ordonanta presedintiala avand ca obiect o actiune in constatare negativa.
[6] Sugerata prin articolul “Actiunea in constatare negativa – (necesara) alternativa la actiunea in suspendarea efectelor deciziilor Consiliului Concurentei”.
[7] Sugerata prin articolul “Un experiment juridic – ordonanta presedintiala avand ca obiect o cerere in constatare negativa”.
[8] “De asemenea, dispozitiile prezentului cod se aplica si in alte materii, in masura in care legile care le reglementeaza nu cuprind dispozitii contrare.”
[9] A se vedea in acest sens V.M. Ciobanu, M. Nicolae s.a., Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat, Vol. I – art. 1 – 526, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2013, p. 6.
[10] Idem, p. 77.
[11] Idem, p. 77-78.
[12] Idem, p. 79.
[13] Idem, p. 79.